Temistocle de la fabrica de conserve din Pipera zice: Un om poate avea într-o viaţă o mulţime de roluri şi poate juca o mulţime de jocuri. Ar trebui să acceptăm în cele din urmă că noi, oamenii, suntem extrem de diferiţi. Poate că în asta stă adevărul magic despre sensul existenţei noastre. Putem să ne înjurăm unii pe alţii, dar asta nu ne-ar ajuta să înaintăm către adevăr. Putem să ne ucidem unii pe alţii la nesfârşit, dar asta ne va îndepărta de adevăr. Vom pune şi punem la cale tot soiul de războaie culturale, religioase, politice, comerciale, imagologice.
Aglaia de la tutungeria din colț, de pe Brezoianu, zice: Dacă nu învăţăm arta războiului o luăm peste cap, iar învingătorii vor fi aplaudaţi nu noi. Călătoria mea nu e altfel decât a voastră. Ideile mele nu sunt mai interesante sau mai importante decât ideile voastre. Uneori, vă zăresc navigând în depărtare. Vă fac semne cu mâna. M-aţi văzut? Tocmai construiesc strategii de imagine pentru un nou război comercial. Şi, fără îndoială, pentru vreo mie de războaie din lumea perversă a politicii.
Gică de la Sculerie, de la Gara de Nord, zice: Lumea se războieşte tot timpul. Brandurile corporative sunt în război. Oamenii politici se războiesc şi ei. Oamenii de afaceri se caftesc şi ei pe ruptelea. Scriitorii nu se lasă mai prejos, iar oamenii de ştiinţă se caftesc printre eprubete şi entropii magice iar politicienii fac și desfac meserie. În cele din urmă, furtunile se potolesc şi, cu toţii, zărim pentru o clipă Adevărul. Îl prindem în cătare. Îl ţintim cu nesaţ. Numai că fiecare dintre noi vede cu totul altceva decât ceilalţi.
Bebe din Piața Chibrit zice și el plin de aplomb: De-a lungul Istoriei, armatele invadatoare aduc cu ele în teritoriile ocupate tot felul de noi idei despre Lideri. Multe armate au ca sarcină politică distrugerea tuturor Liderilor Locali. Armatele invadatoare au experţi pentru treburile astea. Distrugerea Liderilor se transformă uneori în procese istorice. Adică tragedia asta se perpetuează, capătă noi forme, intră pervers în comportamentul de zi cu zi. Poporul acela îşi bate joc de proprii lui Lideri, se crede egalul lor, dă tot timpul cu ei de pământ, îi spânzură, îi scuipă, îi lasă fără drepturi, îi foloseşte fără măsură şi apoi, rămânând de capul lui votează la plezneală sau lasă pe alţii, de dincolo de Frontieră să-i bage în casă lideri pârâţi.
Misto articolul,dar cu Liderii Locali ai zbarcit-o,mestere!
De cand e lumea si pamantul,”liderii”sunt niste escroci nedovediti inca!Adevaratul lider este cel caracterizat de „interpretarea inteleapta a puterii” si care asigura succesul!
De 30 de ani Romania este o cleptocratie autentica!