Născute în secolul al XVIII-lea pentru a satisface exigenţele crescute ale doamnelor care îşi închideau în ele discret corespondenţa, „bonheur du jour” şi „bureau de dame” au înfruntat o evoluţie a liniilor şi materialelor, culminâd în 1900 cu geometriile Deco. Aceste piese de mobilier, mici şi elaborate, cu intarsii de bronzuri aurite, şi-au menţinut de-a lungul timpului o piaţă constantă.
Puţine mobile sunt atât de elocvente precum „bonheur du jour”. Delicat, de multe ori preţios, povesteşte o lume şi, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a jucat un rol în viaţa socială. Era „secretaire”-ul destinat lor, doamnelor, în care îşi ţineau corespondenţa şi secretele. De multe ori, acesta, corelat cu câte o oglindă, devenea o piesă de toaletă. Similar era şi „bureau de dame”, cu care adesea se confundă, dar care era închis cu un blat rabatabil. Aceste piese de mobilier, cel mai adesea decorate chiar şi pe laturile lor, puteau fi puse chiar în centrul camerei datorită detaliilor preţioase cu care erau ornate.
Martin Carlin, Bonheur du Jour din budoarul Reginei Marie Antoinette
Clasicul „bonheur du jour” al secolului al XVIII-lea era intarsiat cu esenţe de lemn de diferite culori contrastante şi împodobite cu bronz auriu aşa cum erau celebrele modele ale lui Charles Topino (1742-1803) sau ale lui François Bayer, numit maestru ebenist în 1764, cât şi cele ale lui Pierre Migeon (1696-1758), exponentul unei lungi şi apreciate dinastii.
Bonheur du jour Ludovic al XVI-lea, cu plăci de porţelan
Detaliile arhitectonice şi inspiraţia neoclasică caracterizau în schimb sofisticata producţie a lui Jean-François Leleu (1729-1807). Mare parte erau realizate din lemn de stejar, în care erau montate trei sertare închise cu elegante ante, cărora li se adăuga marmură albă din Spania, cum erau cele din „Wallace Collection” din Londra.
Martin Carlin, Bonheur du jour pentru Madame Du Barry
„Bonheur du jour”, numit şi „bijuterie”, era un clasic al tradiţiei franceze, îmbogăţit cu plăci din porţelan de Sèvres şi ştampilat Martin Carlin (1730-1885). Realizate cu mare măiestrie, multe dintre medalioanele de porţelan erau semnate de pictori specializaţi în naturi moarte cu flori. Negustorul de artă Simon Philippe Poirier a încredinţat producerea mobilelor atelierului de prim plan al lui Carlin, care realiza adevărate creaţii destinate reşedinţelor Doamnei de Barry şi Contesei d’Artois.
Birou de la Maison Millet, achiziţionat pentru 25.000 de euro
O copie atribuită aceluiaşi maestru se află acum la „Metropolitan Museum” din New York, care adăposteşte şi un „bonheur du jour” atribuit lui Roger Van Der Cruse, numit şi Lacroix (1728-1799), ebenistul lui Ludovic al XVI-lea şi exponent de prim plan al stilului tranziţiei, stilul primei perioade a domniei lui Ludovic al XVI-lea, în care o serie de noutăţi se adaugă stilului Ludovic al XV-lea. Lui îi sunt atribuite câteva piese din esenţe rare şi bronzuri, care se deschid lăsând privirii diferite casete şi casetuţe, lucrate cu migală şi cu artă.
Bonheur du jour englezesc, Gillow&Co, evaluat la 6.000 de lire sterline
Aceste scrinuri pentru doamne au cunoscut un deosebit succes în Marea Britanie, în special cele realizate de Casa „Gillow&Co”, care le-a adaptat gustului britanic, continuând modelele tradiţionale.
Bonheur du Jour Napoleon III
Dar abia în secolul al XX-lea, cu Art Deco, care a reinterpretat modul inovativ al acestor „mobile bijuterii”, inspirându-se după expoziţia „Bureaux de Dame” organizată în 1928 de Uniunea Centrală a Artelor Decorative, aceste piese au reintrat în modă. Cu acel prilej, René Herbst (1891-1983) expune un exemplar „futurologic” din lemn de stejar, care devine o marcă a creaţiei sale artistice.
Birou atribuit lui Pierre Migeon, secolul al XVIII-lea
Bonheur du jour cu multiple sertare
Micile piese „bonheur” devin tema preferată a inspiraţiei numeroşilor designeri care reinventează prin ele gustul pentru lux şi materialele tipice artei Deco, de la André Groult (1884-1976), un strălucit ebenist, până la Paul Mergier (1891-1981), maestru în tehnica metalului ciocănit îmbinat cu piele de piton.
Adjudecat!
Alphonse Giroux semnează acest bonheur du jour, 1855
„Bonheur du jour” sunt inserate cel mai adesea în casele colecţionarilor. Piesele ebenistului Charles Topino ajung la casele de licitaţie la preţuri între 70 şi 90 de mii de euro, în timp ce o piesă de mobilă de epocă, de calitate, poate valora 12.000-15.000 de euro. Preţurile depind de calitatea lemnului, dar şi de intarsiile folosite, de execuţie.
Jean-Francois Leleu, Bureau de dame
Un „bureau de dame”, Ludovic al XV-lea, de Pierre Migeon, a fost vândut la „Artcurial” de la Paris, în 12 iunie 2012, cu 80.000 de euro, un altul de la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost achiziţionat de la „Christie’s” din Londra, în 2008, pentru 9.000 de euro.
Bonheur du jour Louis XV, din lemn de trandafir
O altă piesă de acelaşi fel, datată 1860, stil Ludovic al XVI-lea, a fost cumpărată la Casa de licitaţie „Dorotheum” din Viena pentru 4.880 de euro. O piesă deosebită de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, de la „Maison Millet”, casa cunoscutului pictor francez, a fost adjudecată la „Christie’s” Londra, în 17 martie 2011, pentru 36.000 de euro, iar o alta similară, dar cu ceas, cu 25.000 de euro.
Bonheur du Jour, operă a lui Henry Dasson
Un „bonheur du jour” Ludovic al XVI-lea, în maniera Topolino, s-a vândut la „Christie’s” Londra, în februarie 2011, pentru 38.000 de euro. Aceste piese preţioase din secolul al XVIII-lea erau deosebit de apreciate de doamnele din aristocraţie, erau împodobite cu intarsii florale din esenţe exotice, cu bronzuri aurite, plăci în porţelan de Sèvres, în tradiţia pieselor Boulle ale lui Ludovic al XVI-lea.
Un splendid bonheur du jour
Un „bonheur du jour” englezesc Gillow&Co, din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, cu plăci de porţelan, a fost vândut la „Christie’s” din Londra pentru 20.600 de euro şi un altul, de la 1800, la Casa „Dorotheum” din Viena, pentru 5.860 de euro, în 31 mai 2006. O splendidă piesă stil Ludovic al XVI-lea, opera lui Henry Dasson, cât şi un „bonheur du jour” Napoleon III, datat 1800, au fost adjudecate la „Dorotheum” din Viena pentru 3.000, respectiv, 10.000 de euro.
Birou pentru doamne, Andre Groult, vândut pentru 35.800 de euro
Un „bureau de dame”, semnat André Groult, datat 1913, a fost adjudecat la „Christie’s” Paris în 23 noiembrie 2011, pentru 35.800 de euro.
