În noaptea în care Bucătăresele Vesele din Nottingham l-ar fi călărit pe respectabilul şi venerabilul don Pasqualedo, vulcanii noroioşi din Takla Makan au bolborosit pentru întâia oară după o tăcere de peste două mii de ani iar Parlamentul și Guvernul mi-au pus gând rău de tot. Don Pasqualedo scria o lucrare filozofică de mari proporții pe care avea de gând s-o lanseze la târgul de carte din Bulbona, pe la sfârșitul verii, dacă nu greșesc. Oh, avea să mă invite și pe mine! Tema? Se pare că era ceva despre univers vălurit.
Don Pasqualedo nu era convins ca ne-am născut dintr-un big bang și se străduia în lucrarea lui să demonstreze acest lucru. Un albatros din Cretona mi-a zis că Bucătăresele Vesele din Nottingham i-ar fi furat manuscrisul venerabilului dar nu e nimic sigur. Soarele portocaliu din Vest se va mai ridica pe cerul lăptos încă vreo mie de ani până să aflăm adevărul. Legiunile gamedorului din Gavania, pornite în căutarea vestitelor femei din Nottingham, s-au înecat în noroi iar pe la sfârşitul primăverii verusiace, când apele râului Beeka s-au întrupat în zburători, vulcanii au transmis primul lor mesaj cifrat către constelaţiile vecine anunţându-le că sunt pe cale de a se anima şi a deveni fiinţe fabuloase.
În 1969, Di Giorgio, vestitul poet torinez, a scris Freneziile Erotice, inspirat de bulele de gaz care ţâşneau vesele din craterele virgine, fapt pentru care lesbienele din Adamville l-au ridicat la rangul de fermecător şi l-au invitat la una din petrecerile lor. Un secol mai târziu, urmărind picăturile de ploaie prelingându-se pe buza craterelor, Abu Kadâr a compus Minunata Sonată care a făcut înconjorul lumii fascinând-o în cele din urmă pe Ambalaia, prinţesa din Borobudur. Acordurile sonatei au aruncat-o în braţele unui pelerin din Quatar care a violat-o preţ de o mie de zile spre încântarea şi pizma femeilor din Bel Cantor, patria feministelor, povesteşte egulabul de Mitombe în cele trei cărţi ale sale despre sex. Gia giam, gia giam, i-a strigat cu multă vreme în urmă beltonianul Arbuzov vicontelui Blimberi, întâlnindu-se aceştia doi pe buza unui crater ce semăna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub văluri grele ruşinoasa şi sfioasa armelină din comitatul Exxom. Beltonianul avea o bărbuţă roşie, roşie şi-şi tot păcănea aripile de staniol în timp ce vicontele Blimberi, morocănosul, şfichuia văzduhul cu tentaculele sale lipicioase şi urzicătoare.
Arbuzov ar fi spus vorbe de ocară despre îngerul din comitatul Exxom îndoindu-se de frăgezimea coapselor ei şi bâiguind nu ştiu ce despre originile ei. Ar fi zis cum că armelina ar fi venit de pe Gavania unde ar fi fost bucătăreasă la curtea gamedorului sau chiar ţiitoare la una din cărciumile de pe ţărmul Marelui Ocean, iubiţica vânătorilor de bozalari, preacăutatele balene vorbitoare care ştiau pe de rost istoria întregului univers plin de universuri. Potrivit unor scribi ai faraonului Ku Ra Ra, vicontele Blimberi l-ar fi descăpăţânat pe beltonian pentru îndrăzneala sa şi i-ar fi băut sângele într-o noapte cu lună plină sperând în sinea lui că va putea cuceri inima armelinei şi că o va putea avea la pat în mai puţin de şapte zile solare.
Unii istorici din Bel Cantor afirmă că vicontele Blimberi pornise de fapt în căutarea Bucătăreselor Vesele din Nottingham şi că furase din bazarul iranian o amuletă magică care l-ar fi ajutat să întrevadă viitorul. Blimberi ar mai fi ştiut şi o incantaţie balvioniană cu pretenţii afrodisiace şi un cântec de leagăn despre pitulici mătăsoase şi pofticioase. O vrăjitoare din Zagadar l-ar fi învăţat unele trucuri şi chiar unele secrete ale universului plin de universuri. E drept că şi grămăticul din Borobudur s-a lăudat că are un pergament în care zăceau scrise cu sânge de taur narvalian nişte adevăruri cutremurătoare care ar fi putut împinge mai mult de jumătate de omenire la sinucidere.
Nemurirea Bucătăreselor Vesele din Nottingham ar fi fost înscrisă pe pergamentul atât de preţios de un intrigant necunoscut. Matrula barula, eselfador, l-ar fi întrebat bibaresa din Beauburg pe Abu Kadâr vrând să afle aprigul beduin baradez luase cumva urma grămăticului din Borobudur sau avea cunoştinţă de locurile pe unde hoinărea vicontele Blimberi. După arhivarii din Quatar asta ar fi însemnat că şi bibaresa s-ar fi interesat de povestea Bucătăreselor Vesele din Nottingham, poate din aceleaşi pricini, sex nebun şi nemurire, superba nemurire. Minunata Sonată a înmuiat inima bibaresei şi ea a renunţat să-şi folosească electricitatea mortală împotriva beduinului baradez pe care tocmai îl căuta un trimis al prinţesei Ambalaia din Borobudur.
Di Giorgio ar fi descoperit, după unii martori torinezi, în Cântările Anului, mici bijuterii textuale printre care şi povestea vestitei bibarese. Se spune că, umblând prin Bel Cantor, ar fi spus câte ceva vicontelui Blimberi care s-ar fi jurat însă că o întâlnise pe ştima nebună hălăduind prin Adamville în căutarea Bucătăreselor Vesele din Nottingham. Un oarecare hangiu, Malamud, brigand de noapte şi mare jucător de hodda, a tras cu urechea la poveştile spuse de torinez şi s-a grăbit să-l înştiinţeze pe guvernatorul din Bel Cantor care pusese un premiu la bătaie pentru cel care avea să-i aducă o buclă din părul Bucătăreselor Vesele din Nottingham ca să-l convingă că ele ar existat cu adevărat.
Guvernatorul se dădea în vânt după tot felul de cărticele deochiate şi organiza petreceri în pielea goală la care aducea şi măgari regali şi urangutani. Unele doamne respectabile din Beauburg au scris o scrisoare împăratului dar guvernatorul s-a apărat acuzându-le în faţa trimisului imperial că ar practica orgasmul magnetic în nopţile fără lună. Trimisul imperial le-a dezbrăcat pe respectabilele doamne, le-a admirat bogăţiile secrete şi le-a sărutat pulpele plin de înfiorare. S-a jucat cu pitulicea lor sfioasă îmbiind-o cu mângâieri neruşinate şi muşcând-o cu delicateţe. Nimic din nebunia orgasmului magnetic. Cimarosa bang, bang? Ce zici? Cimarosa bang, bang? Cum zici? Cimarosa bang, bang? repetă Abu Kadâr iţindu-se de după craterul unui vulcan din Takla Makan care semăna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub văluri grele ruşinoasa şi sfioasa armelină din comitatul Exxom.
Ai vrea tu obraznicule! strigă una dintre lesbienele din Adamville frecându-şi sfârcurile cu gesturi molatece. Au stat de vorbă până noaptea târziu când au sosit Di Giorgio, beltonianul Arbuzov, Ambalaia, prinţesa din Borobudur şi mulţi alţii. După unii arhivari din Adamville, întâlnirea aceea nici nu ar fi avut loc vreodată. Potrivit însă martorilor torinezi, la vulcanii din Takla Makan se întâlnesc o sumedenie de personaje fabuloase o dată la o sută de ani şi pun la cale tot felul de intrigi şi de aventuri. Arhivarii i-au atacat în public pe martorii torinezi punând la cale vestitele Conferinţe Aprilice. Ei au emis încântătoarea Bulă Fantasmagorică potrivit căreia realitatea ar fi o conjuncţie misterioasă, asupra ei netrebuind manifestate îndoieli şi asupra căreia nu trebuie pornite căutări febrile.
În sfârşit, unul dintre grămăticii din Borobudur s-a lăudat că are într-unul dintre sipetele sale o scrisoare semnată de însuşi don Pasqualedo care ar fi mărturisit arhiducelui de Mantua că Bucătăresele Vesele din Nottingham l-ar fi făcut să ejaculeze de peste cincizeci de ori în mai puţin de un sfert de oră. Scrisoarea, potrivit unui necunoscut intrigant, ar fi circulat prin saloanele mondene din Takla Makan stârnind fie invidia fie oroarea. Scrisoarea era scrisă cu cerneală de Lamboda şi începea să cânte de cum era deschisă şi pusă în bătaia unei făclii din seu de bozalari. Beltonianul Arbuzov ar fi încercat să îndrepte lucrurile povestind plin de însufleţire despre clepsidrele din vremea lui don Pasqualedo care ar fi măsurat zile şi nu clipe. Auzind aceasta, vicontele Blimberi s-a căinat că nu l-a scurtat de cap pe beltonian aşa cum se zvonise.
Iată că acum nemernicul se tot căznea să ia în derâdere misterioasele şi fascinantele fapte sexuale ale Bucătăreselor Vesele din Nottingham. Că ele ar fi fost preotese ale unui ordin secret sau pasionate jucătoare de hodda încă nu se putuse afla. Se pare încă că un intrigant necunoscut i-ar fi scris faraonului Ku Ra Ra despre un secret al vieţii şi al universului plin de universuri care s-ar fi aflat tatuat pe pitulicea uneia dintre Bucătăresele Vesele din Nottingham. Tocmai de aceea armata egipteană mărşălui prin pădurile normande gâfâind către Nottingham într-un anotimp incert. În drumul lor, generalii faraonului întâlniră feluriţi pelerini care s-au lăudat că le-ar putea resuscita pe Puţişoarele Vesele cu pene de gâscă sălbatecă înmuiate în sânge de bibaresă. Sfătuiţi la ceas de noapte de un necunoscut intrigant, generalii nu le-au dat crezare şi i-au scurtat de cap numaidecât.
Arhivarii cer încetarea marşului asupra adevărului interzis, şoptiră între ei vicontele Blimberi şi ducele de Mantua plimbându-se agale printre craterele fumegânde din Takla Makan. Numai un orgasm maiestuos ar mai putea salva universul plin de universuri care e pe moarte, domnii mei! Nu mai speraţi în van căci ceea ce e ascuns de vălurile grele ale sfioasei armeline din comitatul Exxon e semnul izbăvirii, şopti un misterios necunoscut al cărui chip se pierdu însă după o perdea de fum. În lumile oceanice sunt tot felul de povești aiuritoare. Pe Beltonianul Arbuzov, un intim al Împăratului Nordic, l-am cunoscut cândva la o întrunire secretă de dincolo de Oceanul Portocaliu, într-un oraș semeț, de sticlă tot. El mi-a spus așa, printre dinți, măi Președinte, ești prea mic, nu ne poți ține piept. De mii de ani noi controlăm oceanele, așa mi-a zis, fixându-mă cu ochii lui sulfuroși.
Sigur că eu i-am râs în nas. Cred că el, Beltonianul Arbuzov i-a finanțat, înainte de-a muri, pe socialiștii noștri cei perverși, pupincuriști de imperii și oculți până-n măduva oaselor. Asta e, n-ai ce să le faci intriganților necunoscuți! Ei pun la cale revoluții, mișcări de stradă, lovituri de stat așa de amorul artei pentru că se plictisesc în universul oceanic în mod îngrozitor. Între timp, Regatul Vânturilor atacă pe mare și pe uscat Regatul Râurilor dintr-o pricină teritorială și toată lumea din universul nostru oceanic vorbește despre un război generalizat și generalizant. Fondul Monetar Oceanic ne altoiește iar cu niște interdicții insuportabile dar Ministrul Finanțelor doarme în papuci și sunt nevoit să-l trag pe Primul Ministru de urechi. Până la urmă ne certăm la cuțite și Parlamentul demarează procedurile de suspendare a Președintelui în maximum o lună.
Consilierii mei se sperie cumplit, au paralizat, mă uit la ei, praf sunt, tremură, nu mai au nici o idee salvatoare. E clar că partidele politice îmi vor face de petrecanie iar ei, consilierii, or să rămână pe drumuri, chipurile. Toți îmi plâng de milă și se vaită că nici un intelectual mai acătării din țara asta nu le mai răspunde la telefon. Dar sunt eu un pămpălău? Nicidecum! Le-am chemat la mine pe Bucătăresele Vesele din Nottingham, ah, ce repede s-au înființat la palatul prezidențial! Don Pasqualedo a venit și el la palatul prezidențial să-mi aducă un sipet cu diamante să-mi cumpăr o armată de temut cu care să înfrunt Imperiul Nordic. Așa a fost, i-am înfruntat pe imperiali în vestita bătălie de la Gomela, pe asteroidul Kamceatka.
Întregul nostru popor s-a bucurat enorm la auzul acestei vești epocale, Împăratul Nordic a făcut o criză de nervi când a auzit că armata noastră i-a făcut praf trupele mecanizate. Bucătăresele Vesele din Nottingham au luptat eroic în bătălia de la Gomela, și-au dat viața pentru țara noastră. N-o să le uit niciodată. Parlamentul a ajuns astfel cu botul pe labe iar Guvernul și-a prezentat demisia fără să crâcnească. Următorul pas? Republica Prezidențială!
Votez viitorul Președinte!