Asistăm de câtva timp, între Băsescu şi Ponta, la un mascat (conspirat, poate) joc de-a pisica cu şoarecele. Doar că nu ştim care e unul şi care celălalt, rolurile fiind interşanjabile. Fiecare are posibilitatea unui şah! mat! la adresa adversarului. Dar, odată cu distrugerea lui, mutarea respectivă ar echivala şi cu un glonţ în propria tâmplă. Un desăvârşit act suicidar, din punct de vedere politic.
Luând în considerare lista cu presupusele păcate capitale ale lui Ponta propusă de Valer Marian, senatorul mai întâi autosuspendat din PSD, apoi exclus de-a binelea din partid, aceste păcate ar putea fi adevăratul suport pentru şantaj în mâinile lui Băsescu. Odată puse pe rol de jucăuşa – în termeni băsescieni – Codruţa Kövesi, dosarele respective ar stârni un scandal mostruos, oricât s-ar aplica prezumţia de nevinovăţie până la o hotărâre judecătoarească definitivă. În situaţia respectivă, Ponta nu ar mai avea nimic de pierdut şi ar apăsa şi el pe butonul roşu al războiului nuclear antibăsist, respectiv a treia şi ultima suspendare. Ar muri amândoi, fiecare cu mâinile încleştate de gâtul celuilalt. Din nou, e vorba de o moarte politică. Aceasta atrăgând însă şi una în termeni juridici, despre care nu discutăm deocamdată.
Mult mai interesant de urmărit este cum se desfăşoară războiul de contre, din ce în ce mai dur, între cele două palate. Căci, fără a ţine seama de îmblânzirea, domesticirea deplină, subsecventă semnării pactului de coabitare, a „bestiei” feline de la conducerea guvernului în funcţiune, doar din prea mare amor (iarăşi politic!) pentru cele trei pupile despre care deja am vorbit într-un articol anterior, Băsescu atacă la baionetă, necruţător, tot ce mişcă prin Palatul Victoria. Şi dacă, până nu demult, avea doar cuvinte de laudă pentru buna guvernare a lui Ponta, brusc, odată cu primele clinchete ale neoficial începutei campanii electorale, jucăuşul domn prezident şi-a scos ghearele din teacă înlocuind intempestiv termenul „bună”, aplicat guvernării, tocmai cu opusul lui.
Tot ce se întâmplă pe la guvern (căci nu avem în vedere aici ieşirile ridicole ale lui Băsescu pe tema extremismului maghiar) este de-acum prost, neavenit, ca să nu mai pomenim reproşurile amare legate de bona cu care s-a însoţit premierul în vacanţa sa la Miami, pe tărâmul iluziilor. Acum, stând strâmb şi măcar încercând să judecăm drept, multe din aceste reproşuri sunt cât se poate de îndreptăţite, cu singura observaţie că, atâta vreme cât asemenea acte guvernamentale au împodobit politicile de prim-ministru ale lui Boc, totul, în ciripitul băsist, era lapte şi miere. Unde mai pui că aceste politici erau de aceeaşi pură sorginte cotroceană, încât ne şi miram cum de nu s-a mutat marinarul cu totul din palatul regal în acela mult mai terestru, din Piaţa Victoriei.
Ponta, la rândul lui, decriptează discursul băsist în adevărata lui cheie, aceea electorală. Nu uită nici el să puncteze prin specificarea costurilor enorme ale deplasărilor dintr-o parte în alta a ţării ale adversarului, din ce în ce mai beat de amorurile despre care am amintit ceva mai sus. Mai aflăm apoi şi de angajarea în luptă a întregii trupe de consilieri prezidenţiali, plătiţi din bani publici pentru cu totul alte fapte de vitejie decât polemicile şi invectivele la adresa guvernanţilor.
De la o zi la alta tonul e mai aspru, mai apăsat. În fond, ambele personaje în conflict îşi apără propria piele. Personajul încă preşedinte ştie că, odată plecat de la Cotroceni, laţul unei justiţii scăpate de sub controlul său personal i s-ar putea strânge mortal în jurul gâtlejului. Lucru ce s-ar putea întâmpla foarte uşor dacă succesorul său, oricare ar fi el, ar face parte din cealaltă tabără. Pentru simplul motiv că nici măcar Codruţa, aliatul şi executantul cel mai fidel până acum, nu ar mai avea vreo motivaţie să-şi pună pielea în joc pentru apărarea unei cauze pierdute. Iar actualul prim-ministru ştie şi el că, plasat la Cotroceni, un personaj precum Elena Udrea, de exemplu, nu ar şovăi să ducă mai departe un război care nici măcar nu e al ei, ţinându-l în continuare în şah, după cum îi cântă adoratorul său (cel puţin politic!), Băsescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.