Jules Verne, 120 ani de la moartea scriitorului

Romancier, poet și dramaturg, Jules Verne este unul dintre autorii ale căror romane, precum ‘Cinci săptămâni în balon’ (1863), ‘Călătorie spre centrul Pământului’ (1864), ‘De la Pământ la Lună’ (1865), ‘Douăzeci de mii de leghe sub mări’ (1870), ‘Ocolul Pământului în 80 de zile’ (1873), au pus bazele literaturii de ficțiune moderne.

Opera sa a fost tradusă în peste 150 de limbi străine, potrivit https://www.goodreads.com/.

Născut la Nantes, la 8 februarie 1828, Jules Verne era cel mai mic din cei cinci copii ai familiei. Tatăl său, Pierre, originar din Provins, era avocat.

A copilărit pe insula Feydeau, o bucată de pământ situată în mijlocul râului Loire, ce traversa orașul Nantes. Apoi, de la 14 ani a locuit în satul Chantenay, districtul Nantes, care i-a oferit imagini cu bărcile care se îndreptau spre port, imagini care au devenit, mai târziu, teme favorite în multe dintre romanele sale.

În timpul școlii a început să scrie povestiri și poezii. Două caiete la care a continuat să adauge versuri de-a lungul vieții au rămas nepublicate până în 1989.

Mai târziu, Jules Verne i-a cerut prietenului său, compozitorul Aristide Hignard, să-i pună poemele pe muzică. În 1857 a fost publicată o compilație a melodiilor rezultate ‘Rimes et Mélodies’.

Tatăl, care dorea ca fiul său să devină avocat, l-a trimis la Paris să studieze dreptul. Verne și-a luat diploma în drept, dar a rămas la Paris unde și-a continuat munca de scriitor și a publicat primele texte în revista ‘Musée des familles’, editată de compatriotul său din Nantes, Pitre-Chevalier.

L-a cunoscut apoi pe Alexandre Dumas, care i-a obținut permisiunea de a i se juca prima sa piesă de teatru la Teatrul Liric din Paris (al cărui secretar mai târziu a devenit): ‘Les pailles rompues’ (1850).

Piesa va fi prezentată și la Nantes, la Teatrul Graslin. Între piesele de teatru pe care le-a scris și care au fost puse în scenă, mai amintim: ‘Le Colin-Maillard’ (1853), ‘Les Compagnons de la Marjolaine’ (1855), ‘L’Auberge des Ardennes’ (1860), ‘Eleven Days of the Siege’ (1861), notează https://en-julesverne.nantesmetropole.fr/

În același timp, l-a cunoscut pe geograful și călătorul Jacques Arago, renumit pentru că a făcut înconjurul lumii în 1817, la bordul vasului Uranie. A fost o întâlnire decisivă pentru tânărul pasionat de aventuri maritime și călătorii care era pe atunci Jules Verne.

În 1861, prin intermediul romancierului Alfred de Bréhat, Jules Verne l-a cunoscut pe editorul Pierre-Jules Hetzel, care a acceptat să-i publice primul roman.

Astfel, la 31 ianuarie 1863, apărea în librării primul roman al lui Jules Verne – ‘Cinci săptămâni în balon’. Tipărit în 2.000 de exemplare, în timpul vieții sale au fost vândute alte 76.000 de copii. Au urmat: ‘Călătorie spre centrul Pământului’ (1864), ‘De la Pământ la Lună’ (1865; ‘În jurul Lunii’, 1870), ‘Aventurile căpitanului Hatteras’ (1866), ‘Copiii căpitanului Grant’ (1867), ‘Douăzeci de mii de leghe sub mări’ (1870).

În cadrul editurii, Jules Verne a fost redactor asociat al periodicului ‘Magazin de educație și recreere’, creat de Hetzel și Jean Macé, menit să ofere familiilor un instrument de învățare serios și atractiv, agreabil pentru părinți și benefic pentru copii. Când Hetzel a murit în 1886, fiul său a preluat editura și a continuat să publice ‘Călătorii Extraordinare’, ajungând la un număr de 62 de romane și 18 nuvele.

După Nantes unde și-a petrecut primii 20 de ani de viață, apoi alți 23 de ani trăiți la Paris, Jules Verne s-a mutat la Amiens în 1871, orașul natal al soției sale Honorine de Viane, o tânără văduvă cu doi copii, cu care s-a căsătorit în 1857. Au avut un singur copil – Michel Jean Pierre Verne (1861-1925). De îndată ce i-au permis veniturile, și-a achiziționat prima sa barcă, Saint-Michel. Au urmat alte două, alături de care s-a angajat să călătorească în mările Europei. Cu Saint Michel III, a făcut mai multe croaziere în Marea Mediterană între 1878 și 1885, care au fost toate surse de inspirație.

A continuat să scrie: ‘Orașul plutitor’ (1871), ‘Ținutul blănurilor’ (1873), ‘Ocolul Pământului în 80 de zile’ (1873), ‘Insula misterioasă’ (1874), ‘Michael Strogoff’ (1876), ‘Căpitan la cincisprezece ani’ (1878), ‘Casa cu aburi’ (1880), ‘Școala Robinsonilor’ (1881), ‘800 de leghe pe Amazon’ (1881), ‘Raza verde’ (1882), ‘Arhipelagul în flăcări’ (1884), ‘Steaua Sudului’ (1884), ‘Un bilet de loterie’ (1886), ‘Doi ani de vacanță’ (1888), ‘Castelul din Carpați’ (1892), ‘Insula cu elice’ (1895), ‘Robur Cuceritorul. Stăpânul lumii’ (1904), potrivit https://en-julesverne.nantesmetropole.fr/.

În 1888, a fost ales consilier al orașului Amiens fiind însărcinat cu toate activitățile teatrale. Pentru următorii 15 ani, Verne a participat la ședințele de consiliu și a dedicat timp considerabil teatrului local și îndatoririlor sale civice, a susținut discursuri la școlile locale și a deschis oficial Circul Municipal în 1889. Cavaler al Legiunii de Onoare din 1870, Jules Verne a fost ridicat la rang de ofițer, fiind decorat de Prefectul de Somme.

Confruntându-se cu mai multe probleme de sănătate, scriitorul s-a stins din viață la 24 martie 1905 la Amiens, în casa de pe bulevardul Longueville, ce poartă astăzi numele scriitorului.

Multe dintre romanele sale au fost ecranizate, începând din 1902 și 1904 cu scurtmetrajele ‘De la Pământ la Lună’ și ‘O călătorie imposibilă’, ambele în regia lui Georges Mélies, continuând cu ‘20.000 de leghe sub mări’ (1954, regia Richard Fleischer, cu Kirk Douglas, Paul Lukas); ‘Călătorie spre centrul pământului’ (1959, regia Henry Levin; 1997, 1999, 2008); ‘Insula misterioasă’ (1961, Michael Craig; 2005, 2012), ‘Ocolul Pământului în 80 de zile’ (1956, regia Michael Anderson, cu Shirley MacLaine, Marlene Dietrich, Fernandel; 1989, cu Pierce Brosnan, Peter Ustinov; 2004, cu Jackie Chan), potrivit www.cinemagia.ro.