Marea ofensivă împotriva finanțiștilor

Trădare, trădare, dar să știm și noi. Cam așa se poate caracteriza atitudinea marilor puteri față de jucătorii de pe piața de capital, acei infami „speculanți” creditați pentru umflarea bulei financiare până la explozia din 2008. Cum tragem și acum ponoasele de pe urma lor, Europa și America au schimbat macazul mecanismului de bail-out și, printr-o mișcare spectaculoasă, au introdus măsuri dramatice de supraveghere și de limitare a activității lor.

Prima a fost doamna Merkel, care, uite-așa peste noapte, a interzis vânzarea „în lipsă” a obligațiunilor și a titlurilor de stat din zona euro, dar și a acțiunilor marilor instituții financiare (cum ar fi Allianz, Commerzbank și Deutsche Bank). Țări precum Marea Britanie, unde este capitala financiară a Europei, au strâmbat din nas la aceste măsuri, dar, mai devreme sau mai târziu, le paște și pe ele o asemenea soartă. La nivelul Uniunii se încheagă un grup de forță pentru regularizarea pieței europene de capital, condus, nici mai mult, nici mai puțin, decât de domnul Van Rompuy, președintele UE. De bună seamă, undeva pe agenda președintelui se află și unificarea economică și fiscală, care trebuia începută fără prea mare tam-tam, astfel încât să nu agite euroscepticii, în număr tot mai mare. Căderea Greciei i-a venit la țanc lui Van Rompuy, care nu a întârziat să pună problema pe tapet în Consiliul European, cu un decisiv „așa ceva nu se mai poate, domnii mei!”.

Zis și făcut. La reuniunea de joi a miniștrilor de Finanțe din zona euro, Merkel a mai anunțat un set de alte nouă măsuri de restructurare financiară în țara ei, care vin în completarea celei precedente. Ele se prefigurează a fi adoptate ulterior și la nivel european, pentru că Van Rompuy s-a apucat serios să ia taurul financiar de coarne. Franța a anunțat și ea un început timid de măsuri, iar, pe cealaltă parte a Atlanticului, domnul Obama a obținut o răsunătoare victorie prin votarea de către Senat a legii reformei Wall Street-ului.

Bursele au reacționat devastator la asemenea vești, prăbușindu-se din ce în ce mai adânc de la o zi la alta. E greu de estimat când se va atinge fundul abisului, dar, pe de altă parte, e de așteptat ca acestea să fie ultimele zvârcoliri ale unui sistem profund viciat, un fel de Caritas global, în care până la urmă prostimea trebuia să-i susțină pe cei din vârful piramidei. Acum, toată lumea știe că tangoul se dansează în doi. Instituțiile financiare „speculante” n-ar fi putut avea la mână bugete de țări dezvoltate dacă nu li s-ar fi permis acest lucru. Azi ele sunt penalizate de aceiași politicieni care le-au ținut ușa deschisă la cămară, să se înfrupte din bunătăți. Ceva de care se vor dezobișnui cu greu.

Oricum, pentru a pune în fapt aceste măsuri economice și fiscale la nivelul Uniunii, este nevoie de semnarea unui nou tratat, ceea ce nu se va întâmpla prea curând. Birocrații europeni mai au și acum traume când își amintesc circul ratificării ultimului tratat (Lisabona), intrat în vigoare la sfârșitul anului trecut. Gurile rele spun că, de câte ori este menționat subiectul, cineva din sediul Comisiei deschide geamul și zbiară o înjurătură copioasă înspre Grecia.

Recomanda

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.