După atacul Hamas de pe 7 octombrie, președintele Biden și-a exprimat susținerea totală pentru Israel. Secretarul de Stat Antony Blinken a spus de nenumărate ori că SUA sprijină Israelul. A intervenit până și secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, care a spus că ”SUA își permite două războaie simultane”.
În nici două săptămâni de la atacul Hamas de pe 7 octombrie, Statele Unite au adus în Estul Mediteranei doua portavioane, fiecare cu câte peste 40 de avioane de luptă – USS Gerald Ford și USS Eisenhower. Apoi, SUA au mutat o escadrilă de avioane F-15 din Marea Britanie în Iordania, la o bază de lângă Amman. Tot acolo a mai ajuns o escadrilă de avioane de atac Fairchild Republic A-10. În câteva zile, în Israel au aterizat 11 avioane militare de transport C-17, iar Marea Britanie are un avion de recunoaștere care operează în largul coastelor israeliene. The Wall Street Journal informează că SUA pregătesc 2.000 de militari pentru o potențială misiune de sprijin în Israel, în scop medical și de consiliere. Și, cel mai important, în urmă cu trei zile, oficiali din Pentagon au confirmat că Grupul de desant amfibiu Bataan (care poate avea între 2.500 și 4.000 de militari) a ridicat ancora din Virginia și se îndreaptă spre Orientul Mijlociu. Aici, la bazele din Siria Irak și Turcia se află alte câteva mii de militari americani.
Are nevoie oare Armata Israelului de tot acest sprijin din partea SUA pentru a lupta cu milițiile Hamas din Gaza? Este nevoie de asemenea sprijin chiar și în cazul în care Israelul ar avea de luptat și pe frontul de nord, cu Hezbollahul din Liban? Sau Statele Unite se pregătesc de un alt război, iar aceasta este prima etapă a desfășurării forțelor?
Neoconservatorii, în febra razboiului
La Washington, aripile neoconservatoare din Partidul Democrat și Partidul Republican par cuprinse de febra războiului. Senatorul republican Lindsey Graham acuză Iranul pentru atacul Hamas din Israel. ”Dacă escaladați acest război, venim după voi”, a spus el, adăugând că SUA trebuie să scoată Iranul din afacerile cu petrol și gaze. Aceeași poziție și față de Hezbollahul susținut de Iran: ”Sunt gata să folosesc forța militară pentru a distruge sursa de finanțare a Hamas și Hezbollah”, a amenințat Lindsey Graham, cu aluzie la Iran.
Șeful comisiei pentru politică externă din Camera Reprezentanților de la Washington, republicanul Michael McCaul, a declarat că pregătește o lege care să permită implicarea armatei SUA în războiul din Gaza. Republicanii războinci sunt organizați. În 2021 a luat naștere o coaliție care presează pentru o intervenție militară împotriva Iranului. Din ea fac parte, printre alții, Randy Scheunemann, fostul șef al ”Comisiei pentru Eliberarea Irakului”, și Doug Feith, fost planificator în cadrul Pentagonului pentru războiul din Irak. Li se alătură și Lewis ”Scooter” Libby, fost șef de cabinet al vicepreședintelui Dick Cheney. Sarcina acestor grupuri din cadrul Partidului Republican este de a înclina întreg partidul către o politică intervenționistă în Orientul Mijlociu și să distragă atenția electoratului conservator american de la criza gravă a migrației la granița de sud a Statelor Unite. O asemenea politică ar fi în opoziție cu două teme majore ale campaniei celui mai bine plasat republican pentru Casa Albă – Donald Trump -, care este împotriva ”războaielor fără sfârșit” și pentru reducerea drastică a numărului de imigranți. Aripa neoconservatoare a partidului este în opoziție evidentă cu Trump și este o piedică mult mai mare în calea sa spre un posibil nou mandat decât fragilul Joe Biden.
Dar un război împotriva Iranului sau o campanie de lovituri aeriene asupra facilităților petroliere și nucleare ale Iranului nu pare a fi oportună în acest moment, pentru că ar arunca în aer piața petrolului înaintea unui an electoral în Statele Unite.
Biden, pacificatorul și susținătorul cauzei israeliene
La nivel public, președintele SUA nu pare să fie în favoarea unei asemenea confruntări și a încercat să nu escaladeze tensiunile. În urmă cu o săptămână, la momentul vizitei în Israel, Joe Biden a declarat că ”nu sunt dovezi clare” că Iranul a fost implicat în atacul Hamas de pe 7 octombrie. Pe 19 octombrie, în al doilea său discurs în fața națiunii transmis din Biroul Oval, Joe Biden a subliniat că a discutat cu premierul Netanyahu despre cât de importantă este respectarea regulilor războiului în Gaza, cu protejarea civililor și livrarea de ajutoare umanitare. Și mai important, Biden le spune americanilor că i-a transmis premierului Netanyahu următoarele: «Nu putem renunța la pace. Nu putem renunța la soluția cu două state. Israel și Palestina merită în egală măsură să trăiască în siguranță, demintate si pace”. Traducere: nu putem renunța a ”Acordurile Avraam” încheiate până acum cu Emiratele Arabe Unite si alte moarhii arabe și trebuie să încheiem și negocierile cu Arabia Saudită pentru recunoașterea Israelului, pentru a izola Iranul; iar pentru asta războiul nu trebuie să se extindă.
În lumina celor afirmate de președintele Biden, portavioanele și trupele trimise în Orientul Mijlociu vor avea rolul de a împiedica escaladarea conflictului de către Iran sau de interpușii Iranului din Hezbollah. În Israel a fost trimis și generalul american James Glynn, care a condus ultimele operațiuni împotriva grupării Stat Islamic din Irak; rolul său va fi de a consilia armata israeliană pentru operațiunea din Gaza, inclusiv cu obiectivul de a limita numărul victimelor civile.
Însă, în același discurs, Biden a ținut să facă o legătură între Rusia și Hamas: ”Ambii vor să anihileze total două democrații vecine”. Biden a introdus în această ecuație și Iranul, spunând că Teheranul susține Rusia și Hamas și că ”va fi tras la răpundere” pentru acțiunile sale. Așadar, Joe Biden semnalează că are toate opțiunile pe masă: Hamas, Iran, Rusia. Iar aceasta înseamnă și Hezbollah (susținută de Iran), si Siria (unde regimul Assad este susținut de Moscova și Teheran). Iar apoi, la fel ca și George W. Bush, Joe Biden a recurs la tonul mesianic: ”Plimbându-mă prin Kiev cu președintele Zelenski, cu sirenele sunând în depărtare, am simțit ceva cu o intensitate mai mare ca niciodată: America este încă farul acestei lumi. Încă. Suntem, așa cum spunea prietena mea Madeleine Albright, «națiunea indispensabilă». Știu că avem propriile diviziuni în țară. Trebuie să le depășim. Nu putem lăsa politica partizană să stea în fața responsabilităților noastre ca mare națiune. Nu-i putem lăsa să câștige pe niște teroriști ca Hamas și tirani ca Putin. Nimic nu este dincolo de puterea noastră, dacă suntem uniți”.
Acest mesaj este copia fidelă a discursurilor mobilizatoare ale fostului președinte George W. Bush, după atentatele de al 11 septembrie. Cu asemenea mesaj, Joe Biden mai împușcă câțiva iepuri: distrage atenția americanilor de la valurile uriașe de imigranți ce intră în SUA (o preocupare mult mai mare pentru alegătorul american decât Ucraina sau Israel) și are ocazia de a ”fura” Partidului Republican (afectat de o luptă internă între aripa Trump și neoconservatori) rolul de campion al cauzei israeliene în Statele Unite. Or, acest statut contează mult în jocul electoral american.
Posibila extindere a conflictului
Ipoteza extinderii conflictului nu poate fi exclusă. Dacă Iranul este o nucă prea tare pentru Joe Biden înaintea alegerilor, să fie oare regimul Assad din Siria o posibilă țintă în viitorul apropiat? Ar însemna o confruntare cu forțele ruse care susțin regimul de la Damasc și care au reușit stabilizarea situației în favoarea lui Bashar al-Assad până la punctul în care Siria a fost reprimită în rândurile Ligii Arabe. Oare mizează administrația Biden că, epuizat de războiul din Ucraina, regimul Putin își va retrage forțele din Siria și va permite administrației Biden să ducă la bun sfârșit planul fostei administrații Obama de a îndepărta regimurile Gaddafi din Libia si Assad din Siria?
Pentru moment, singurele semnale importante vin din Siria, prezentă tot mai des în ultimele luni în presa internațională prin protestele populației civile împotriva regimului, din cauza sărăciei, dar mai ales prin luptele intestine din rândul forțelor arabe ostile regimului și prin ciocnirile dintre aceste forțe și milițiile kurde (Forțele Democrate Siriene), aliate cu SUA în lupta împotriva Statului Islamic. Poate mai importante sunt știrile din ultimele zile despre atacurile cu drone asupra bazelor militare SUA din Siria și Irak, atacuri care nu sunt puse pe seama unei organizații anume, dar sunt descrise ca ”revărsare” a conflictului din Israel și Hamas (deși au avut loc și înaintea atacului Hamas). Având în vedere aceste evoluții, regimul Assad pare cel mai expus la un posibil atac american sau israeliano-american.
Par scenarii exagerate, la fel cum exagerate par și declarațiile politicienilor neoconservatori cu influență la Washington. Însă la fel au fost văzute și presiunile pentru un război împotriva regimului lui Saddam Hussein din Irak făcute asupra președintelui Bill Clinton la finalul anilor 1990 de think tankul Project for a New America Century (condus de Robert Kagan, soțul Victoriei Nuland). Atunci, atentatele de la 11 septembrie 2001 au schimbat radical ecuația și America traumatizată a fost împinsă ușor în războaiele din Afghanistan și Irak – impostura privind armele de distrugere în masă ale regimului Hussein a fost suficientă pentru a crea un casus belli.
Atacul Hamas a fost numit, la câteva ore de la producere, ”un 9/11 israelian”. Președintele SUA și-a declarat sprijinul pentru Israel și, la fel ca în 2001, aripile neoconservatoare bipartizane așteaptă momentul oportun pentru a transforma o criză regională într-un nou război al Americii. De data aceasta, nu împotriva ”axei răului”, ci a autocrației și pentru apărarea democrației, după cum spune mereu președintele Biden.
„ Tucker Carlson a avertizat că Statele Unite se îndreaptă inexorabil spre prăbușire.(valabil și pentru Ro !)
El a spus:
„Dacă ceva cu adevărat dramatic se produce în țara ta – cum ar fi faptul că tinerii nu se pot căsători sau nu își pot cumpăra o casă sau nu au nici o speranță pentru viitorul apropiat, viitorul clasei de mijloc – atunci ai o problemă uriașă și cineva ar trebui să răspundă pentru asta.”
Tucker a adăugat:
„Și dacă economia ta pare să fie pe buza prăpastiei, dacă țara este literalmente în faliment, sper ca cineva să spună aceste lucruri.”
Ziaristul a comentat senzația negativă pe care o resimt toți americanii:
„Fiecare persoană, 350 de milioane de americani, toată lumea, indiferent de afilierea politică, simte că vine ceva rău. Toată lumea știe asta.”
Și a continuat:
„Vreau să spun, dacă ați fost la biserică în ultimul an, nu v-ați gândit în ultima vreme la sfârșitul lumii? Ba da, v-ați gândit… Pentru că simțiți că o schimbare brutală se va produce, iar acest lucru este foarte tulburător.”
Carlson a afirmat că, niciodată în toată istoria, americanii nu au avut o senzație atât de pregnantă că guvernului nu îi pasă de ei și s-a referit la ajutorul dat de administrația Biden Ucrainei și Israelului.
„Să spunem că guvernul se preface că îi pasă. Dar știți ce nu se leagă? Când spune că va cheltui 100 de miliarde de dolari în alte țări.”
Și a adăugat:
„Contează prea puțin dacă aceste țări au dreptate și contează prea puțin dacă eu personal sunt de acord sau nu cu ce fac aceste țări – asta nu are nici o importanță. Treaba, datoria morală a celor care conduc țara noastră este să aibă grijă de poporul din acestă țară. Punct.”