Mă uit acum cu mare tristeţe în curtea PNL, în care am intrat adesea cu plăcere, regăsindu-mă în această ideologie ce promovează teoretic importanţa individului născut liber şi care luptă pentru libertăţile lui cu statul atotputernic, însetat continuu de limitarea acestor libertăţi. PNL-ul de azi a devenit un apendice al DNA şi chestiunea asta mă scoate pur şi simplu din sărite.
De fapt, privind cu atenţie ce fac astăzi liberalii de ieri, îmi dau seama că ei au reuşit, totuşi, ceva: au transformat PNL într-un autentic PDL, mult mai dodoleţ decît îl ştiam! Mulţi s-ar putea întreba cum a fost posibil ca un asemenea partid, care are în spate o tradiţie şi o istorie pe care nici o altă formaţiune politică nu le are, să se autodistrugă exact în momentul cînd părea să redevină cu adevărat o forţă politică în România. Ani de zile, de la candidatura lui Radu Câmpeanu din 1990, PNL s-a căznit să impună liberalismul într-o societate dominată de neocomunişti şi de neosecurişti, agăţîndu-se, ba de PNŢCD în Convenţia Democratică, ba de PD în Alianţa D.A., ba de PSD-ul condus de Victor Ponta în USL. Electoratul liberal a înţeles de fiecare dată că jocul acesta, în care compromisul avea o anumită justificare, încerca să păstreze PNL de partea bună a politicii, în aşteptarea momentului potrivit cînd societatea se putea desprinde de principiul socialist „să ne dea statul” pentru a accepta principiul liberal „statul să ne lase să trăim după voia şi priceperea noastră”.
Victoria USL din alegerile din 2012 aducea PNL-ul în situaţia de a fi la guvernare cu un Program liberal, chiar dacă premierul Ponta făcea parte dintr-un partid socialist. Aşa cum se derulau lucrurile, aveam impresia că PSD şi PNL îşi propuseseră să meargă o vreme împreună, pînă cînd ideologiile lor diferite aveau să se despartă, astfel încît nici stînga, nici dreapta să nu mai fie considerate răul necesar în firava noastră democraţie, ci drumuri diferite pentru atingerea aceluiaşi scop: creşterea continuă a bunăstării oamenilor!
Din păcate, cei doi lideri ai USL, Crin Antonescu şi Victor Ponta, şi-au creat ca proştii nişte vulnerabilităţi de care nu cred să fi avut neapărat nevoie. Aceste vulnerabilităţi, neştiute de noi, oamenii de rînd, ies acum la iveală ca uleiul deasupra apei, arătîndu-ne şubrezenia clasei politice, neputinţa sa de a deveni cu adevărat forţa care să conducă Statul, nu una care să se lase fleşcăită în braţele lui!
Pentru că vorbim despre ce a devenit PNL în ultimii doi ani, îl avem aici în vizor pe Crin Antonescu, cel care, formal, era în 2014 ca şi viitorul preşedinte al României. Am scris şi eu despre rolul lui Victor Ponta şi al celor din preajma lui în tentativa de a-l scoate pe Crin Antonescu din acest joc. Ceva îmi spunea, totuşi, că nu doar Ponta a fost motivul ruperii USL, ci că în dulapul lui Antonescu ar fi şi nişte schelete periculoase pe care maeştrii manipulării le vor scoate la momentul potrivit pentru a-i tempera libertatea de acţiune.
Cîteva semne apăruseră deja. Unul dintre cele mai evidente a fost acţiunea europarlamentarei Adina Vălean, soţia lui Crin Antonescu, în favoarea exploatării Gold Corporation de la Roşia Montană. Am un dosar voluminos despre finanţările venite din partea Gold Corporation pentru cei care sprijineau acest proiect respins de întreaga societate şi cunosc bine faptul că acţionarii au pus la bătaie sume uriaşe pentru a cumpăra politicieni, jurnalişti, autorităţi, aşa încît nimeni nu mă poate convinge că un astfel de demers s-a făcut gratis.
Pentru mine nu mai este nimic ciudat în faptul că, în Cazul Roşia Montană, tandemul Ponta-Antonescu se afla într-o situaţie dificilă în faţa electoratului. Adică, în familia Ponta cel care trecuse în tabăra Gold Corporation era chiar Victor, împotrivă fiind soţia lui, Daciana, europarlamentar, care a şi declarat că se va lega cu lanţuri de gardul Parlamentului dacă soţul său va da drumul unei legi în favoarea exploatării de la Roşia Montană. În familia Antonescu era invers: soţia, tot europarlamentar, organiza simpozioane în favoarea Gold Corporation, în timp ce Crin declara că este împotriva exploatării! Astăzi sînt convins că totul a fost un joc de glezne al ambelor familii. Singura întrebare care mă frămîntă este: de ce şi-au dat cei doi lideri cu stîngul în dreptul şi au ţinut morţiş, asumîndu-şi consecinţele, să-şi trimită nevestele în Parlamentul European? Nu le ajungea faptul că unul era prim-ministru, iar celălalt se pregătea să devină preşedinte? Dă-o dracului de lăcomie, că le-ar fi ajuns amîndurora faptul că ţara le oferea pe tavă cam tot ce era necesar pentru familiile lor, astfel încît să nu părăsească zona decenţei publice!
Cînd Ponta a semnat Pactul cu Traian Băsescu şi a numit-o pe Laura Codruţa Kovesi în fruntea DNA, am fost sigur că băieţii deja îi scoseseră scheletele din dulap. Tot ce a făcut apoi pentru spargerea USL am pus pe seama gravităţii lucrurilor ştiute de păpuşari şi ceva mă face să cred că nu m-am înşelat.
În privinţa lui Crin Antonescu, semnele de întrebare s-au accentuat cînd am auzit că a cumpărat acel apartament pe care nici o familie de bugetari nu şi l-ar permite dacă nu ar avea alte surse de venit sau un sistem de relaţii care să „ajute” acea familie.
Pe acest fond a venit declaraţia lui Traian Băsescu, însoţită de acel rînjet din care se înţelegea că „ştie el ceva mai mult”, în care spunea că nu va fi preşedintele ţării nici Crin Antonescu, nici Victor Ponta! Atunci credeam că e doar o vorbă-n vînt cu iz electoral, numai că evenimentele ulterioare i-au dat dreptate şi ar fi total neprofesionist din partea mea să cred că a fost doar o întîmplare că „profeţia” lui s-a împlinit.
Acum, iată că a venit denunţul fostei nore a lui Virgil Măgureanu, care probează cu acte că apartamentul buclucaş a fost cumpărat de Crin Antonescu chiar de la fiul fostului şef al SRI, Virgil Măgureanu! Nu discut despre preţ, deşi fosta doamnă Măgureanu zice că poate demonstra cu acte că acesta a fost unul preferenţial, negociat de… Adina Vălean. Presupunem că preţul a fost corect şi că nu există nici o problemă cu substrat de corupţie, dar cum a fost posibil ca un om cu experienţa politică a lui Crin Antonescu să accepte să cumpere apartamentul de la familia lui Virgil Măgureanu, fără să se gîndească o clipă că acest lucru va naşte semne de întrebare chiar dacă ar fi fost vorba despre o corectitudine absolută a tranzacţiei?
În privinţa lui Crin Antonescu, lucrurile s-au lămurit pe deplin atunci cînd a anunţat ruperea USL. Însă nu ruperea în sine a alianţei social-liberale a fost problema, ci faptul că exact în acel moment a anunţat FUZIUNEA PNL CU PDL, precum şi TRECEREA PNL LA POPULARII EUROPENI. Cum adică, mi-am spus, în timp ce noi toţi credeam ca proştii în proiectul USL, căruia electoratul i-a acordat 70% din voturi, Crin Antonescu deja încheiase negocierile cu PDL şi PPE?
Pentru mine totul a fost clar atunci: nici Ponta şi nici Antonescu nu puteau face altfel, căci, între timp, deveniseră prizonierii Neştiutului Atotştiutor! Au dansat inutil în faţa noastră, mizînd pe faptul cu nu li se vedeau sforile prin care li se comandau mişcările! Acum cortina s-a ridicat suficient de mult, încît vedem şi sforile şi mîinile care le controlau amîndurora dansul.
Iată de ce sugeram la început că PNL-ul este acum doar coaja sub care se ascunde PDL. În filmele horror ne amintim că la sfîrşit, cînd se părea că forţele binelui au învins monştrii, înainte de generic, apărea un ou a cărui coajă se spărgea încet şi un monstru mic scotea capul, sugerînd faptul că misiunea monştrilor nu s-a încheiat!
Cam aşa mi se pare acum că ar sta lucrurile în Marele PNL, redus acum la burtica Alinei Gorghiu, din care, aşa cum declara chiar preşedinta liberală, va ieşi un mic liberal. PNL seamănă acum cu o lămîie galbenă-galbenă care s-a transformat într-o portocală portocalie-portocalie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.