La ce mai ajută neutralitatea în Europa?

„Evident, neutralitatea singură nu ne va proteja. Pe fondul unei situații de securitate globală din ce în ce mai incerte și al unei Rusii mai agresive, Austria este protejată de investiții în capacitățile noastre de apărare, precum și în parteneriate”, declara, in iulie 2025, ministrul austriac de Externe, Beate Meinl-Reisinger, vicepreședinta a partidului progresist NEOS, partener minoritar în coaliția condusă de conservatorul Christian Stocker.

Austria își ”modernizează neutralitatea”

În viziunea cercurilor de experți și a unei părți din elita politică de la Viena, Austria ar trebui să adopte o interpretare ”modernizată a neutralității”, care nu exclude participarea la proiecte europene defensive împotriva atacurilor cibernetice și presiunilor energetice.  Austria s-a alăturat schemei de UE de finanțare pentru apărare SAFE, dar și proiectului ReArm al UE. S-a alăturat și noului sistem de apărare europeana SkyShield, careactie la survolurile cu drone de care este supectată Rusia.

Elitele contra ”idioților utili”

La Viena se discută activ problema menținerii neutralității, arată o analiză a New Geopolitics Network. Neutralitatea a fost impusă Austriei în timpul Războiului Rece. A fost consacrată printr-un tratat din 1955 care a permis sfârșitul ocupației sovietice în jumătatea estică a țării.  Acum un număr tot mai mare de politicieni și experți austrieci consideră că și-a pierdut relevanța.

În același timp, spre deosebire de cercurile de experți, mulți austrieci nu înțeleg clar limitele pe care le impune neutralitatea, ceea ce face ca opinia publică să fie ușor de manipulat – lucru pe care Rusia îl exploatează eficient prin intermediul unor politicieni prietenoși, al mass-media, al așa-numiților „idioți utili” și al cetățenilor obișnuiți care cred că neutralitatea garantează siguranța. Sondajele arată că 70% dintre austrieci susțin neutralitatea.

Neutralitatea a servit afacerilor ”submarinului” Austria

Inițiativa ”modernizării” neutralității ar putea priva Austria de avantajele aduse vreme de decenii de așa-zisa ”politică a submarinului”, favorizată de statutul neutru. Un articol publicat în 2015, după anexarea Crimeii de către Rusia, un colaborator al European Council on Foreign Relations arăta că Austria a adoptat deseori ”politica submarinului” care observă prin periscop în ce direcţie se îndreaptă “flota” europeană, pentru ca apoi să iasă la suprafaţă în ape cât mai sigure, cât mai prielnice pentru băncile, companiile și diplomația austriece.

Austria i-a primit pe mulți dintre membrii guvernului pro-rus al Ucrainei dat jos în 2014, l-a primit și pe Vladimir Putin în prima sa vizită în Vest după anexarea Crimeii, iar Austria nu a avut deloc de suferit nici atunci și nici acum de pe urma acestei atitudini. Strălucirea Vienei se ținea prin arderea gazului rusesc de la Gazprom și gestionarea hub-ului energetic de la Baumgarten. În plus, una dintre cele mai importante bănci din Austria, Raiffeisen, încă operează la Moscova, în ciuda încercărilor de a o vinde.

Deciziile ”submarinului” austriac erau si sunt luate pentru a nu deranja marile puteri europene, în special Germania. Or, de la discursul fostului cancelar german Olaf Scholz despre Zeitenwende, reorientarea strategică a Germaniei, și până la ultimele poziții ale lui Friedrich Merz, Germania nu pare deranjata de o potențială aderare a Austriei la NATO, mai cu seamă că aceasta ajută și la o cooperare mai lină în cadrul UE.

Ministerul elvețian al Apărării cere ”revizuirea” neutralității

În Elveția, neutră de la Congresul de pace de la Viena din 1815, o posibilă reinterpretare a acestui statut pare eliberată de presiunile instituționale ce ar putea să vina din partea UE.

Un raport publicat in 2024 de Ministerul Apărării din Elveția afirmă că Elveția trebuie să își „revizuiască” statutul de neutralitate, considerând Rusia o amenințare cheie la adresa securității sale. ”Politica de neutralitate trebuie revizuită, punându-se mai mult accent pe funcția sa de securitate și cu o mai mare flexibilitate în aplicarea sa. Majoritatea membrilor comisiei recomandă, de asemenea, o mai bună aliniere a politicii de neutralitate la Carta ONU și o mai mare atenție acordată distincției dintre agresor și victimă”, arată raportul.

În iunie 2025, Elveția a convenit asupra unui parteneriat în domeniul apărării cu UE, în urma recomandării comisiei sale de apărare de a revizui legile privind importurile și exporturile de echipamente militare. Ambele state s-au alăturat noului sistem de apărare aeriană al UE, Sky Shield, ca răspuns la letalitatea preconizată a dronelor rusești.

Ortodoxia neutralității rezistă în Elveția

Tensiunile geopolitice mondiale, în special războiul din Ucraina, stârnesc în rândul elvețienilor dorința unei cooperări mai mari cu NATO, conform unui sondaj publicat pe 17 iunie de către Departamentul Federal al Apărării. Conform acestui sondaj, 53% dintre persoanele chestionate erau în favoarea unei apropieri de NATO, în timp ce 32% susțineau aderarea Elveției la această organizație. Același sondaj arată însă ca 87% dintre cetățeni susțin neutralitatea țării.

Rezistența la reinterpretarea neutralității este mai mare în Elvetia. Pe 18 noiembrie, a început reanalizarea propunerii de modificare a Constituției Confederației, pentru includerea unei interpretări stricte a neutralității și a elimina posibilitatea ca guvernul să adapteze politica de neutralitate. ”Inițiativa neutralității”, lansată în 2024 și suținută de personalități din Partidul Popular Elvețian, prevede interdicţia aderării la alianţe militare şi a adoptării măsurilor coercitive nemilitare, în special sancţiuni economice, cu excepția cazului în care sunt decise de Consiliul de Securitate al ONU.

Asta după ce, pentru prima dată în ultimele decenii, Elveția a decis să preia în mod aproape integral sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei, marcând o schimbare percepută de mulți ca o reinterpretare a neutralității tradiționale.

Cand statele își fac singure dreptate, mediatorii își pierd rolul

Tendința globala nu pare însă să fie de partea conservatorilor elvețieni. Austria și Elveția sunt gazdele multor organizații internaționale și ale unor formate de negocieri ad-hoc, însă rolul intermediarilor începe să pălească. Atacul aerian al Israelului în Qatar, împotriva liderilor Hamas care negociau pacea în Gaza, a zdruncinat credința că statele care se fac utile unei mari puteri (SUA în acel caz) vor fi protejate. Apoi, războiul hibrid al Rusiei despre care vorbesc elitele din Austria și Elveția nu se limitează la țările NATO. Iar, pe măsură ce Statele Unite semnalează că nu mai vor să se angajeze în securitatea Europei, companiile austriece și elvețiene vor căuta o noua protecție pentru a putea face comerț pe mai departe, obligând la reinterpretarea sau chiar renunțarea la politica neutralității.