George Assaky (1 ianuarie 1855, Iași – 29 aprilie 1899, București) a fost unul dintre primii chirurgi români care au introdus principii moderne de asepsie și antisepsie. De altfel, a fost primul medic român care a făcut chirurgie experimentală și a definit specialități chirurgicale precum neurochirurgia, ginecologia și urologia.
A fost nepotul marelui poet, prozator și dramaturg român Gheorghe Asachi (1788-1869), în familia căruia se disting mai multe personalități în diferite domenii. După ce a absolvit liceul în 1873 la Iași, George Assaky pleacă în Franța, se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din Montpellier (cea mai veche facultate de medicină din lume), pentru ca, în 1875, să se transfere la Facultatea de Medicină din Paris. Încă din timpul studiilor (între 1875-1877), a lucrat ca cercetător la Institutul de Anatomie și Embriologie de la Collège de France. Doi ani mai târziu, se întoarce în țară în timpul Războiului de independență (1877-1878), lucrând ca medic militar voluntar sub coordonarea lui Carol Davila. Ulterior, revine în Franța pentru a-și continua studiile și, până în anul 1882, lucrează ca medic intern la Paris.
Debutează în literatura medicală cu o lucrare despre tratamentul abceselor, în anul 1881. Teza de doctorat susținută în 1886, „Sutura nervilor la distanță”, este considerată cea mai importantă lucrare a sa. În această teză, propunea aplicarea unei metode chirurgicale de sutură a nervilor ce avea să fie folosită, ulterior, în următoarea perioadă ca metodă curentă de lucru. „Operația Assaky” – așa cum a fost denumită în literatura de specialitate era cunoscută pe plan mondial. Doctorul Assaky elaborează și o importantă lucrare despre anatomia cavitații glenoide a humerusului și descrie un tubercul, care în toate tratatele medicale franceze avea să se numească „tuberculul Assaky”. În urma prestigiului obținut în urma cercetărilor sale, publicate și apreciate în Europa, devine profesor agregat și apoi profesor de anatomie topografică și chirurgie operatorie la Facultatea de Medicină din Lille.
În anul 1887, medicul George Assaky revine în România ca profesor de chirurgie clinică în cadrul Facultății de Medicină a Universității din București. Presa vremii nota că venirea profesorului Assaky la București a fost rezultatul solicitărilor insistente ale studenților mediciniști care au făcut presiuni pentru ca marele medic chirurg să le fie profesor. Poziția a fost oferită de guvernul liberal, printr-o lege specială, în martie 1887. Este convins, astfel, să revină în România, renunțând la cetățenia franceză și la postul de profesor la Lille. Situația este asemănătoare cu a profesorilor Victor Babeș și Nicolae Kalinderu, care renunță la posturile lor din Europa pentru a se alătura, din patriotism, corpului profesoral de la Facultatea de Medicină „Carol Davila” din București. În acea perioadă George Assaky înființează un Institut de Chirurgie la Spitalul Filantropia, transferat apoi la Spitalul Colțea. De asemenea, publică și coordonează revistele medicale: „Laboratorul de chirurgie”, „Clinica” și „Archieve roumaine de medicine et biologie”.
Câteva conflicte cu conducerea Facultății de Medicină din București au făcut ca în martie 1888 postul lui Assaky să fie desființat, iar el să se întoarcă în Franța. Personalități precum Victor Babeș, Nicolae Kalinderu, Gheorghe Marinescu, Titu Maiorescu și Constantin Istrati au protestat împotriva acestei situații. Din cauza faptului că suferea de câțiva ani de reumatism poliarticular acut și pentru că boala se agravase, Assaky a fost nevoit să plece din țară, în sudul Franței – la Toulouse. El a considerat că acolo existau condiții mai bune pentru îngrijirea afecțiunii sale și unde-și continuă cariera de medic și profesor agregat de chirurgie la Universitatea din Lille.
Revine definitiv în țară în 1897, preia catedra de ginecologie clinică de la Facultatea de medicină bucureșteană, redactând primele cursuri pentru aceasta disciplină. Este numit și director al nou înființatului Institut de Ginecologie. Își continuăm activitatea științifică și publică lucrări în mai multe specialități medicale: neurochirurgie, farmacologie și anatomie umană, având contribuții importante în domeniile anatomiei, fiziologiei, embriologiei, chirurgiei și ginecologiei. Prin „operația Assaky” a devenit un precursor al neurochirurgiei și al tehnicilor experimentale în domeniu. George Assaky a introdus chirurgia experimentală, a aplicat pentru prima dată „metoda Koch” în tratamentul tuberculozei, a impus reguli antiseptice stricte, a folosit în operații mănușile de ață și de cauciuc și masca. A fost un pionier în ginecologia operatorie fiind considerat întemeietorul acestei specialități în România.
Teza sa de doctorat a primit premiul „Amussat” al Academiei Naționale de Medicină din Franța. Primește titlul de „Laureat de l’Academie de Medecine de Paris”, fiind primul chirurg roman ales membru corespondent al Academiei Naționale de Chirurgie a Franței. În 1890, a fost ales și membru corespondent al Academiei Române.
Boala de care suferea îl face să-și întrerupă activitatea și moare la București, doi ani mai târziu, în 29 aprilie 1899, la vârsta de numai 44 de ani.
Articol scris de D.S.Olteanu, muzeograf, Muzeul Victor Babeș, secția Antropologie Urbană, MMB.
Sursă foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Assaky
Bibliografie:
Dorina N. Rusu – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999.
Constantin Bacalbașa – Bucureștii de altădată, Editura Humanitas. Vol. III. București, 2014
Cica „roman” – numele de familie Asachievici aparaent de origine armeana, convertit ulterior in Asachi, ta-su mare fan Rusia Imperiala si redactor / suporter infocat al blestematelor de Regulamente Organice dar in apararea lui a incercat sa blocheze Unirea, el emigreaza in franta si isi schimba numele in Assaky! Roman sadea nu alta! hai ba lasati-o jos ca pute !Ati falsificat pana si istoria !
chirurgie: le punea lemnul in gura si „operau” cu satarul. „experimental”. Toata „medicina” este experimentarea durerii crancene a oamenilor, pentru ca niste psihopati sa-si umfle buzunarele cu bani si crestetele sadice, cu lauri. Lipsiti de empatie, numai dupa merite. FELCERI CU TOATE „MERITELE” LOR!