Experimentul bolşevic, privit dinspre idealul troţkist, mondializarea comunismului, a arătat importanţa decisivă a juridicizării societăţii: faptul că acţiunea judiciară a fost mult mai eficientă decât acţiunea ideologică în gestiunea statului; împotriva ideologicului au fost posibile mişcări sociale importante; împotriva juridicizării statelor nu au apărut astfel de mişcări nici măcar la nivelul elitelor; excepţia poate veni, acum, în SUA.
A fost un semn greu de descifrat faptul că în România Parchetului Anticorupţie a reapărut fenomenul conducerii statului prin juridicizare. Termenul ca atare a fost formulat la CEDO, nu în România.
Acum, la spartul târgului, când la Davos sunt dezvăluite intenţiile pentru viitor ale oligarhiei globaliste, devine limpede că experimentul executat de DNA a fost necesar spre a rafina concluziile rezultate din bolşevism asupra juridicizării. Orwell descifrase deja nivelul subliminal al manipulării: dacă ai un minister al propagandei pe bază de minciună sfruntată, e bine să-i zici Ministerul Adevărului. Aşa că unei justiţii chemate să fie dependentă de politicul globalist (Deep State) i s-a pus steagul independenţei pe toate clădirile sale, inclusiv pe clădirile procurorilor, care niciodată în istorie nu au avut independenţă faţă de stat. Şi nici nu e normal să aibă dacă nu ai un nou proiect juridicist.
Noul proiect nu mai ţine de nicio teorie a conspiraţiei. Acum este făţiş. Acum lucrează pe faţă, la lumina zilei. A trebuit scos din subterane pentru a-l putea învinge pe Donald Trump în a doua sa campanie electorală. Toate tancurile secrete ale mondializării de mâine au fost scoase la vedere: cenzură asupra libertăţii de gândire, fraude electorale, hărţuire juridicistă a preşedintelui SUA, progresism radical etc.
În ianuarie 2020, la Davos, George Soros a formulat aşa încă nedeclarata pandemie: „această stare de spirit revoluţionară în care ne aflăm”. Acum, spre finele anului, după înfrângerea lui Trump, davosienii au expus publicului viziunea lor globală despre muncă. Nu vom mai fi plătiţi, ca în comunismul marxist, după valoarea socială a muncii noastre, ci după valoarea averilor noastre, care, cedate băncilor drept gaj, vor fi temeiul pentru creditarea noastră perpetuă. Atât în plan individual, cât şi în plan naţional, apare concepţia perversă că această creditare ar fi o ofrandă a zeilor (pe vremuri, oamenii aduceau ofrandele) pentru fericirea noastră. Gânditorul numărul 1 de la Hamangia Davosului, Klaus Schwab, are limpezimea cinică maximă: veţi pierde în planul averii, dar veţi câştiga în planul fericirii şi veţi câştiga pentru toate generaţiile noastre de aici înainte.
Vechea axiomă anarhistă potrivit căreia proprietatea e fructul unui furt istoric a fost rafinată în lumea postbolşevică aşa: da, proprietatea e cauza tuturor relelor din istorie, dar de acum înainte ea va fi concentrată în mâinile celor care au studiat cel mai bine condiţiile de posibilitate ale Binelui.
Dacă pui cap la cap cele mai importante profeţii ale vizionarilor creştini (Malachia, Nostradamus, Teofan al Rusiei), ai următorul tablou: va exista un papă după care nu va mai fi papalitate, Roma are să fie în ruine spre anii 2040-2050, Rusia va avea din nou un împărat, un mare ascet, apoi are să vină lovitura principală a Antihristului din această eră (care a început cu civilizaţia proto-hindusă).
Totul incepe cu propaganda pentru cei cu minte putina dar care se cred destepti. Si sunt mereu cei mai multi. Restul vine dupa indoctrinarea acestor tembeli, unii cu masterate si doctorate.