Nimic nu anunţa bomba de sâmbătă: Răzvan Lucescu a lăsat impresia că renunţă să mai conducă echipa naţională. O analiză atentă demonstrează că Lucescu a făcut acest gest pentru a dezvălui cine sunt groparii fotbalului românesc.
Lucescu: Sunt oameni care trebuie să dispară din fotbal
Plecarea lui Răzvan Lucescu de la echipa naţională (sâmbătă el a participat la antrenamentul tricolorilor de la Mogoşoaia) reprezintă o mare surpriză, la prima vedere. Atât scorul înregistrat cu Bosnia & Herţegovina, cât mai ales maniera de joc nu lăsau să se întrevadă divorţul. A decis Răzvan Lucescu să plece acum pentru a reveni la „prima dragoste” (Rapid) dând totodată o palmă detractorilor săi şi implicit sistemului sau nu a avut de ales? Derularea ulterioară a evenimentelor ne va da răspunsul corect.
La conferinţa de presă de după meciul de vineri seara Lucescu a lăsat de înţeles că va continua pe banca naţionalei, dar a lansat un atac extrem de dur la adresa persoanelor care au interese în jurul echipei naţionale. „Au fost oameni care au făcut presiune infernală la fiecare meci, jucători care au auzit continuu că sunt slabi şi n-au nici o şansă de calificare. Normal că n-a fost unitate. Sunt oameni care trebuie să dispară din fotbal, sau de pe lângă fotbal, ca lucrurile să meargă bine”, a spus Lucescu, fără a da nume, dar majoritatea celor prezenţi au intuit că este vorba de fraţii Becali (persoane interesate să-şi promoveze jucătorii impresariaţi la naţională pentru a le creşte cota de vânzare), Cristian Borcea (din motive similare), Dumitru Dragomir (aflat în siajul celor nominalizaţi), Victor Piţurcă (interesat să preia naţionala) ş.a.
Lucescu, atacat chiar înaintea meciului
Chiar cu 6 ore înainte de meci Lucescu a fost atacat. „ProSport” dă următorul titlu: „Jucătorii trebuie să se gândească numai la victorie. Ce spune Gică Hagi despre înlocuirea lui Răzvan Lucescu”. Evident, în text Hagi nu spune nimic despre înlocuirea lui Lucescu. În noapte de sâmbăbă spre luni, acelaşi ziar titrează: „Răzvan, adversarul tatălui său? Negociază cu o echipă din Ucraina, varianta Rapid e de rezervă! Vezi ce tricolor va lua cu el”. Din text nu rezultă nici o informaţie care să bată cu titlul, baza articolului fiind „ProSport a aflat că…”. Cu câteva ore înaintea acestui articol, o altă ştire:
„Bombă la naţională: Vine Boloni!” În text se spune: „Surse importante din federaţie susţin că alesul «Naşului» este Laszlo Böllöni”. Informaţii confirmate? Este dată o declaraţie a lui Bölöni de sâmbăta trecută: „Eu mă voi întoarce în fotbalul românesc când va veni timpul. Nu este cazul să vorbim mai multe despre naţională în acest moment”. Nu sunt acestea singurele titluri „mobilizatoare” pentru naţională şi antrenorul ei, înaintea unui meci decisiv.
Nici GSP nu a stat cu mâinile în sân. Un titlul sugestiv cu două ore înainte de meci: „Tricolorii” anilor ’70, ’80 şi ’90, în cor: «ZERO şanse de calificare, e cea mai slabă naţională»”. În articol trei foşti internaţionali (Rodion Cămătaru – cel pentru care Dinamo a blătuit în 1987 multe meciuri pentru a câştiga „Gheata de Aur”, şi care în această primăvară a întreţinut o stare de agitaţie în jurul echipei Universitarea Craiova, Ilie Dumitrescu şi Ion Dumitru) arată – corect – că nivelul fotbalului românesc este slab, dar nimeni nu pronunţă citatul apărut în titlu. Cu o zi înainte de meci tot aici apare o ştire halucinantă: „Mircea Sandu l-a numit deja pe Olăroiu: «E singura soluţie!»”. În text, surpriză, se spune că preşedintele FRF nu a făcut anunţul (citatul din ghilimele) în public, dar se arată că „le-a dezvăluit membrilor Comitetului Executiv al FRF” (nu ştiam că CEx ar fi o organizaţie secretă – n.a.), care l-ar fi mandatat să găsească un nou selecţioner.
La aceste tipuri de atacuri de ultimă oră, dar şi la altele din ultimul timp s-a referit Răzvan Lucescu în conferinţa de presă de vineri seara.
Ţinând cont de toate aceste elemente, chiar este o minune că staff-ul tehnic şi jucătorii au reuşit să pregătească la nivel mai mult decât promiţător un meci foarte dificil, iar în teren exprimarea să fie la un nivel peste valoarea de ansamblu a fotbalului românesc.
La ce ne putem aştepta
Prin rezultatul de vineri seara, naţionala României rămâne în cursa pentru locul 2, cel care duce în play-off-ul pentru turneul final al CE 2012, iar matematic, prin jocul rezultatelor sunt şi şanse pentru ocuparea locului 1 în grupă. Tocmai din această cauză apare ca neverosimilă şi se încadrează şi ea în categoria atacuri declaraţia din 31 mai a preşedintelui LPF, Dumitru Dragomir, evident republicată înainte de meci :”Nu mai contează meciul cu Bosnia. Ce mai contează rezultatul cu Bosnia, că oricum nu ne calificăm, să fim serioşi”.
Lăsându-l pe Dragomir cu interesele sale, să calculăm care sunt şansele naţionalei.
România joacă acasă cu Belarus şi Franţa şi în deplasare cu Albania şi Luxemburg. 9 puncte ar fi normal să fie obţinute (am luat în calcul varianta unei înfrângeri cu Franţa – n.a.), caz în care în final vom avea 17 puncte. Belarus mai are de jucat dubla cu Bosnia, un meci acasă cu Luxemburg şi în deplasare cu România. Calculele hârtiei îi creditează pe „ruşii albi” cu trei variante: 6 sau 7 sau 9 puncte (decisivă este dubla cu Bosnia). Dacă Belarus face 9 suntem obligaţi să facem minim un egal cu Franţa.
Bosnia le are pe Luxemburg, Albania şi Belarus acasă şi joacă în deplasare cu Franţa şi Belarus: 10 puncte (posibil de obţinut) nu îi ajută pe bosniaci. Practic, se poate spune că marea cheie a grupei o reprezintă dubla dintre Belarus şi Bosnia. Dacă victoriile vor fi împărţite, şansele României sunt cvasi-certe, iar dacă ambele meciuri se termină la egalitate, atunci şansele României sunt şi mai mari. (Albania chiar dacă are 8 puncte din 5 meciuri, poate emite pretenţii doar dacă bate acasă România şi Franţa).
