Kittel câştigă incredibil şi face dubla la Dublin

• Kittel câştigă după ce nimeni nu-i mai dădea vreo şanşă
• Istorie: 11 starturi din afara Italiei
• Poveşti: rutieri atacaţi de spectatori şi de…

Etapa a III-a: Armagh – Dublin (187 km)

11 grade celsius, o ploaie câinească şi vânt puternic. Acesta a fost „decorul” irlandez în care s-a disputat etapa a III-a din Il Giro. O evadare în 4 (devenită „în 5”) a unor rutieri „nepericuloşi” de la km 6 a rezistat deşi a avut şi 5 minute avans până cu 6 km înainte de linia de sosire; favoriţii şi rutierii de clasament general au stat liniştiţi la „căldurică” în pluton, finalul a fost unul de sprint masiv, pe primele 15-20 de locuri venind evident sprinterii, iar Kittel a făcut „dubla”. Acestea au fost „evenimente” ultimei zile pe şosele irlandeze al Turului Italiei.

Victoria lui Marcel Kittel a fost una de senzaţie. La intrarea în ultimul km, germanul era aşa de prost plasat încât nimeni nu-i dădea vreo şansă să termine în top 10. Cu 500 de metri înaintea liniei de sosire, Kittel era închis undeva în poziţia a 14-a. Ce a urmat întrece orice închipuire. Rutierul de la Giant-Shimano cu 200 de metri înainte de finish forţează furibund pe exterior, şi reuşeşte să-l depăşească cu o spiţă pe Ben Swift pe linia de sosire. Un sprint final în care nimeni nu credea că altcineva mai poate apărea în lupta pentru câştigarea etapei dintre cei trei excelenţi lansaţi şi plasaţi în frunte, Swift, Elia Viviani şi Davide Appollonio. Dar Kittel nu degeaba se află în careul de aşi al sprinterilor.

În ceea ce priveşte clasamentul general, el este încă influenţat de etapa de contratimp pe echipe, rutierii din frunte sunt doar temporar în top 10. În ceea ce-i priveşte pe principalii favoriţi, evident se menţine între ei ecartul stabilit la contratimpul pe echipe: Nairo Quintata se află la 48 de secunde de Cadel Evans, iar Purito Rodriguez este la 38 de secunde de Quintana şi la 1 minut şi 26 de secunde de Evans. În faţa tuturor, cu 2 secunda avans faţă de Cadel Evans se află Rigoberto Uran, unul dintre favoriţii secunzi. O întârziere de de 2,34 minute în etapă, a lui Daniel Moreno (al doilea om de clasament general după Purito Rodriguez al celor de la Katusha) îl scoate pe acesta definitiv din cursa pentru top 10. Luni este zi de pauză, după care Turul Italiei continuă în Italia, tot cu o etapă de plat cu sosire la Bari.

Clasament etapă

1. Marcel Kittel (Team Giant-Shimano) – 4:28:43
2. Ben Swift (Team Sky) – a.t.
3. Elia Viviani (Cannondale) – a.t.
4. Davide Appollonio (Ag2R La Mondiale) – a.t.
5. Nacer Bouhanni (FDJ.fr) – a.t.

Tricoul roz – clasamentul general

1. Michael Matthews (Orica GreenEDGE) – 10:06:37
2. Alessandro Petacchi (Omega Pharma-Quick Step) + 8”
3. Daniel Oss (BMC Racing Team) + 10”
4. Luke Durbridge (Orica GreenEDGE) + 14”
5. Ivan Santamorita (Orica GreenEDGE) + 14”

Tricoul roşu – clasamentul pe puncte

1. Marcel Kittel (Team Giant-Shimano) – 100 de puncte
2. Ben Swift (Team Sky) – 69 de puncte
3. Elia Viviani (Cannondale) – 68 de puncte
4. Nacer Bouhanni (FDJ.fr) – 65 de puncte
5. Roberto Ferrari (Lampre-Merida) – 56 de puncte

Tricoul albastru – clasamentul căţărătorilor

1. Maarten Tjallingii (Belkin Pro Cycling) – 12 puncte
2. Andrea Fedi ( Neri Sotolli) – 3 puncte
3. Yonder Godoy (Androni-Giocattoli-Venezuela) – 2 puncte
4. Jeffry Romero (Team Colombia) – 2 puncte
5. Miguel Angel Rubiano (Team Colombia) – 2 puncte

Tricoul alb – clasamentul rutierilor tineri

1. Michael Matthews (Orica GreenEDGE) – 10:06:37
2. Luke Durbridge (Orica GreenEdge) + 14”
3. Julien Vermote (Omega Pharma-Quick Step) + 19”
4. Yannick Eijssen (BMC Racing Team) + 23”
5. Rafal Majka (Tinkoff-Saxo) + 26”

Clasamentul pe echipe

1. Orica GreenEDGE – 29:30:44
2. Omega Pharma-Quick Step + 19”
3. BMC Racing Team + 21”
4. Astana Pro Team + 30”
5. Team Sky + 32”

Istorie Il Giro: 11 starturi din alte ţări

Evident, o parte dintre cititorii care vizualizează în premieră cronici din Turul Italiei îşi pun o întrebare: ce legătură este între această mare cursă ciclistă şi etape desfăşurate în Irlanda de Nord? Răspunsul este simplu. Cele trei Grand Tour-uri (Il Giro – Italia, Le Tour – Franţa şi Vuelta a Espana) au devenit „bunuri universale” în lumea ciclismului. Atunci când o federaţie naţională sau o municipalitate dintr-o altă ţară decât cea în care se desfăşoară una dintre cele trei mari curse invită organizatorii să înceapă cursa din respectiva ţară, se ajunge ca prima sau primele etape să se desfăşoare în afara graniţelor. Mai există şi situaţii în care o altă ţară este tranzitată de către rutierii din cele trei mari curse. Până în prezent, Il Giro a avut 11 starturi în alte ţări:

1965: San Marino – Perugia

1966: Monaco (Monte Carlo – Diano Marina)

1973: Belgia (Verviers)

1974: Cetatea Vaticanului

1996: Grecia (Atena)

1998: Franţa (Nisa)

2002: Olanda (Gronigen)

2006: Belgia (Seraing – 4 etape integral în Belgia)

2010: Olanda (Amsterdam – 3 etape integral în Olanda)

2012: Danemarca (Herning – 3 etape integrale în Danemarca)

2014: Irlanda de Nord (Belfast)

În 1973, primele 5 etape au fost în afara graniţelor, cursa trecând şi prin RFGermania, Luxemburg, Franţa şi Elveţia. În 1996 primele 3 etape s-au desfăşurat integral pe teritoriul Greciei. În 1998, primele două etape s-au desfăşurat în Franţa, iar în ultimele treim caravana a rulat în Elveţia. În 2002, în primele 5 etape s-a rulat în Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa şi Germania.

 Poveştile Turului Italiei (II)

• Au schimbat bicicleta cu trenul
  

Am arătat în primele „poveşti” că doar 49 de rutieri din cei 115 câţi au luat startul au terminat cursa. Nu toţi cei 66 care nu au ajuns la linia de sosire au abandonat pentru că nu au mai rezistat sau din cauza unor accidentări sau defecţiuni majore la biciclete. Un rutier, Andrea Provinciali, nu a mai fost primit la startul etapei a III-a, Chieti – Napoli. Motivul, unul foarte simplu, dar …incredibil pentru timpurile noastre. Provinciali, alături de Vincenzo Granata, Guglielmo Lodesani  a încercat să-şi îmbunătăţească performanţa utilizând trenul pentru a ajunge mai repede la finish. Cei trei au fost însă prinşi de un control inopinat, dar din motive necunoscute, doar Andrea Provinciali a fost sancţionat. El a devenit primul rutier din istoria Il Giro care a fost descalificat.

• I-au atacat pe linia de sosire
  

În ediţia a doua a turului, cea din 1910 au avul loc un eveniment, deloc izolat pentru ciclismul acelor ani, dar care astăzi evident ţine de domeniul istoriei. Etapa a II-a, Udine-Bologna a fost câştigată de un rutier francez, Jean-Baptiste Dortignacq, iar pe locurile 3 şi 4 au venit alţi doi francezi, Lucien Petit-Breton şi Constant Ménager, Acest lucru i-a înfuriat la culme pe spectatorii care se aflau în zona finish-ului, care au sărit să-i bată pe francezi. Cu foarte mare greutate francezii au fost scoşi din pumnii „tifosilor”. Aceştia s-au mai calmat când au văzut că în clasamentul general pe locul 1 se afla favoritul lor, Carlo Galetti. În 1910 au luat startul 101 rutieri, dar numai 20 au terminat cursa, care în acel an a avut 10 etape.

• Alte două atacuri asupra rutierilor
  

Evenimente deosebite s-au înregistrat şi în ediţia din 1911 a Il Giro. Pe 6 iunie se desfăşura etapa a XI-a, Bari – Napoli, care trebuia să se încheie faustos, neapărat cu o victorie a unui italian, pentru că la Napoli mii de fani sărbătoreau şi 50 de ani de la unificarea Italiei. Această etapă din 6 iunie, va rămâne poate una unicat în istoria ciclismului. În primul rând rutierii (la Barii au luat startul 26 din cei 84 câţi au pornit în etapa I-a în cursă) au avut de rulat pe drumuri mizerabile. Au fost porţiuni cu un noroi imens, din cauza revărsării unor râuri dar şi drumuri care s-au uscat şi praful împiedica respiraţia. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, caravana a fost violent atacată de o turmă înfometată de bivoli de apă. Foarte mulţi rutieri s-au ales cu vânătăi serioase în ruma contactului cu bivolii. Ţinând cont de condiţiile mizerabile de cursă şi de neprotejarea lor de către organizatori, rutieri au făcut o mică „revoluţie” şi de la sine putere au încheiat etapa la Pompei, cu câţiva km înainte de Napoli. La insistenţa organizatorilor, cei 26 de rutieri care au terminat etapa, s-au deplasat în grup compact spre Napoli. Dezamăgiţi că au ratat să vadă un final de cursă cu o victorie la sprint, spectatorii s-au răzbunat tot pe rutierii pe care i-au bombardat intens cu roşii şi ouă. Nimeni nu a scăpat de „atenţia” spectatorilor. S-a pus problema unor sancţiuni şi descalificări, dar o nouă revoltp a rutierilor i-a calmat pe organizatori. Totuşi, în semn de protest, celebrul rutier francez, Lucian Petit-Breton (de două ori câştigător al Turului Franţei) s-a retras din cursă.