Mai puţine drepturi pentru pacienţi

Într-o perioadă în care atenţia românilor se împarte între scăderea salariilor bugetarilor şi a pensiilor, lipsa unor măsuri de relansare economică şi moţiunea de cenzură, au trecut oarecum neobservate câteva modificări majore ale cadrului de reglementare în sănătate. Apariţia contractului-cadru pe 2010 şi a normelor de aplicare îi lasă pe asiguraţi fără o serie de drepturi, limitându-le artificial accesul la serviciile medicale.

Pacienţii care vor dori să îşi satisfacă nevoile de îngrijire a sănătăţii vor avea câteva surprize neplăcute. Dacă veţi fi al şaselea pacient pe care medicul de familie trebuie să îl viziteze la domiciliu, probabil că va trebui să plătiţi consultaţia din banii proprii, chiar dacă sunteţi asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate. Asta deoarece Casa decontează în medie o consultaţie pe zi, adică cinci consultaţii pe săptămână, pentru fiecare medic de familie. Sau veţi fi „reportat” în săptămâna care urmează, indiferent de gravitatea bolii pentru care aţi solicitat vizita la domiciu.

Bolnavul care are ghinionul să dorească o programare la medicul de familie trebuie să aibă grijă să fie inclus în primii săi 20 de pacienţi consultaţi într-o zi. Pentru că acesta este numărul maxim de servicii de gen decontate de Casă.

„În oraşul Tulcea mai este nevoie de încă 19 medici de familie. Dar niciun medic de familie nu se încumetă să mai vină aici, în aceste condiţii. Există o limitare la maximum 2.200 de pacienţi per medic. Pentru cei care au mai mulţi pacienţi ar fi trebuit să se acorde suplimentar un tarif indexat pe baza coeficientului de capitaţie. Acest indicator nu a fost aplicat nici în luna aprilie nici în luna mai”, ne-a declarat Simona Şopov, vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei.

O altă limitare a accesului la serviciile medicale survine din decontarea a numai trei consultaţii pentru acelaşi episod de boală acută. Medicii recunosc că pot exista şi cazuri în care nici măcar cinci consultaţii nu sunt suficiente – în cazul schimbării tratamentului, sau atunci când este cazul consultării opiniei mai multor specialişti. Totuşi, Casa a decis că va plăti doar pentru trei dintre ele. Restul reprezintă fie „muncă patriotică” din partea medicului de familie, fie plată din buzunarul pacientului: legal – prin consultaţii în clinicile private, sau ilegal – prin stimulente acordate medicilor.

Dacă un doctor ar respecta întocmai indicaţiile din legislaţie, ne-am putea trezi că se opreşte la jumătatea consultaţiei, pentru că în ziua respectivă a fost nevoit să acorde mai mult de 15 minute, în medie, pentru un consult. Numai că în realitate lucrurile nu se întâmplă aşa. Spre exemplu, Casa le decontează acestora o singură consultaţie pe trimestru pentru cazurile cronice. În fapt, majoritatea bolnavilor cronici sunt oameni în vârstă, cu o putere de cumpărare scăzută, dată de o pensie de cele mai multe ori meschină. De obicei pensionarii nu îşi permit să achite o singură dată cura necesară în cele trei luni, fiind forţaţi să facă trei drumuri la cabinetul medical. Iar cele trei consultaţii pe trimestru sunt „văzute” de casă ca fiind una singură!

Restrângerea artificială a serviciilor medicale decontate de CNAS aduce prejudicii şi medicului, şi pacientului. Primul va munci mai mult decât este plătit. Al doilea va trebui să se limiteze la oferta „săracă” pe care Casa i-o pune la dispoziţie. Altfel va scoate suplimentar bani din buzunar deşi i se opresc lunar din salariu contribuţiile de asigurări de sănătate. Metoda aleasă de ministeriabili pentru limitarea cheltuielilor din sistemul de sănătate este cea mai simplă. Ar fi fost infinit mai complicat scenariul potrivit căruia autorităţile ar adopta un plan de măsuri cu cap şi coadă prin care să se oprească scăderea încasărilor la FNUASS – cauzată de situaţia economică dramatică în care firmele sunt nevoite să activeze -, şi creşterea bazei de impozitare. Nu de alta, dar a doua variantă ar presupune ca accentul politicilor guvernamentale să cadă pe relansarea economiei. Şi nu este cazul.