În Occident, războiul propagandei este câștigat de Ucraina. Dar dacă ne întrebăm cine câștigă războiul real, atunci putem ajunge la răspunsul opus. În acest moment al războiului informațional din Ucraina, ofensiva ucraineană în regiunea Kursk este îmbrăcată într-o ”narațiune” atotcuprinzătoare. De la marile ziare și televiziuni, trecând prin ONG-uri și mergând până la agenții ale statelor și companii, cu toții trebuie să se opună extremismului care amenință democrația. Nu mai există detalii ale istoriei, războaiele care au devastat regiunea, inclusiv teritoriile României de azi, în tot secolul 18, nu mai există războiul Crimeii, rămân doar faptul că o tabără este de partea bună a istoriei, aici și acum, și poveștile emoționante și mobilizatoare care împrumută ceva din scenariile Hollywoodului.
Președintele Vladimir Putin drept un lider ”înghețat”, un Hitler neputincios în buncărul lui, luat prin surprindere de ofensiva ucraineană în Kursk, un lider care se teme că cetățenii ruși, revoltați și umiliți de o invazie chiar în zona marii bătălii de la Kursk din 1943, se vor întoarce împotriva sa. Directorul CIA, William Burns, a declarat că ”Rusia nu va face concesii Ucrainei decât atunci când încrederea pe care o are Vladimir Putin se va clătina și atunci când Ucraina va arăta că este puternică”. Alți lideri de la Washington au mers și mai departe, spunând că ofensiva din Kursk nu va aduce Rusia la masa negocierilor, că este nevoie de mai mult.
Și astfel au apărut știrile despre prima rachetă de producție ucraineană care poate lovi mai adânc în Rusia (pentru că aliații vestici nu vor, încă, să permită folosirea armelor lor în asemenea scop). Președintele Zelenski a confirmat că racheta cu rază lungă de acțiune a fost testată cu succes. Iar Oleksandr Kovalenko, editorialist la Information Resistance, a susținut că această rachetă ar putea lovi Moscova și Sankt Petersburg. ”Este ceva foarte important. Rusia va primi un ultimatum: vă retrageți din Ucraina sau vom distruge Moscova și Sankt Petersburg. Cele mai importante evenimente ale războiului urmează să vină”.
Ministrul de Externe ucrainean întărește ideea că Rusia trebuie supusă unor presiuni și mai mari (niciodată presa occidentală nu folosește termenul ”escaladare” în cazul acțiunilor Ucrainei). Dmitro Kuleba spune că poate cea mai mare problemă a Kievului în acest război a fost dată de teama Vestului de o escaladare care să provoace Moscova. ”De la începutul invaziei la scară largă, cea mai mare problemă a Ucrainei a ținut de modul în care conceptul de escaladare a dominat procesul de luare a deciziilor în cazul partenerilor noștri”, a spus Kuleba, miercuri, potrivit Reuters. ”Războiul presupune mulți bani, arme, resurse, însă problema cea mai mare este aici, în capetele noastre. Celor mai mulți parteneri le este teamă să vorbească despre viitorul Rusiei. Este ceva supărător, pentru că, dacă nu vorbim despre viitorul sursei amenințării, atunci nu putem construi o strategie”, a spus Kuleba.
Din declarația șefului diplomației ucrainene rezultă că: 1. Rusia nu a fost încă supusă unei adevărate escaladări din partea Ucrainei și a aliaților, care nu ar fi trecut încă cu adevărat o „linie roșie” a Moscovei; 2. SUA și aliații vestici trebuie să discute mai mult despre debarcarea regimului Putin, despre o lovitură de stat, despre o revoluție colorată, despre dezintegrarea Rusiei într-o mulțime de republici etnice.
Există însă un mare risc ca încercarea de a câștiga războiul propagandei să ducă la un război mult mai mare și mai urât decât cel ce are loc acum în Ucraina. Ce au gândit liderii de la Kiev când au conceput atacul în Kursk și ce au gândit apoi William Burns și alți lideri de la Washington?
Profesorul John J. Mearsheimer este de acord cu prima dintre cele două poziții ale ministrului de la Kiev. ”Asupra lui Vladimir Putin se exercită o presiune semnificativă pentru a dezlănțui iadul în Ucraina. Contrar propagandei din Vest și din Ucraina, Putin nu a făcut asta până acum. Putin nu a aplicat lovituri care sa pedepsească în masă populația Ucrainei. A fost înțelept să nu facă asta și cred că este suficient de puternic pentru a rezista presiunilor de a dezlănțui prăpădul în Ucraina. Dar, dacă noi vom trece o linie roșie, dacă Vestul și Ucraina ar întreprinde o acțiune care ar putea schimba echilibru puterii, atunci Putin ar putea dezlănțui prapadul”.
Vorbind în podcastul lui Andrew Napolitano, Mearsheimer a ocolit o provocare a gazdei sale, care a insinuat că, în cazul in care Ucraina va lovi orașele ruse cu rachete cu rază lungă de acțiune, atunci Moscova ar putea riposta lovind bazele din România și Polonia de unde sunt aprovizionate cu echipamente forțele ucrainene, lovituri care ar duce și la moartea unor militari americani. Mearsheimer nu dorit să evalueze acest scenariu, însă a declarat că Rusia a dat dovadă de reținere în cei peste doi ani de război în Ucraina.
”Noi nu am trecut de adevăratele linii roșii ale Rusiei. Nu-mi amintesc ca rușii să fi spus că tancurile Abrams și Challenger ar fi o linie roșie. Sau că sistemele sofisticate de artilerie ar fi o linie roșie. Cred însă că o campanie cu rachete de croazieră împotriva Rusiei profunde ar însemna trecerea unei linii roșii.
Putin ar putea oricând să distrugă barajul de pe Nipru din regiunea Kiev și să inunde o mare parte din capitală. Ar putea distruge podurile de pe Nipru. Ar putea lansa o campanie de bombardamente care să nu vizeze infrastructura militară și energetică, ci populației civilă, așa cum Aliații au făcut în orașele germane și japoneze în Al Doilea Război Mondial. Putea face lucruri care să aducă suferințe și costuri mult mai mari populației ucrainene, dar a făcut nimic din toate acestea. Și a dat dovada de înțelepciune în acest fel.
Dincolo de toate acestea, ar trebui să ne gândim cât de eficiente sunt fiecare dintre aceste mișcări. Încă de la începutul războiului, susținătorii Ucrainei au spus că, dacă Kievul va primi arma ”x” sau ”y” și dacă li se va permite să execute acțiunea ”a” sau ”b”, atunci vor schimba ecuația războiului. Ei bine, le-am dat acele arme și le-am permis să le folosească, însă pozițiile Rusiei sunt mai avansate acum decât atunci. Putin înțelege toate acestea și de aceea nu cedează la presiunile elementelor radicale din servicii și armata”.
”Propaganda este omniprezentă în războiul modern, iar noi încercăm sa decelam faptele și să ne dăm seama ce se întâmplă, fața unui adevărat baraj al propagandei care încearcă să producă confuzie. Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Vest, nu am crezut că propaganda va merge atât de departe, pentru că aveam o așa-zisă pata a ideilor unde oamenii puteau să conteste propaganda și să demonteze argumentele propagandiștilor. Însă asta nu mai este valabil pentru Statele Unite, nu mai există o piață a ideilor, există doar un discurs dominant și, cu excepția unor platforme, a presei alternative, presa de mainstream spune aceleași lucruri”.
L-am uitat pe cetateanul Akornion, in echipa de propagandisti rusofili. El insa este mai rafinat decit alde ics, axon, etc.