Kitsch, să ne ungă pe suflet

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la ceva frumos, îmi vin în minte ochii jucăuși ai câte unui individ convins că a pus gheara pe lucruri de calitate, care vor spune despre el că are un anumit nivel atât din punct de vedere al succesului, cât și al gustului. Și pe urmă îmi amintesc imediat cum am cumpărat în clasa a VII-a de la Lacul Roșu două statuete cu Stan și Bran, și cum am ezitat între varianta color și cea alb uni.

Când mi-a spus o veche prietenă că se deschide Muzeul Kitschului la București și să vin să văd, am simțit nevoia să mă asigur. „Nu e o glumă, da?“. „Nu, e muzeu cu autorizație și exponate și tot ce trebuie“, mi-a răspuns ea. „Dacă vin până acolo și ajung târziu la ziar și nu iese nimic, o să fie furie, să știi!“. Și m-am dus.
„Eu făceam cadouri kitsch prietenilor mei și ei îmi întorceau gestul“, îmi povestește Cristian Lica, proprietarul întreprinderii din centrul Capitalei. „Mult timp am avut o cameră acasă în care strângeam ce mi s-a părut mai kitsch din ce vedeam sau din ce primeam de la prieteni, și acum am vrut să fac un muzeu pentru toată lumea“, spune el. Investiția a sărit ușor de 15.000 de euro, iar când te apropii dimineața pe strada Covaci, printre baruri și terase cu scaunele montate în mici turnuri ale așteptării, nu te prinzi care e numărul 6. Pentru că intrarea în muzeu e după colț, din strada Soarelui, iar leii de piatră de la intrare au doar 20 de centimetri.

Gustul și alți zei

În jur de 200 de obiecte cască gura la tine prin muzeu. Urci la primul etaj pe niște trepte înguste, cum au multe clădiri din zonă.

Doar ce treci la a doua serie de trepte și te întâmpină un Iisus pozitiv cu mănușă OK și pisoi în plase de cadouri. „E ca în «Dogma»“, îmi spune Alexandra, prietena care mă anunțase de eveniment, și îmi amintesc de filmul la care ne amuzam când abia descopeream mângâierile sincere ale kitschului. Acum nu îi prea ardea să guste momentul, pentru că era între niște reclamații pe care le face de zile întregi la RADET sau nu știu ce instituții ale Primăriei, care au lăsat fără apă o zonă de pe lângă centrul Bucureștiului.

„Fotografiatul interzis“, scrie pe un afiș de lângă intrare, și mă opresc mirat, ca să văd adăugat sub anunțul inițial „glumim, sigur că e ok“. Sau așa ceva.

Zone de recunoaștere

Spațiile de expunere sunt delimitate de afișe care te anunță că ai intrat într-o zonă sau alta. Prima este dedicată lui Dracula, „care cred că e cel mai cunoscut brand legat de România și unul dintre cele mai kitsch“, spune Lica. Apoi te strecori pe lângă un manechin îmbrăcat în straie bisericești și ești înconjurat de variante drăguț strălucitoare ale reveriilor religioase. De la vitrina cu icoane tratate în bucăți de sticlă iluminate în led și cruci multicolore până la carpeta cu o Cină de Taină trasă-n ață colorată este doar un pas. La propriu.

Între ornamentele comuniste și cele de după intrarea României în Uniunea Europeană este o zonă de trecere dedicată kitschului țigănesc, cu manele ce rulează cu subtitrare în limba engleză și semințe de dovleac, vrăjitoare și tot ceea ce practica spune că trebuie ca să se simtă omul bine. „E cel mai bun mod de a înțelege subcultura românească. Kitschul românesc e autentic în măsura în care suntem, în același timp, creativi, ridicoli și mândri. (…) Nu există gust bun sau rău.“

Cu expoziția pe brațe

Proprietarul muzeului spune că a fost de multe ori mirat să descopere că, atunci când vine vorba de recomandări pentru turiștii străini te trezești că vezi pe site-urile de specialitate mall-uri și escape rooms. Așa că și-a mutat colecția în acest loc deschis publicului și propunerilor pe care le așteaptă de la vizitatori: „în materie de kitsch, sunt și eu diletant, la fel că toți ceilalți. Nu cred că există specialiști în kitsch, pentru că nu este o știință. Voi ține cont de feedback-urile și rating-urile vizitatorilor pentru a face schimbări sau pentru a îmbogăți colecția de exponate“, spune proprietarul. De fapt, parcursul printre exponate se încheie cu un birou pe care ești invitat să îți faci propriul tău kitsch. Ca diletant, eu aș fi preferat ca lângă pițipoancă să fie gherțoiul, pentru că prea s-a dat mult timp drept cocalar și nu are nicio legătură cu tradiția.

Cei mai săraci bogați

De unde vine kitschul pentru inițiatori? „Din sărăcie. În foarte multe cazuri motivul apariției este sărăcia materială. Sărăcia materială este un mediu de propagare foarte eficient, însă nu este întotdeauna suficientă. Kitschul este produs și diversificat de săracia intelectuală și culturală. Sunt foarte multe exemple de oameni foarte bogați și foarte kitsch-oși. Asa cum poți întâlni o grămadă de oameni săraci și cu bun gust. Sărăcia culturală este deseori mai greu de ascuns decât sărăcia materială. Kitschul perfect este acela care întrunește simultan trei condiții: este creativ, ridicol și ostentativ. Personal, prefer kitschurile autentice în dauna copiilor de proastă calitate.“

Mai ieftin pentru români

Muzeul boutique din strada Covaci numărul 6 este deschis de la orele 12.00 la 23.00 și intrarea este 20 de lei pentru români. De fapt, prețul unui bilet este 30 de lei. Cristian Lica are o explicație: „pentru cetățenii români aplicăm o reducere de o treime, din solidaritate cu faptul că ei sunt expuși la kitschul din jurul lor în fiecare zi“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Tupa 152 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.