Lenea poporului sau a conducătorilor?

Ia mai treceţi la muncă, puturoşilor! Un asemenea îndemn poate fi auzit din gura unui patron, al unui şef de echipă, chiar şi din gura unui primar. Nici primarul nu prea îşi poate permite o asemenea propoziţie fără să rişte un strâns din măsele şi un gând de tipul, lasă că te ard eu la următoarele alegeri! Cu atât mai puţin un şef de stat! Poate africanii să fi avut preşedinţi mai năbădăioşi care să fi tratat populaţia cu asemenea imbolduri din registrul comportamental al unui vechil sau al unui comandant de pluton. Dar de un şef de stat european care să încerce un asemenea reproş eu unul chiar n-am auzit. Culmea este că, în esenţă, Traian Băsescu nu spune prostii. Randamentul românilor este unul dintre cele mai scăzute. În România, nu pe aiurea. Prin alte părţi, compatrioţii noştri muncesc pe rupte. Acasă nu, pentru că mecanismul economic şi contextul social nu stimulează în nici un fel. De cel puţin 20 de ani, românii au fost trataţi doar cu promisiuni. Toţi au promis un mai bine care avea la bază generozitatea statului, nu efortul individual şi, mai ales, rezultatele acestuia. Drept care, în loc să treacă de la comunism la capitalism, românii au continuat să aştepte pomenile statului şi îndeplinirea angajamentelor electorale. Regimurile generoase mai ales în promisiuni i-au dus pe toţi la „randamentul” de acum!

Unde a greşit Traian Băsescu? În primul rând că preşedintele nu se poate purta ca un birjar. Nici ca un pedagog care încearcă să-i dinamizeze pe leneşi. Asemenea atitudini ţin de comportamente de prin ferme şi CAP-uri. Nici Ceauşescu nu şi-ar fi permis o asemenea generalizare. Şeful statului ar fi putut la fel de bine să ceară guvernului un plan de bătaie care să stimuleze munca şi implicarea cetăţenilor. Asta chiar lipseşte ca aerul. Dar Traian Băsescu n-a vorbit niciodată despre muncă, viitor, eficienţă, productivitate. Şi el şi-a bazat câştigarea alegerilor pe zăhărel şi pe vorbe goale. Mai mult, în tot ce a promovat, cu câteva excepţii, nu a arătat că ar aprecia munca celor chemaţi să sprijine regimul. Dimpotrivă, a adunat în preajma sa mai mult incompetenţi, impostori, carierişti fără performanţe, lătrăi de meserie. Tot regimul Băsescu e plin de tunari, de ţepari şi de muncitori cu gura. De ce-ar fi românii mai harnici când fericirea sau bunăstarea conducătorilor vine din altceva decât din trudă şi devotament? Abia acum, când nu mai are bani la buget, când ţara e căzută în neîncredere şi pesimism, preşedintele se găseşte să trimită populaţia la muncă. Dar încearcă dezmorţirea nu cu o idee, nu cu o mobilizare, ci înghiontind poporul ca şi cum ar vrea să-i trezească pe unii cu vârful piciorului.

De ţinut minte intenţia şi modul rudimentar de exprimare a unui adevăr la care ar trebui să ne gândim de o sută de ori.