Radiografia electorală a Germaniei: de ce câștigă stânga radicală în Berlin, iar extrema-dreaptă revendică landuri ca Saxonia-Anhalt și Pomerania

AfD, victorie categorică în Saxonia-Anhalt

În alegerile care au avut loc în Saxonia-Anhalt, pe 6 septembrie 2026, AfD a obținut 43,8% din voturi și 39 din cele 83 de mandate, devenind de departe primul partid al landului. 

CDU, care guverna până atunci, s‑a prăbușit la 17,2% și 15 mandate. Au urmat social-democrații de la SPD (9,3%), Verzii (8,9%) și Die Linke (8,6%) fiecare cu câte 8 mandate. 

În 2021 CDU câștigase landul cu 37,1%, iar AfD avea doar 20,8%. Așadar, scorul aproape s-a dublat.

Explicațiile pentru acest rezultat spectaculos pentru AfD în Saxonia-Anhalt au atât o componentă socială, cât și una istorică.

Trecutul nazist al landului Saxonia-Anhalt

Landul Saxonia-Anhalt a fost creat în 1945, după război, de către administrația sovietică, prin dizolvarea Statului Liber Prusia, care aduna multe dintre teritoriile din nordul Germaniei. 

Saxonia-Anhalt este, în mare parte, fosta provincie prusacă Saxonia, la care se adaugă teritoriile Statului Liber Anhalt, care nu era parte din Prusia. În prezent, este cea mai săracă regiune germană.

Teritoriile care formează acum Saxonia-Anhalt au fost un bastion al Partidului Nazist (NSDAP).

Astfel, naziștii au evoluat de la doar 2,27% în 1928, la peste 40% în 1932 și 1933 la alegerile regionale, transformând orașe precum Halle și Magdeburg în centre importante ale mișcării naziste.

În 1932, Anhalt a devenit primul land al Republicii de la Weimar unde parlamentul avea o majoritate nazistă.

Al doilea bastion cucerit de AfD

La alegerile pentru landul Mecklenburg‑Pomerania Inferioară, din 20 septembrie 2026, AfD a câștigat cu 38,2% din „Zweitstimmen”, urmată foarte aproape de SPD cu 35,5%. 

În termeni de mandate, AfD a primit 32 de locuri, SPD 29, iar Linke și Verzii câte 5 mandate fiecare; CDU (4,9%), BSW (4,8%) și FDP (1,0%) nu trec pragul și ies din Landtag.

Față de 2021, AfD își mai mult decât dublează scorul (16,7% atunci), iar SPD scade ușor de la 39,6%; CDU suferă un eșec istoric, coborând sub pragul de 5% și pierzând toate mandatele.

Și în cazul landului Pomerania, situația este aceeași ca în tot estul Germaniei. Economie mai slabă mai puține locuri de muncă, lipsa medicilor și infrastructură mai slabă.

Frustrarea față de Berlin și față de conducerea federală a dus la o activare a electoratului care nu a votat la ultimele alegeri din 2021 și la o conversie a alegătorilor de la CDU și SPD către AfD, de ordinul zecilor de mii.

Așa s-a ajung în situația în care partidul lui Merz nici măcar nu a prins pragul electoral pentru intrarea în parlamentul regional.

Berlinul, revendicat de stânga

Berlinul, are statutul de land‑oraș, și și-a ales Camera Deputaților tot pe 20 septembrie 2026.

Partidul radical de stânga, Die Linke, a devenit prima forță politică, cu 47 de mandate din 159, urmată de CDU cu 35 de mandate, AfD cu 29, Verzii cu 26, iar SPD rămâne pe locul cinci, cu 22 de mandate.

Față de alegerile repetate din 2023, unde CDU fusese primul partid, rezultatul din 2026 marchează o repoziționare majoră spre stânga radicală în capitală.

Diferențe electorale între Berlin și restul landurilor

Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca explică principalele diferențe sociologice dintre Berlin, unde a câștigat Die Linke, și landurile Saxonia-Anhalt și Mecklenburg-Pomerania, unde câștigători au ieșit AfD.

„Sociologia acestor landuri este diferită și între ele, nu foarte mult, dar oricum diferită, și mai ales ambele diferă de sociologia Berlinului.

Berlinul este un oraș cu o populație tânără, mult mai educată, cu o dinamică socială activă, cu un tip de probleme cu care nu se confruntă cei din Saxonia-Anhalt sau din Pomerania. 

Și anume problema locuirii. Avem 85% chiriași în acest oraș reunificat, care este Berlinul.”, explică profesorul universitar, într-o intervenție pentru Cotidianul.ro.

Astfel, exemplifică profesorul Mișcoiu, din partea acestui tip de public tânăr vin cerințe de natură culturală și de natură socială. „Se diferențiază (n.red. Berlinul) mai ales în ceea ce privește gradul de diversitate al populației.”

„Berlinul este compus din mult mai multe straturi de migranți, stabiliți în Berlinul de vest începând cu anii 1960, iar în Berlinul de est începând cu anii 1990. 

Și sunt asimilați populației locale într-o măsură mult mai mare.”, a explicat Sergiu Mișcoiu.

De partea cealaltă, landurile Mecklenburg-Pomerania de vest și Saxonia-Anhalt, cunosc o populație migrantă recentă, și în general venită exclusiv din zona muncii manuale, integrată mult mai puțin.

Acest fapt explică de ce „cocktailul” social-identitar a funcționat atât de bine în favoarea extremei drepte în cele două landuri, iar în Berlin a funcționat mai degrabă în favoarea Die Linke.

„La Berlin se face diferența pentru că votul nu mai este un vot al nostalgiei după RDG, așa cum este relativ în Saxonia-Anhalt și în Mecklenburg-Pomerania de Vest, ci este un vot orientat către revendicări sociale și culturale contemporane, compatibile cu cele din alte mari orașe ale Europei Occidentale.”, conchide Sergiu Mișcoiu.

Problema locuirii în Berlin

Problema locuirii în Berlin a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai acute crize sociale din Germania, iar Die Linke (Partidul Stângii) a transformat-o în tema centrală a campaniei electorale, reușind să câștige alegerile locale din septembrie 2026 pe acest program.

În septembrie 2021, concomitent cu alegerile federale și locale, a avut loc la Berlin un referendum consultativ (populärinitiative / Volksentscheid) pe tema exproprierii marilor companii imobiliare.

Rezultatul referendumului a fost favorabil, aproximativ 54% votând „DA”.

Die Linke a venit în întâmpinarea problemelor de locuire cu care se confruntă berlinezii și a propus soluții radicale, de la exproprierea companiilor cu peste 3.000 de apartamente și înghețarea chiriilor, până la naționalizarea spațiilor locative.

În plus, partidul de stânga a propus construirea a 19.000 de locuințe noi pe an și o „Lege a locuirii sigure”, care să oblige proprietarii cu cel puțin 50 de locuințe să aloce o cotă tot mai mare de apartamente pentru chiriași cu venituri mici și medii.

CDU, în al treilea ciclu de declin electoral

La nivel federal, CDU/CSU au fost principala familie de partide de centru‑dreapta, participând la guvernare timp de 58 de ani, 2 luni și 3 săptămâni, din 1949 până azi, adică aproximativ 70% din întreaga perioadă a Republicii Federale. 

Această dominanță include perioadele în care CDU/CSU au condus guvernul cu propriul cancelar și episoadele de mari coaliții în care SPD a fost partener.

CDU urmează rețeta erodării tuturor partidelor populare, care nu mai reușesc să răspundă problemelor legate de economie, migrație și locuri de muncă, pierzând teren în fața ofertei unor partide de extremă dreapta sau a partidelor radicale de stânga.

Conservatorii nu sunt la prima perioadă serioasă de declin. Prima a fost la sfârșitul erei Adenauer, în anii 1960. 

După 20 de ani la putere, CDU/CSU a intrat în opoziție în 1969, fiind percepută ca îmbătrânită, insuficient modernizată și lipsită de o direcție adaptată transformărilor sociale din anii 1960.

A urmat o revenire până după căderea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei, când CDU a cunoscut o nouă perioadă de declin. 

Costurile reunificării, recesiunea, creșterea taxelor și oboseala față de cei 16 ani de guvernare Helmut Kohl au dus la înfrângerea din 1998; scandalul finanțării ilegale a partidului, izbucnit în 1999, a distrus ulterior autoritatea lui Kohl și a conducerii CDU.

Conservatorii au revenit în forță la mijlocul anilor 2000, sub conducerea Angelei Merkel, însă nu au mai reușit să reproducă scorurile de odinioară la nivel federal, iar ascensiunea după 2021, coroborată cu o criză de leadership generată de retragerea lui Merkel, a mușcat serios din electoratul lor.

Când urmează alegeri în celelalte landuri germane

În 2026 nu mai sunt programate alte alegeri de land, dar în anul 2027 sunt programate scrutinuri în landurile Saarland, Schleswig‑Holstein, Renania de Nord‑Westfalia, Bremen, Saxonia Inferioară. 

Sondajele de opinie arată AfD în Saarland, Schleswig-Holstein și Renania de Nord–Westfalia pe locul doi, cot la cot cu CDU sau SPD, cu scoruri care variază între 17 și 23%.

Distribuția preferințelor este destul de fragmentată în acest landuri, iar un rezultat ca cele din Pomerania și Saxonia-Anhalt nu ar fi o surpriză.