În fiecare zi profesioniştii Ministerului de Interne înaintează rapoarte cu privire la starea naţiunii. Este linişte deplină. Doar câteva mârâieli izolate şi lovite de anxietate. În fond, ce mai contează 80 de pensionari care mârâie nemulţumiţi în troleibuz când alţi 800 se duc relaxaţi în mall la cumpărături!? Cum poporul este pe deplin atomizat, iar generaţia dintre 20 şi 30 de ani este în mare parte incultă şi manelizată, nici un potentat nu va finanţa un început de mişcare regenerativă în rândurile maselor. Iar sus, foarte sus, se ştie asta. Răfuielile sunt purtate numai în atmosferele înalte, acolo, între şantajabilii cu greutate. Este un fel de pândă, de care pe care, răfuieli ipocrite în interiorul uriaşului partid transpartinic al mafiei. Poporul a dispărut, nu mai contează. A ieşit deplin din calcule. A murit cu plonjeul în gol al lui Adrian Sobaru de la tribuna Parlamentului. La mijloc, între stăpâni şi muşte, se află o uriaşă masă suspendată istoric de intelectuali mediocri şi obedienţi, care joacă roluri meschine de păpuşari şi drângăleţi ai regimului, epuizaţi în talk show-uri purtate numai între ei despre starea/prostia naţiunii pe care oricum nu o cunosc.
Ţinând seama de contextul jalnic economico-social, mă întreb dacă opoziţia consacrată (PSD şi PNL) are capacitatea de a reacţiona cu un miting la care să participe cel puţin 500.000 de persoane şi unde lideri tradiţionali precum Tăriceanu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu să-şi expună nu numai măsurile economice de redresare, ci şi măsurile de acţionare rapidă în plan social. Nefiind capabilă să organizeze un astfel de miting cu astfel de lideri, declaraţiile de la tv nu sunt decât un fâs, iar opoziţia ar fi bine să nu mai peroreze despre modelul tunisian şi egiptean pentru că se face de râs.
Ca părinte, consider un act criminal să-mi îndemn copilul să părăsească ţara unde s-a născut pentru a o deşertifica uman şi valoric. Şi ce este mai trist este că nu am nici forţa să conving şi nici puterea să mă opun unui astfel de îndemn brutal venit din sferele înalte, unde oricum jocurile nepotismului sunt făcute pentru cincizeci de ani de acum încolo. Aici jos, foarte jos, mişcările gândite în sferele înalte sunt percepute anapoda… bazându-se nu pe o informaţie reală, profesionistă, ci pe zvonistica ridicolă fabricată pe platourile tv. De fapt, aici e diferenţa specifică între a fi informat şi a-ţi da cu părerea.
Cei care au puterea au informaţia. În vreme ce masele au doar zvonistica. Şi pentru că informaţia o deţine doar cel care are puterea, tocmai de aceea mă tem pentru viitor.
