Ne-a părăsit Paul Goma, cel care avut curajul să pună în discuție existența comunismului și a secretarului general al Partidului Comunist, prin înființarea unui sindicat liber. Drept urmare, a fost exclus din Uniunea Scriitorilor a comuniștilor, i s-a retras cetățenia română și a fost expluzat din țară. După 1990, Paul Goma nu a mai revenit în România, cum de altfel au procedat Eugen Ionescu și Emil Cioran. Consecvent unor principii superioare, chiar dacă a folosit un mod nu tocmai elegant, a reușit să radiografieze neiertător tot ce a mișcat și cum a procedat în România. Jurnalul lui Paul Goma, operă destinată adulților bine instruiți, îl reprezintă pe disidentul anilor ’70, trecut prin infernul închisorilor comuniste. Așteptările lui Paul Goma au fost corecte, radicale, tocmai de aceea s-a ocupat de analiza celor care au fost în fapt o creație a comunismului și care au continuat să cauționeze nefastele rețele.
De mai mult de un deceniu, Paul Goma a închis toate ușile și ferestrele solitudinii sale de la Paris, intrând în nenumărate contraziceri chiar cu prietenii din țară. Intoleranța de care a dat dovadă față de “modelul românesc” rămâne una dintre cele mai mari moșteniri pe care o lasă generațiilor care vin. Din viitorul nu foarte îndepărtat Paul Goma pare deja un salvator pentru ieșirea din imensul beton armat al unei dictaturi preluată la cheie de o impostură care a produs deja daune imense constituirii societății democratice imposibil de blocat.
Unul dintre politrucii datați ai literaturii din România, cum altfel decât imaginându-se un șef suprem, i-a declarat în scris lui Paul Goma că îl vede într-o nesfârșită așteptare la ușa sa. Chiar o asemenea afirmație este năucitoare și te obligă să treci de partea lui Paul Goma și dintr-o solidaritate necondiționată. Paul Goma și-a asumat un destin literar și de comentator redutabil, al unui spirit neliniștit și neliniștitor , care nu putea avea alte opțiuni și manifestări.
Paul Goma lasă în urmă imaginea unui om puternic, a unui scriitor care chiar dacă și-a înfrânat cu bună știință aripile ficțiunii a dovedit că realitatea îi este superioară. Paul Goma a fost un om liber, liber, liber!
Paul Goma este singurul care nu a facut compromisuri. Cu nimeni. Mai ales dupa 89. A stat drept ca un stejar. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Un alt roman basarabean, drept si talentat, harnic si patriot ii paraseste pe toti romanii. Odihna vesnica in cer!
Nu fi impostor, @Vieru. Si Goma-i prea mult.
Un diagnostic eficient pentru societatea din Romania: 2-3 fraze rostite indiferent la emisiuni de stiri, un mini articol pe ici pe colo, dar mini, cand, de fapt, stirea este ca a plecat din lumea asta una din cele mai mari personalitati ale acestei tari amarate (la propriu si la figurat). Nu se invata despre Goma la scoala generala, nu se invata la liceu, e un nume intr-o lista, intr-un paragraf si atat. Cand ar putea fi modelul national; generational. De ce nu e? Cine cunoaste situatia din interior, stie: pentru ca valorile, reperele le stabilesc doua categorii de persoane: „colegii” derbedeilor care l-au caftit pe Goma (in casa, in detentie, cum era ordinul), acum toti super bine cu familiile lor cu tot si noii internationalisti, globalistii noului Comintern, pentru care valorile lui Goma sunt dezagreabile. Amarata tara, amarata societate. Vai de capul ei…
Multumesc pentru editorial domnule Vieru. In timpul acesta chiar si pe pandemie poporul roman plateste pensii speciale tortionarilor celor care au mentinut coloana vertebrala a neamului romanesc.