Linişte, preşedintele naşte noul PDL!

Echipa cu care Traian Băsescu pleca la drum în urmă cu zece ani este total epuizată politic. Incompetenţa, corupţia şi demagogia au lăsat cicatrice adânci pe obrajii ei cândva trandafirii. Ca de atâtea ori până acum, preşedintele se pregăteşte să facă un salt înainte. Alţi oameni, altă imagine, un nou început.

Duminica trecută, şeful statului vorbea la Snagov despre nevoia de a disocia guvernul de partid prin trei noi purtători de mesaj ai PDL, fără nicio implicare în actul de guvernare. Sursele politice zumzăie, de asemenea, în legătură cu schimbări de conducere la diferite niveluri din partid. În fine, Elena Udrea susţine din plin aceste idei şi cere răspicat oameni noi, sânge proaspăt.

Noua echipă despre care se vorbeşte deschis e formată din aşa-numitul grup civic, ajuns formal în partid de scurtă vreme, mai ales cu prilejul alegerilor din ultimii doi ani: Cristian Preda, Monica Macovei, Sever Voinescu, probabil şi alţi ideologi ai revoluţiei portocalii de odinioară. În faţa duşmanului, voievoizii din cronici pârjoleau holdele, Traian Băsescu e un expert în pârjolirea trecutului. Din vreme în vreme renaşte fără nicio biografie, fără pată, gata să apere românimea de toţi duşmanii lui personali.

Privită din stratosferă, situaţia e comică, dar aici în România ea a creat ani de blocaj, idei politice fixe şi lipsa totală de răspundere. Să ne imaginăm un viitor imediat în care Boc vorbeşte în numele guvernului la Palatul Victoria şi la sediul PD civicii îl toacă mărunt, îi cer demisia, oferă soluţii alternative. Al cui ar mai fi un astfel de Executiv? Cine şi-l asumă? De fapt, asta e şi ideea. Pedismo-băsismul clasic e bazat pe o idee centrală: eşecurile tale nu sunt importante, important e să nu-ţi fie atribuite.

De vreo şase ani România are guverne care nu se bazează pe majorităţi reale, funcţionale, pe programe asumate cu adevărat, pe partide care chiar vor să negocieze şi să coopereze. Am avut guverne de dictat sau guverne de gherilă. Acum se pregăteşte o culme a acestei opere: guvernarea neasumată de nimeni. E situaţia ideală la vreme de criză, când fulgerul mâniei populare caută un vinovat. Degeaba, pe cine să te superi când nu guvernează niciun partid. În plus, Băsescu mai pregăteşte o diversiune în premieră: vrea să transforme oficial o parte din societatea civilă în clasă politică după ce a folosit-o ani lungi ca paravan propagandistic pentru ascensiunea personală şi a grupului său. În fond, preşedintele aruncă în luptă ultimele lui resurse, dacă şi varianta asta se prăbuşeşte, n-ar mai rămâne de făcut decât un partid format din adolescenţi.

Rămâne ca „sângele proaspăt” despre care vorbim să şi accepte să curgă prin venele bătrâne din Modrogan. Şi e greu de crezut că cetăţeanul va mai accepta şi această nouă faţă a vechiului său preşedinte. Dar dincolo de toate, e clar că Traian Băsescu nu e cel mai curat om politic, dar e cel capabil să se spele cel mai des şi mai repede pe mâini.