Cam așa a fost. Partidele politice din întreaga lume s-au războit între ele până ce întreaga noastră planetă a rămas fără lumina soarelui. Drone, rachete, supersonice, toate grămadă, s-au înghesuit pe cerul nostru de la un capăt la altul să servească ambițiilor politicianiste. Noi, ăștia, poporanii, perverși, tembeli, frumoși, naivi, isteți, șmecheri, tăntălăi, pasionați și talentați, proști cu carul, zvăpăiați, romantici și melancolici am rămas de izbeliște binișor.
Ghețarii s-au topit în valuri, planeta s-a răcit, rețelele de socializare au murit, s-au prăbușit centralele nucleare, minele de diamante s-au umplut cu gunoaie. Întreaga viață planetară a de venit sălcie. Ne-am caftit pentru benzină. Ne-am caftit pentru apă. Ne-am caftit pentru un colț de pâine. În cele din urmă, s-a așternut întunericul. Am orbecăit prin munți și văi într-o epopee tragico-comică. Ochii noștri s-au transformat pentru a străpunge mai bine bezna apocaliptică. Unii dintre noi n-au rezistat. Rasele s-au amestecat într-un balet halucinant. Am căpătat abilități neobișnuite, telepatice. Dar nimic nu putea egala lumina soarelui. Orbecăind peste mări și țări, ne-am confundat între noi, am zis că noi eram ei și că ei eram noi. Nici n-a mai contat care suntem cu adevărat. Unii dintre noi și-au schimbat numele, alții au rămas fără de nume.
Partidele politice au încercat să fructifice bezna planetară, au vrut să introducă un nou plafon de impozitare, au inventat pandemii nocturne și s-au lansat mișelește în tot felul de speculații. Noi grupări mafiote au apărut peste noapte în Rusia, America, Asia, Africa și Australia. Groenlanda a dispărut măturată de ape. Gore de la Arsenal a luat-o razna. Mi-a zis, mă apucă durerea de gâlci. Întuneric, ne-ntuneric, durerea de gâlci e o problemă foarte serioasă pentru orice om serios așa cum e Gore de la Arsenal. Partidul Întunecimilor n-a avut însă leac pentru durerea asta de gâlci așa că ne-am hotărât să nu-l mai votăm la alegerile anticipate tenebroase.
Ne-am luat valea. Am ajuns dincolo de Bosfor. Tot orbecăind prin noapte, printre alte mii și mii de oameni ciudați, cu tot felul de însușiri miraculoase. unii vedeau deja în viitor, alții circulau prin universuri paralele, alții citeau gândurile. Partidul Nopților Blegoase a hotărât să instituie un fel de ordine nocturnă, să nu ne mai mișcăm, a inventat un fel de pandemie întunecoasă. Gore de la Arsenal m-a tot cărat după el. Am ajuns pe undeva prin Asia Mică apoi am trecut în Egipt. Bezna era foarte mare în Egipt. La nu știu care piramidă, unde se rugau niște oculți perfect ocultați, am întâlnit un bătrânel zănatic. Ne-a zis bătrânelul, eu știu secretul Farului din Alexandria, mă ajutați? Fumam trabuc Fidel Castro și făceam pe nebunii. Și zici că poți aduce iar lumină pe întreaga planetă? Da, a zis Moise, bătrânelul haios. Zis și făcut. Ne-am furișat în far iar bătrânelul Moise a meșterit nu știu ce la mecanismele ruginite de secole și, într-un ceas, minune!
Lumina Farului din Alexandria a străbătut într-o clipă întregul Pământ și ce să mai vorbim, Istoria omenirii a luat-o de la capăt cu partide politice la vedere, cu votanți computerizați și cu mazete cu decolteuri babane. Desueţi acei gânditori care visează la votantul computerizat într-o lume în care eşti virusat prin e-mail sau cumpărat pe nimic. Mase întregi se vor descoperi în sclavie printr-un simplu click. Marxismul, liberalismul şi autoritarismul vor sucomba în faţa noii economii, fiind o economie a războiului, căci războiul e suculent şi profitabil.
Organizaţiile antirăzboinice vor înflori fiind şi ele supuse profitului. Serviciile secrete vor aştepta desecretizarea iminentă prin acte economice iar trocul virtual se va înscăuna ca şi rege. Trocul va fi Împăratul Lumii şi Anticristul în acelaşi timp. Distrugerea familiei prin monosexualism şi spectacol decadent al vulvei larg mediatizate nu face decât să distrugă bugetul cuplului tradiţional spre afluirea noii economii. Statele vor fi pulverizate de individualism şi comportament antimonopolist in timp ce marile corporaţii se vor înghiţi până când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puţinătatea resurselor vor produce noi războaie.
Dar nu războaiele în sine sunt subtilul înţeles al economiei viitoare ci stările războinice. Era Complexităţii, da, ea în carne și oase. Magia Imagologică. Profesioniştii. Ce e Meduza? Oooooo, Academiile Auguste vor sări de poponeaţă-n sus pentru că e depreciată disciplina. A murit Canonul. Dar e numai al lor? Aşa cum politica tradiţională îşi dă duhul, Meduza este eliberată de sub tirania prăfuită şi augustă a Academiilor. Augusta Oficială de pretutindeni încearcă disperată să conserve Instituţiile Secolului XX dar ele sunt moarte.
Sunt nişte caricaturi idioate care se chinuie să mai palpite când de fapt ele sunt în deplină moarte clinică. Meduza răstoarnă Înţelesul Lumii. Primul este doar o Ipostază şi nu Unicul.
Farul din Alexandria a fost vecin cu biblioteca din Alexandria incendiată de imberbul augustus Iulius Cezar. De ce la mulți oameni le place sfârşitul lumii sub formă de apocalipsă. Sunt atraşi ca muştele de „lumina călăuzitoare” a poveştilor despre sfârşitul lumii. Farul luminos al lui Moise este un alt pretext mincinos pt insectele care se cred buricul pământului. Moise a fost un alt buric al pământului al ficțiunii umane. Moise a săvârşit genociduri şi alte atrocități în numele altui buric al universului. Înțelesul lumii al unora nu este sinonim cu înțelesul altora. Dar unii vor cu tot dinadinsul să-l bage forțat pe gâtul altora, acest înțeles al lumii. În special cei care consideră că de partea lor este dreptatea divină a celei mai puternice ființe din universul lor. Mai ales că, ei au la dispoziție o viață viitoare de după moarte plină de eternitate în care vor trăi într-o societate perfectă stratificată şi organizată de însuşi buricul lor cel mai puternic sau atotputernic din univers. Şi, totuşi, ei vor să oblige oameni cu un alt înțeles al lumii să trăiască această viață naturală, normală şi finită ca viața pe care o vor avea ei lor în raiul lor etern. Nu se mulțumesc doar să privească din raiul lor perfect cum oamenii care au avut un alt înțeles al lumii se vor chinui în oalele cu smoală, tot din iadul lor. Orgoliul lor este prea mare ca să aştepte, să vadă şi să râdă de oamenii din oalele cu smoală care au avut un alt înțeles al lumii.