Mandatul de președinte-bonus sau misiune?

Dispariția președintelui Iohannis din scena publică  a prilejuit o secvență de un umor tipic românesc de cea mai bună factură. Un cetățean s-a prezentat la Poliție și a reclamat dispariția președintelui României.

Practic, el era dispărut demult. Inactivitatea lui  era chiar subiect de bancuri. Hazul a fost total. Toată populația știa că președintele o freacă de la chiar instalarea lui în funcție și de la numirea șefilor SRI și PNL. De  ani buni, compatrioții noștri  s-au prins că la Cotroceni s-a terminat cu zdroaba și cu alergătura, că postul este ocupat de un cetățean român de etnie germană care merge la  serviciu și bifează o parte din activitățile prevăzute. Atît. Adio patriotism, adio ideal, adio sacrificiu!

N-a zis nimeni  că el s-ar fi ostenit cu munca în toți acești ani, dar mai făcea cîte un act de prezență, mai  trăgea  cîte un moment de figurație și mai  lăsa să se vadă cîte o sfoară trasă pe la PNL, pe la Parchete sau pe la Servicii. Acum a dispărut din scenă pentru aproape o lună de zile.

L-am întîlnit  cîndva, într-o vineri pe la amiază, pe la Râșnov, mergînd cu coloana spre Sibiu și, altă dată, într-o zi de luni, cînd pornisem spre Cluj, de data aceasta pe la Predeal, am dat nas cu colona  care îl aducea de la Sibiu spre București. Era deja trecut de amiază și el mergea  spre  Capitală, unde nu putea ajunge mai devreme de sfîrșitul programului.

Atunci mi-am dat seama că președintele ciupește din program, că trage chiulul și am  lansat primul semnal, intitulat  ”Mergeți la serviciu, Domnule președinte!”(Cotidianul, 3  februarie 2016).

Din cele cinci  zile lucrătoare cîte are săptămîna în democrație, el prindea uneori numai trei. Ca la primărie. Clar ca bună ziua că drumul la nevastă  a devenit o parte importantă din serviciul președintelui Iohannis.

De ani de  zile, președintele României a luat funcția  doar ca pe o obligație  de reprezentare.

El este  cel mai cel și la el se înclină  toată lumea, pentru că el reprezintă țara. Și cu asta basta!  A reprezentat-o cu muzici, cu onoruri, cu defilări, cu rapoarte, cu drapele, cu mîna pe inimă  și cam atît. Plus bicicletă, tenis, ski și golf. Celebra lui (cu mare pompă!) declarație cu  miliardele obținute după negocierile  obositoare de la Bruxelles s-a diluat pînă cînd s-a  făcut apă chioară. Bogăția care se  anunța că vine peste noi se dovedește a  fi  o contribuție la sărăcirea populației.

Proiectul de țară  n-a trecut de primele sale  file. „România educată” a devenit un proiect cunoscut prin ridicolul și proporția eșecului. Combaterea pandemiei a căzut în derizoriu și n-a depășit mobilizarea populației la spălatul pe mîini și la interdicții. Lupta cu PSD a sfîrșit într-o alianță cu un om  cam pe măsura sa din toate punctele de vedere.

De ce s-a limitat Klaus Iohannis la o președinție ca o corvoadă (cînd a fost cazul eforturilor pentru schimbare și progres) și ca un beneficiar de călătorii exotice cînd a fost vorba de  reprezentare?  Nu cumva Klaus Iohannis a luat Președinția României ca o facilitate, ca un bonus, ca  o recompensă, nu ca pe o misiune pentru o viață?

Gluma cu dispariția președintelui definește în fapt  două mandate fără rezultate notabile pentru țară. Mai rămîne  de publicat anunțul de mică publicitate: „Pierdut președintele României. Îl declar nul”.

Hazul a fost amplificat și de răspunsul dat de funcționarii de la Cotroceni la o solicitare  făcută de ziarul Libertatea. Argumentele supte din deget au transformat gluma cu dispariția președintelui într-o caterincă națională.

„Având în vedere obligațiile și atribuțiile sale constituționale, președintele României se află în permanență în exercitarea mandatului. Astfel, începând de la depunerea  jurământului în funcție, președintele Klaus Iohannis nu s-a aflat în concediu de odihnă, în sensul noțiunii definite de legislația muncii. Precizăm că președintele României nu a încetat, pe parcursul întregului mandat, să își exercite atribuțiile constituționale, dovada în acest sens fiind decretele semnate și publicate în Monitorul Oficial al României, precum și alte acțiuni derivate din prerogativele pe care le deține”.

Cînd  a apărut la întîlnirea cu primul-ministru al Republicii Vietnam, Klaus Iohannis arăta stors de putere, cu umărul într-o rînă și cu mîna dreaptă  tremurînd parcă  parkinsonian de la atîtea  semnături pe decrete și promulgări.

Chiar dacă nu putem măsura exact cît a muncit, cît a dormit și cît a fost pe drumuri, să-l compătimim pentru eforturile depuse și să rîdem de ce-am pățit! Ce altceva putem face!