„The Killing of a Sacred Deer“, o dramă bizară, captivantă, hipnotizantă, pe ecrane

Titlul și tema fillmului The Killing of a Sacred Deer/ Uciderea cerbului sacru sunt inspirate dintr-o tragedie greacă, Ifigenia în Aulida, a lui Euripide, piesă în care un tată (Agamemnon) este forțat să ia o decizie împotriva voinței sale pentru a împăca zeii. Pe altarul sacrificiului, în locul Ifigeniei, fiica lui Agamemnon, apare o căprioară cu gâtul tăiat.

Yorgos Lanthimos a preluat și a transformat mitul dându-i valențe noi, într-un scenariu scris împreună cu Efthimis Filippou, a mixat vechiul cu modernul și a creat o dramă bizară, în fața căreia spectatorii vor avea, fără îndoială, reacții diferite. De la situații și replici cu efect comic, treceri gradate de la incertitudine la certitudine și până la întâmplări terifiante, neașteptate, The Killing of a Sacred Deer/ Uciderea cerbului sacru este un excelent thriller de suspans, care captivează atât prin poveste, cât și prin evoluția ei, dar mai ales prin modul în care actori ca Barry Keoghan, Colin Farrell și Nicole Kidman îi dau viață.

Carismaticul medic chirurg Steve este nevoit să facă un sacrificiu inimaginabil, după ce viața lui este dată peste cap din cauza schimbării sinistre de comportament a unui adolescent pe care l-a luat sub aripa sa.

Dacă la început relația dintre Steve (Colin Farrell) și adolescentul Martin (Barry Keoghan) stă sub semnul echivocului, pe parcurs lucrurile se clarifică, iar atenția exagerată pe care medicul chirurg i-o acordă protejatului său își găsește o explicație: Steve acceptă întâlnirile cu Martin pentru că se simte vinovat. O întâmplare din trecut îl face excesiv de atent și de grijuliu cu tânărul care i-a prins această slăbiciune.

Acasă, alături de soția lui Anna (Nicole Kidman), medic oftalmolog, și cei doi copii, Kim (Raffey Cassidy) și Bob (Sunny Suljic), căldura și grija sunt mai puțin prezente. Steve nu mai pare atât de accesibil, viața urmează un orar strict, atmosfera este la fel de sterilă ca într-o sală de operații. E ca și când ar ține să își păstreze în permanență mâinile „curate și frumoase“, expresie reluată metodic în film, ca un laitmotiv, și pusă în contexte dintre cele mai contrariante: cu „mâinile curate și frumoase“, doctorul operează inimi și tot cu aceste  mâini va fi forțat să facă un gest de un dramatism aproape feroce.

Relațiile din interiorul cuplului sau al familiei sunt reduse la schimburi oficiale de replici, observații de natură anatomică. Până și fanteziile sexuale ale soților Anna-Steve sunt contaminate de limbajul medical. „Anestezie generală?“, îl întreabă rece și formal Anna înainte de a face dragoste cu soțul ei, după care urmează o scenă în care soția seamănă mai curând cu o ofrandă adusă pe altarul unei zeități decât cu o femeie cuprinsă de dorință sau, cel puțin, pregătită pentru un act amoros.

Când comportamentul lui Martin deviază, rezolvarea logică ar fi fost ca acesta să fie internat într-un mediu sigur sau eventual supus unor controale psihologice. Dacă era așa, filmului The Killing of a Sacred Deer s-ar fi terminat aici. Martin, admirabil interpretat de talentatul Barry Keoghan (Dunkirk, Mammal), este motorul poveștii, un personaj care ajunge să fie „zeificat“, chiar dacă influența lui asupra familiei Murphy nu este pozitivă: le acaparează existențele, îi controlează, le modifică radical viața. Nu este nici o exagerare dacă spunem că ajunge să fie pus pe un „piedestal“ invizibil – Anna îi sărută picioarele și îi curăță rănile mimând un gest biblic, deși filmul nu lasă loc unei perspective religioase, ci mai degrabă uneia mitice.

Regizorul Yorgos Lanthimos s-a născut la Atena. A semnat numeroase clipuri în colaborare cu coregrafi greci, dar şi publicitate pentru televiziune, scurtmetraje şi a regizat piese de teatru.

Kinetta, primul său lungmatraj a primit critici elogioase la Festivalul de la Toronto şi la Berlinală. Cel de al doilea lungmetraj, Canine, a fost distins cu Premiul Un Certain Regard la Festivalul de la Cannes în 2009, prima recompensă dintr-o lungă listă de premii în festivaluri internaţionale. De asemenea, filmul a fost nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film străin. ALPS, cea de a treia peliculă a sa a obţinut Premiul Osella pentru cel mai bun scenariu la Mostra de la Veneţia în 2011 şi Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la Sidney. The Lobster, prima sa peliculă în limba engleză, a avut premiera mondială la Festivalul de la Cannes şi a fost recompensată cu Premiul Juriului. Producţia a fost distinsă, de asemenea, cu Premiul pentru cel mai bun scenariu şi pentru cele mai bune costume la European Film Awards, iar în 2017 a fost nominalizată la Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Uciderea cerbului sacru, prezentat în premieră tot la Festivalul de la Cannes, este cel de al cincilea lungmetraj al său, urmat, în 2017 de pelicula filmată în Anglia, The Favourite, cu Emma Stone, Rachel Weisz şi Olivia Colman, a cărei acţiune este plasată în timpul domniei reginei Anne a Angliei, în secolul al XVII-lea.

În ceea ce îl priveşte pe cunoscutul actor Colin Farrell, este suficient să amintim câteva dintre filmele în are a fost distribuit de regizori importanţi: The Beguiled de  Sofia Coppola, Fantastic Beasts and Where to Find Them de David Yates, în 2016, deja amintitul The Lobster în 2015, Total Recall de Len Wiseman, în 2012, Cassandra’s Dream de Woody Allen în 2007, Lumea nouă de Terrence Malick (2005), Miami vice de Michael Mann, Alexandre de Ridley Scott sau Phone Game Joel Schumacher.

În unele dintre aceste producţii, cum ar fi The Beguiled, o regăsim şi pe Nicole Kidman, interpreta personajului Anna Murphy din Uciderea cerbului sacru, a cărei filmografie este cel puţin la fel de impresionantă: Lion  de Garth Davis, Stoker de Park Chan-Wook, Paperboy de Lee Daniels, Rabbit Hole de John Cameron Mitchell, Australia şi Moulin Rouge de Baz Luhrmann, Dogville de Lars Von Trier, Les Autres de Alejandro Amenabar, Eyes Wide Shut de Stanley Kubrick.

Interpretul rolului Martin este actorul de origine irlandeză Barry Keoghan, cel care a interpretat un rol important în pelicula lui Christopher Nolan, Dunkirk, alături de Tom Hardy, Mark Rylance, Kenneth Branagh şi Cillian Murphy. Barry Keoghan a fost una dintre revelaţiile Festivalului de la Sundance, în 2016, pentru jocul său din filmul regizoarei Rebecca Daly, Mammal, alături de Rachel Griffiths.

Cu un an înainte fusese citat ca unul dintre marile Staruri de Mâine de publicaţia Screen International, după prestaţia sa în 71 de Yann Demange şi în Norfolk de Martin Radich. Tot în 2016 a putut fi văzut alături de Michael Fassbender şi Brendan Gleeson în pelicula semnată de Adam Smith, Trespass Against Us.

În curând Barry Keoghan va fi unul dintre personajele principale din American Animals, noul film al lui Bart Layton. Actorul a fost nominalizat şi la Rising Star, la Irish Film  and Television Awards din 2017.

Actriţa britanică Raffey Cassidy (Kim Murphy) a făcut şi ea parte dintre Starurile de Mâine ale revistei Screen International, în 2013. În 2015 ea a fost descoperită de marele public datorită rolului din Tomorrowland, alături de George  Clooney.

Cu câţiva ani înainte, în 2012m fusese tânăra Albă-ca-Zăpada din producţia Albă ca Zăpada și Războinicul Vânător, care îi avea pe generic pe Kristen Stewart, Chris Hemsworth şi Charlize Theron. A putut fi văzută, de asemenea, în Allied, de Robert Zemeckis şi Dark Shadows de Tim Burton.

Născut la Atlanta, Sunny Suljic (Bob Murphy) a apărut pentru prima dată pe ecran în serialul de succes Minţi criminale. A trecut repede de la micul la marele ecran interpretâd prima dată un rol în filmul horror al lui Sheldon Wilson, The Unspoken, în 2015.

Suljic va încarna şi un personaj dintr-un joc video, produs de Sony, pe cale de a fi lansat, şi face parte din castingul viitorului film al lui Gus Van Sant, He Won’t Get Far on Foot, alături de Rooney Mara, Jonah Hill, Jack Black şi Joaquin Phoenix. Sunny este şi skateboarder şi a devenit unul dintre cei mai tineri protagonişti ai acestui sport, repurtând succese în numeroase competiţii.

Din distribuţia filmului Uciderea cerbului sacru mai fac parte Bill Camp (Matthew Williams) şi Alicia Silverstone.

De remarcat şi  scenografia imaginată de Jade Healy şi costumele concepute de Nancy Steiner.

În concluzie, un film despre remuşcări şi ispăşire, de un umor negru, de altfel obişnuit la Yorgos Lanthimos, ducând treptat către un final inevitabil, dar dificil de prevăzut.