În Piața Chibrit, vălurindu-mă, mă ciocnesc de profesorul Moisil, bună ziua, bună ziua stimate domn, ce spui de spațiul curb, eu mă fâstâcesc, domnule profesor, nu sunt eu, mă confundați, nu sunt eu Atanasiade de la minister, nu ești tu, ce bine semănați, trece un taxi galben, trece o paradă, trec niște fete de la școala normală de fete, uite-l și pe Von Makensen, uite-l și pe Einstein și Enrico Fermi. Von Makensen?
Da, lucrurile iau o întorsătură colosală, sigur că trebuie să luăm seama la frecvența universală care ne joacă feste, Pitoșkin zice bine, ce zice. Suntem în Paris acum, chiar acum, ne plimbăm pe malul Senei, Pitoșkin perorează, pe un ton declamator, îmi vorbește despre Degas, despre Brâncuși, pe Cioran îl are la degetul mic, ce să mai zic de Eliade, soarele cade peste clădiri, se prelinge fantomatic, vălurit.
Ficțiunile politice se amestecă unele cu altele, viețile noastre se amestecă unele cu altele, poveștile noastre se amestecă unele cu altele de parcă ar fi doar una singură, fundamentală, așa, ca un ocean, Piața Chibrit se animă, poporanul face politică la greu, nu știu care țipă că vine o bamboleră dinspre Teatrul Național. Bamboleră? O furtună electrică, poate. Furtuna mătură Piața Universității, se duce spre Unirea, lasă furtuna. Pitoșkin? Mi-a trimis un email elogios pe Gmail. L-am crezut pe cuvânt, i-am sorbit cuvintele, m-au încântat. Cuvintele lui entuziaste îmi gâdilau orgoliul, ah, orgoliul meu nemăsurat, gata, gata să mă piardă în neantul lumesc. Da, eram chemat să salvez lumea, ce știi tu, să-i arăt calea, să-i schimb ideile. Da, eram alesul, ce să mai vorbim, eram pe deplin convins, fascinat sadea, halucinat. Dar, păzea! Atenție la defetiști, la potlogari, la închipuiți. Atenție la îmbârligătorii de profesie. Atenție cu cine vă faceți prieteni pe Facebook.
Atenție la hecări. Atenție la pirați, la pirații din Caraibe, vezi bine! Atenție la spioni. Atenție la răufăcători! Atenție la șmanglitori. Păi cum așa, luați seama, foșgăiesc pretutindeni. Ling clanța ministerelor. Șterg podelele la Comenduire și la Prefectură. Îi găsești sub geam la Președinție, colcăie acolo, să-i vezi! Pupincuriști sadea. Pioșkin cică ar fi angajat la Lukoil. Așa se laudă el pe când bem noi doi o bere la Carul cu Bere, asta e dragă vere. Pitoșkin zice, s-au dus vremurile lui Stalin, trebuie să manifestăm deschidere. Granițele s-au deschis, ideologiile mor cu zile, extratereștrii se pregătesc să vină încoace, lumea noastră nu mai există. Așa zice Pitoșkin, puțind a mahorcă și parcă vrând să mă strângă frățește în brațe. Oricum ar fi, Troțky a fost un vizionar, cred că ești de acord. De ce să nu fiu? Alegerile prezidențiale bat la ușă, n-avem vreun candidat credibil. Zău dacă nu era bun Troțky!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.