Mai poate vorbi România cu un surdo-mut?

Mie unuia, întîlnirea președintelui cu Opoziția mi-a spulberat și ultima ariăî de iluzie. Mai credeam cît un picior de muscă uscată că Traian Băsescu, în disperare de cauză,în tensiunile create cu atîta inconștiență,ca să nu zic prostie,va face un pas spre opoziție. Chemarea partidelor la consulări ar fi putut fi un prijel de apropiere.Asta mai credeam,deși toate întîlnirile,discuțiile sau răspunsurilelui Traian Băsescu la semnalele opoziției duceau la o singură concluzie. Traian Băsescu nu se poate auzi decît pe el însuși.Nu aude nici pîrlitul acela de PDL care tace mîlc și-i soarbe delirurile,nu aude nici prietenii apropiați (dacă i-o mai fi rămas vreunul n afara Coanei Joițica!) și nici lumea europeană. El o ține langa,încurajat de ambasadorul american transformat într-un soi de Lăzăroiu mai puțin ciufulit și care,de cum scapă Traian Băsescu o dumă, dă și el fuga la tv pentru a le spune românilor că e duda este minunată și confrom ideilor americane privitoare la democrație.

Intîlnirea de marți după amiază cu liderii USL ne-a lămurit pentru totdeauna.Președintele i-a chemat pentru a vedea dacă împărtășesc măcar copanele soluțiilor sale.Si mai apoi,cînd și-a dat seama că nu are în față doi servitori din milioanele de români pe care și i-ar doi să-i vadă încolonați și strigînd din răsputeri, să trăiți,chelia noastră luminată,s-a înfuriat la culme și a început să-i acuze pe Antonescu și pe Ponta că sunt superficiali,iresponsabili și imaturi.Ceea ce, pentru opoziție,în ciuda intențiilor pozitive și a propunerilor cu care s-a deplasat la Cotroceni, înseamnă o ofensă pe care nu o mai poate ierta niciodată.Să-i sugerezi lui Traian Băsescu un comitet național de criză,alcătuit din reprezentanți ai puterii,ai opoziției și ai Băncii Naționale și un calendar pentru alegerile anticipate și să te trezești scuipat între ochi ca un trecător ajuns în dreptul unui bețiv furios,asta este chiar prea mult.Era vorba de o discuție într-o instituție publică,nu într-o tavernă din portul Constanța. Atitudinea de ieri a președintelui marinar chiar depășește toare cutumele,chiar și imaginația bolnavă al unui profet dîmbovițean.După cum s-a puertat ieri în timpul consultărilor și,mai ales, după acestea,Train Băsescu a trăntit și a bătut în cuie ușa Palatului prezidențial.De acolo nu mai poate fi scos decît prin vot,prin greve și fluierătui,prin suspendare și prin orice alte mijloace care pot scăpa țara de o asemnea pacoste comportamentală.

Ce rost mai are să așteptăm ce negociază el și PDL-ul cu UDMR-ul în materie de reorganizare administrativ-teritorială?Din moment ce totul se reduce la o negociere care să includă rămînerea actualei bande în poziția autoritară în care se află,ce mai avem de așteptat?Credeți că rezultatul negocierii acestor profitor ai situației politice mai poate fi influențat de părerile populației?După cum se poartă Traian Băsescu și după cum UDMR-ul vrea să dea lovitura,răspunsul este un NU mare.

Ne-am pricopsit cu o bandă care este convinsă că ea este majoritatea, că reprezintă modernizarea Romaniei și,în consecință,dacă mai avem obiecții sau nemulțumiri, nu ne rămîne decît să fim introduși într-un program de instrucție disciplinară.

De ieri,ne-am lămurit!Crezînd că vorbește cu istoria,Traian Băsescu se raportează mereu la prăpastia care îl paște și nu se aude decît pe sine zicînd:

-Trebuie să mă salvez cu orice preț!