Kittel – a treia victorie, Cavendish – al treilea sprint pierdut

O nouă căzătură colectivă decimează echipa lui Froome. O evadare a fost la un pas să producă o nouă surpriză uriaşă. Ce este „maşina mătură”. Ce premiu uriaş a primit Pedro Delgado. Ce s-a întâmplat cu Eurosport România.

Victorie la jumătate de roată

Etapa a XII-a, una anticipată ca fiind de sprint masiv pe final, îi avea, în ordine, drept favoriţi pe Mark Cavendish, Andre Greipel, Peter Sagan şi Marcel Kittel. Anticipările s-au confirmat în mare, dar nu şi în ceea ce priveşte ordinea favoriţilor. Am avut sprint masiv, dar cursa a fost câştigată la „jumătate de roată” de către al patrulea favorit, Marcel Kittel. Victoria germanului – a treia în acest Tur – se înscrie în categoria semi-surprizelor. Mai mult, se părea că Mark Cavendish nu va avea probleme pe final. Andre Greipel era scos din calcule pentru că a fost implicat într-o căzătură colectivă (20 de rutieri) cu 2 km înainte de final. Sagan nu are coechiperi care de regulă să-i asigure pe final un „trenuleţ” eficient, iar Kittel, cu 250-300 de metri înainte de finish, nu mai avea niciun coleg de echipă care să îl lanseze. Deci totul era mai mult decât OK pentru Cavendish, care a şi fost excelent lansat cu 200 de metri înainte de linia de sosire de către un coleg. De unul singur, Kittel i-a luat roata lui Cavendish şi, cu un metru sau doi înainte de linia de sosire, a „tras de coarnele bicicletei” şi a obţinut victorie. Este pentru prima oară când într-o cursă ciclistă Cavendish pierde 3 sprinturi finale la rând pe ultimii metri.

Dacă spunem că victoria lui Kittel a reprezentat o semi-surpriză, totuşi nu trebuia ignorat faptul că nu a lipsit mult ca etapa să se încheie cu o surpriză uriaşă, şi anume să fie câştigată nu de un sprinter, ci de un evadat. Este vorba de Juan Antonio Flecha (Vacansoleil DCM), care s-a aflat în evadare foarte mult timp alături de alţi patru rutieri (Francesco Gavazzi – Astana, Manuele Mori – Lampre Merida, Anthony Delaplace – Sojasun şi Romain Sicard – Euskatel.Euskadi). Cu 10 km înainte de final, Flecha s-a distanţat de grupul evadaţilor şi a continuat cursa de unul singur. El a fost prins cu 3 km înainte de finish şi, dacă nu ar fi avut contuzii din cauza unor căzături anterioare, ar fi putut produce uriaşa surpriză. La un moment dat se părea că se repetă scenariul „horror” (pentru spinteri) din etapa a II-a când tot dintr-o evadare prelungită a plecat de unul singur Jan Bakelants şi a dat lovitura vieţii lui, reuşind prima victorie de etapă din cariera sa de profesionist şi unde, chiar în Turul Franţei.

Froome s-ar putea să aibă totuşi probleme

Chiar dacă foarte mulţi specialişti au afirmat că „Turul Franţei a fost ucis de către Froome” – distanţa de peste 3 minute faţă de principalii urmăritori fiind una imensă într-o astfel de competiţie -, se pare că totuşi „Turul se joacă”. Totul se va decide însă nu doar pe şosea, ci (mai ales) în noaptea de joi spre vineri într-un cabinet medical. În căzătura colectivă de joi, trei rutieri de la Team Sky (echipa lui Froome) au ieşit destul de şifonaţi. Sunt probleme foarte mari pentru principalul locotenent al lui Froome, Edvald Boasson Hagen, şi probleme ceva mai mici pentru Richie Porte. Pentru cei doi şi se pare că şi pentru un al treilea rutier de la Sky (nu a fost nominalizat) medicii vor da un verdict în cursul nopţii. Dacă Froome mai pierde unul sau doi colegi de echipă (deja Sky l-a pierdut în etapa a IX-a pe Vasil Kiryienka – depăşire a baremului de timp regulamentar de sosire), atunci există pericolul să nu mai beneficieze de „protecţie” şi să se bată aproape de unul singur pentru păstrarea tricoului galben. Or, este foarte dificil când mai sunt 5 etape montane să rezişti în frunte când nu ai coechipieri care să te susţină şi atenţie şi (alţi) coechipieri care să prevină şi să dejoace manevrele tactice ale adversarilor. Mai mult, din ce s-a văzut la precedentele etape montane, nu este exclusă din nou o alianţă „anti-Froome” între Movistar Team (echipa lui Alejandro Valverde – actualul loc 2 din tur) şi Team Saxo-Tinlkhoff (echipa lui Alberto Contador). În etapa de joi a fost – aşa se întâmplă de regulă în etapele de plat – meci nul între favoriţi, păstrându-se diferenţele de timp anterioare.

Clasament etapa a XII-a: Fougeres – Tours (218 km)

1. Marcel Kittel (Argos-Shimano) – 4h, 49’ 49”
2. Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) – a.t.
3. Petre Sagan (Cannodale) – a.t.
4. Alexander Kristoff (Katusha-Team) – a.t.
5. Roberto Ferrari (Lampre-Merida) – a.t

Clasament general – „tricoul galben”

1. Chris Froome (Team Sky) – 47h 19’ 13”
2. Alejandro Valverde (Movistar Team) + 03’, 25”
3. Bauke Mollema (Belkin Pro Cycling) + 03’, 37”
4. Alberto Contador (Team Saxo-Tinkhoff) + 03’, 54”
5. Roman Kreuziger (Team Saxo-Tinkhoff) + 03’,57”
6. Laurens Ten Dam (Belkin Pro Cycling) + 04’, 10”
7. Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) + 04’, 44”
8. Nairo Quintana (Movistar Team) + 05’, 18”
9. Rui Costa (Movistar Team) + 05’, 37”
10. Jean-Christophe Peraud (Ag2r-La Mondiale) + 05’, 39”

Clasamentul pe puncte – „tricoul verde”

1. Peter Sagan (Cannondale) – 307 puncte
2. Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) – 211 puncte
3. Andre Greipel (Lotto – Belisol) – 195 puncte
4. Marcel Kittel (Argus-Shimano) – 177 puncte
5. Alexander Kristoff (Katusha-Team) – 157 puncte

Clasament căţărători – „tricoul alb cu buline roşii”

1. Pierre Rolland (Team Europcar) – 49 puncte
2. Chris Froome (Team Sky) – 33 puncte
3. Richie Porte (Team Sky) – 28 puncte
4. Nairo Quintana (Team Movistar) – 26 puncte
5. Mikel Nieve (Esukatel-Euskadi) – 21 puncte
6. Alejandro Valverde (Team Movistar) – 20 puncte

Clasamentul rutierilor tineri – „tricoul alb”

1. Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) + 47h, 25’ 37”
2. Nairo Quintana (Team Movistar) + 00’, 34”
3. Romain Bardet (Ag2r-La Mondiale) + 06’, 53”
4. Andrew Talansky (Garmin-Sharp) + 08’, 27”

Clasament pe echipe

1. Movistar Team – 141h, 17’,14”
2. Team Saxo-Tinkhoff + 04’,34”
3. Belkin Pro Cycling + 06’, 06”
4. Ag2r-La Mondiale + 11’53”
5. RadioShack Leopard + 16’ 03”

Sabotaj la Eurosport România?

Miercuri, când mai erau cca 20 de minute până la terminarea etapei de contratimp individual, telespectatorii români au avut o surpriză neplăcută. Brusc, transmisia Eurosport 1 s-a întrerupt şi preţ de câteva minute, s-a reluat, dar cu comentatori de limba engleză. Toate emisiunile postului din acel moment şi până joi, când tocmai s-a terminat sprintul final de la Tours, au fost transmise de comentatori de limbă engleză. Brusc, a revenit comentariul în limba română, şi telespectatorii au fost lămuriţi despre ce s-a întâmplat: „O defecţiune tehnică majoră care nu a putut fi remediată de la studiourile centrale de la Paris”. Ulterior, comentatorii români au precizat că „au fost tăiate cablurile care asigurau semnalul transmisiei din studioul Eurosport de la Bucureşti” şi că a durat aproape 24 de ore până s-a detectat unde este defecţiunea tehnică. Nu s-a specificat cine a tăiat cablurile şi nici dacă a fost vorba de un sabotaj sau de o neglijenţă a unor persoane care efectuau lucrări în zonă. Chiar dacă jurnaliştii români care lucrează/colaborează la Eurosport nu au dat date precise despre incident (probabil că nu au voie să facă aşa ceva), nu este exclus să fie vorba de un sabotaj, pentru că Eurosport (secţiunea în limba română) înregistrează audienţe care depăşesc concurenţa în domeniu cu ocazia transmiterii unor competiţii majore. Un alt element care vine în sprijinul teoriei sabotajului îl reprezintă atacul, joi după-amiază, a site-ului Eurosport România cu un virus puternic.

Un amănunt care nu are legătură (directă) cu defecţiunea care a durat 24 de ore: comentatorii de limbă engleză sunt extrem de plictisitori – este vorba de tonul vocii, şi oferă mai puţine informaţii despre rutieri şi cursă în general şi aproape deloc informaţii istorico-geografice. Doar pe ultimii metri ai cursei, la sprintul final, britanicii devin comentatori adevăraţi.

Legat de transmisiile Eurosport, cotidianul „ProSport” dă o informaţie interesantă: Turul Franţei nu se transmite în Germania. O informaţie ce reprezintă o surpriză uriaşă. Motivul netransmiterii competiţiei este însă unul de-a dreptul neobişnuit: anul trecut mai mulţi ciclişti germani au fost depistaţi pozitiv (dopaţi) şi s-a vrut ca astfel de informaţii (specifice păgubosului curent european de a nu se prezenta publicului aspectele negative din aproape toate domeniile) să nu mai ajungă la consumatorul media. Din păcate, telespectatorii germani au fost cu această ocazie privaţi să vadă în direct 5 victorii de etapă (din 12 până în prezent) ale rutierilor din Germania.

Poveştile Turului Franţei

• Maşina „mătură” şi ce rol a avut la început

În Turul Franţei există o „sperietoare” pentru rutieri: maşina „mătură”. Practic, „maşina mătură” (nu are nicio legătură cu maşinile salubrităţii care fac curat pe şosea după trecerea rutierilor – n.a.) este numele purtat de două microbuze care sunt ultimele vehicule din caravana ciclistă. Dacă un rutier este depăşit de aceste microbuze, pentru el Turul Franţei s-a terminat, pentru că se consideră că depăşeşte timpul limită pentru a trece linia de sosire. Ultimul care a păţit-o a fost Vasil Kiryienka de la Team Sky în etapa a IX-a.

Interesant este însă când şi de ce a apărut „maşina mătură”, sau „vagonul mătură”, cum i s-a spus la începutul secolului trecut. Ideea i-a aparţinut unui jurnalist, Geo Lefevre, cel care în 1902 l-a îndemnat pe Henry Desgrange, editorul publicaţiei „L’Auto”, să organizeze Turul Franţei. Lefevre a „inventat” ceea ce l-a început s-a numit „vagonul mătură” pentru a sprijini rutierii care nu mai puteau continua cursa, în special în etapele montane. Vehiculul a fost introdus oficial în cursă în 1910. Dar chiar de la început s-a recurs la excepţii, pentru că în 1910 Turul a ajuns în premieră în Pirinei. Cicliştii „colectaţi” de pe drum (s-a întâmplat în etapa a X-a) au obţinut permisiunea să continue cursa şi în etapa următoare.

Maşină mătură din anii ’50

I s-a spus la începuturi „vagon mătură” pentru că vehiculul utilizat era o combinaţie între un camion şi un omnibuz al timpului respectiv, iar partea în care se urcau cicliştii avea formatul unui vagon. Aici cicliştii găseau mâncare, băutură răcoritoare şi medicamente.

Zeci de ani, rolul acestui vehicul a fost de a prelua rutierii care abandonau cursa. Cele mai multe abandonuri se înregistrau evident în etapele de munte, chiar dacă la început exista permisiunea ca un rutier să efectueze căţărarea (sau porţiuni de căţărare) pe jos, nu pe bicicletă. Chiar dacă încă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX bicicletele – ne referim la cele pentru curse – erau destul de performante, era totuşi foarte greu să faci căţărările pe şa.

„Maşinile mătură” au fost utilizate în anumiţi ani şi pentru transportarea de provizii, de biciclete de rezervă etc. În ultimii 10 ani însă, rolul principal al vehiculului (sau vehiculelor) este acela de a „anunţa” (şi eventual colecta) rutierul care este eliminat din cauza depăşirii baremului de timp. Sunt voci care deplâng renunţarea la o „tradiţie” a Turului Franţei, şi anume preluarea rutierilor care abandonează. Se ştie, în ultimii ani, rutierul care se retrage din cursă de pe traseu se urcă în maşina echipei sale şi nu mai utilizează „maşina mătură”.

De existenţa „maşinilor mătură” au profitat totuşi firmele de salubritate. În foarte multe ediţii ale Turului astfel de firma au sponsorizat aceste vehicule, condiţia fiind ca maşinile să aibă la vedere două… mături.

„Maşina mătură” a devenit ceva obişnuit şi în alte competiţii maraton, şi nu doar cicliste. De exemplu, „maşina mătură” o întâlnim şi în celebra competiţie auto-moto Paris-Dakkar.

Ce primeau câştigătorii în anii ’70-‘80

Se ştie, Turul Franţei a recompensat câştigătorii şi rutierii care au obţinut poziţii fruntaşe în cursă încă de la prima ediţie, cea din 1903, când fondul total de premiere s-a ridicat la 20.000 de franci francezi. Au fost însă şi ani în care premiile – pentru învingător . au fost şi în… „natură”. Astfel, între 1976 şi 1987, cine câştiga Turul Franţei primea din partea sponsorului principal al cursei un apartament. În 1988, Pedro Delgado a dat marea lovitură. Spaniolul aflat atunci sub contract cu echipa Reynolds (precursoarea Movistar Team) a câştigat singurul său Tur al Franţei (din 11 participări), dar a primit un premiu mai mult decât consistent: o maşină, un apartament, o operă de artă şi 500.000 de franci francezi. Delgado a fost ultimul câştigător care a obţinut un premiu consistent în natură. Din 1990 s-a revenit la premierea exclusivă în bani.

Pe Barnard Hinault, Turul Franţei l-a făcut chiar „mare proprietar”: el a câştigat nu mai puţin de 5 apartamente. Dintre rutierii care au mai primit apartamente, amintim: Lucian Van Impe – el a fost primul rutier devenit proprietar al unui apartament oferit de sponsorul principal, Bernard Thenevet, Joop Zootemelk, Laurent Fignon, Greg LeMOnd şi Stephen Roche – ultimul care a beneficiat de un astfel de premiu.