Marile spectacole de balet de la care nu puteţi lipsi

Anul 2012 se anunţă fast pentru scenele dansului. De la Paris la Milano, de la Londra la Viena, de la Moscova în Kazahstan, de la Haga la München, mari coregrafi şi dansatori-étoile îşi aşteaptă spectatorii.

După atât de apreciatele spectacole cu „Cenuşăreasa”, în coregrafia lui Rudolf Nureyev, şi „Oneghin”, de John Cranko, Opera din Paris primeşte în această lună vizita „Baletului Regal Danez”, care propune unul dintre punctele forte ale repertoriului de balet al secolului al XIX-lea din această ţară, „Napoli” de August Bournonville, într-o nouă montare, semnată de directorul companiei, Nikolaj Hübbe, care plasează acţiunea în anii ’50. Reprezentaţia cea mai aşteptată este însă cea a „Baletului Operei din Paris”, cu „Orpheus und Eurydike”, de Gluck, în formula operă-dans, în limba germană, creată de Pina Bausch la Wuppertal în 1975 şi readaptată pentru Opera pariziană în 2005. Decorurile şi costumele sunt semnate de Rolf Borzik, unul dintre colaboratorii obişnuiţi ai celebrei coregrafe dispărute în 2009.

Compania Nacho Duato

Tot balet de primă clasă, la „Théâtre des Champs-Elysées”, în prima lună a anului. Sylvie Guillem revine cu „Sacred Monsters”, spectacol conceput cu dansatorul şi coregraful englez Akram Khan, cu contribuţia mai multor coregrafi: taiwanezul Lin Hwai Min, indianul Gauri Sharma Tripathi. Piesa evocă lumea star-sistemului şi drumul parcurs de doi dansatori, de-a lungul formării lor, într-o combinaţie de maniere şi stiluri coregrafice diferite. Sylvie Guillem va oferi în martie, pe scena aceluiaşi teatru, unul dintre „recitalurile” ei, „600 miles away”, cu participarea mai multor dansatori. În acest spectacol ea va evolua într-un un solo, „Ajö”, creat de Mats Ek, şi într-un duet cu Nicolas Le Riche şi, în alternanţă, cu Massimo Murru, intitulat „Rearray”, în coregrafia lui William Forsythe. Vor evolua, de asemenea, Mats Ek şi interpreta sa fetiş, Ana Laguna, în duetul „Memory”.

Frumoasa din Pădurea adormită în interpretarea Scottish Ballet, coregrafia Ashley Page

Luna se doveşte bogată în reprezentaţii de balet pentru parizieni. La Teatrul „Chaillot”, coregraful Russel Maliphant propune o piesă pentru şase dansatori, influenţată, potrivit propriei declaraţii, „din formele, torsiunile şi dinamica” sculpturilor lui Rodin. Canadian de origine, stabilit la Londra, Maliphant a dansat la „Royal Ballet”, apoi cu grupul „DV8″ şi cu Michael Clark. Influenţat de yoga şi artele marţiale, a început să creeze coregrafii, cum ar fi „Push”, conceput pentru el şi Sylvie Guillem, dansatoare cu care a evoluat, de altfel, şi în „Eonnagata”, pusă în scenă de Robert Lepage. Coregrafia prezentată la Paris este programată în luna februarie şi la „Sadler’s Wells Theatre” din Londra.

Roberto Bolle şi Svetlana Zakharova în Giselle, la Scala

După turneul la Teatrul „Balşoi”, de la sfârşitul anului trecut, „Ballet de La Scala” reia, pe scena teatrului milanez, „Excelsior”, versiunea coregrafică a lui Ugo Dell’Ara, creată în 1967 la Florenţa şi reluată apoi la Scala, la cel mai celebru „ballo grande” al lui Luigi Manzotti din 1881. În primele reprezentaţii din această lună, Roberto Bolle dansează rolul Sclavului, iar în cel al Civilizaţiei va evolua Alina Somova de la Teatrul „Mariinski” din Sankt Petersburg. O altă stea a baletului rus, Svetlana Zakharova, va dansa şi ea cu Roberto Bolle, în luna februarie, „Giselle”.

Sylvie Guillem

Şi tot la Milano, un promiţător „Without Words”, piesă creată în 1998 pentru „American Ballet Theatre”, de Nacho Duato, pe muzica lui Franz Schubert. Alături de ea, la Teatrul „San Carlo”, este programată creaţia directoarei companiei, Alessandra Panzavolta, cu „Francesca da Rimini” de Ceaikovski.

„Baletul Operei din Roma”, după succesul din decembrie cu „Spărgătorul de nuci”, în coregrafia maestrului rus Slava Mukhamedov, propune „Coppelia” în versiunea lui Attilio Labis, dansatorul-étoile al Operei din Paris, în vârstă acum de 75 de ani, expert în această creaţie, semnată în 1870 de Arthur Saint-Léon. Interpreţii sunt invitaţi de la Opera din Paris: Laetitia Pujol şi Mathieu Ganio.

Grigorovici, serbat la 85 de ani, pe scenă

Jacoby&Pronk, Hollande Dance

„Royal Ballet” din Londra începe anul cu două creaţii ale unor reputaţi coregrafi ai săi: „The Dream”, de Frederick Ashton, inspirat de „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, pe muzică de Felix Mendelssohn, şi „The Song of the Earth”, de MacMillan, pe muzica lui Gustav Mahler. O seară de gală, la „Sadler’s Wells Theatre”, intitulată „Ivan Putrov: men in motion”, dedicată frumuseţii masculine, îi va avea protagonişti, în afară de Putrov, pe Serghei Polunin, de la „Royal Ballet”, Dimitri Gudanov, de la „Balşoi”, şi Igor Kolb de la Teatrul „Mariinski” din Sankt Petersburg. La începutul lunii februarie va debuta „British Dance Edition”, o adevărată bienală a damsului britanic, urmat apoi de „Flamenco Festival London”, dedicat dansului şi muzicii flamenco.

Victoria Jaiani şi Fabrice Calmels în După ploaie, Joffrey Ballet

La direcţia companiei „Scottish Ballet” se va produce în cursul acestui an o schimbare. Christopher Hampson îl va înlocui pe Ashley Page. Fost dansator de la „English National Ballet”, Hampson a creat mai multe balete pentru companii din Anglia, dar şi din Europa, Statele Unite şi Noua Zeelandă. În această primăvară, „Baletul Scoţian” va prezenta o creaţie a coregrafei columbiene Annabelle Lopez Ochoa, inspirată din drama lui Tennessee Williams, „Un tramvai numit dorinţă”.

Frumoasa din Pădurea adormită în coregrafia lui Iuri Grigorovici

După ce, conform tradiţiei, „Baletul Operei din Viena”, condus de Manuel Legris, veche stea a Operei din Paris, a participat la Concertul de Anul Nou, în luna februarie, este programat un nou spectacol, în a cărui deschidere, publicul va putea urmări „Suita în alb”, baletul lui Serge Lifar din 1943, pe fragmente din „Namouna” de Edouard Lalo, compus dintr-o suită de „numere” de dans clasic, pe poante şi în tutu. Urmează „Before Night” al olandezului Nils Christe şi „Arleziana”, bine-cunoscutul balet al lui Roland Petit pe muzica lui Georges Bizet, conceput pentru drama omonimă semnată de Alphonse Daudet.

Artiştii bavarezi în Song of the Earth de Kenneth MacMillan

Anul a debutat la „Balşoi” cu aniversarea celei mai importante personalităţi a baletului sovietic, cel care a condus Baletul Teatrului din 1962 până în 1995, Iuri Grigorovici, la împlinirea vârstei de 85 de ani. Primul balet prezentat a fost „Frumoasa din pădurea adormită”, într-o nouă versiune, cu decoruri şi costume semnate de Ezio Frigerio şi Franca Squarciapino.

Sylvie Guillem în Ajo

Între 26 ianuarie şi 26 februarie se desfăşoară la Haga „Festivalul Olandez de Dans”, intitulat în acest an „Sursă de inspiraţie”. Printre artiştii anunţaţi se numără Sylvie Guillem, în recitalul său amintit deja, „600 miles away”, Bill T. Jones, cu ultima creaţie, „Fondly Do We Hope… Fervently Do We Pray”, centrată pe personalitatea lui Abraham Lincoln, „The Moor’s Pavane”, al „Jose Limon Dance Company”, şi duo-ul format din americanul Drew Jacoby şi olandezul Rubinald Pronk, care propun de câtva timp o serie de spectacole „la modă”, în care dansul este combinat cu muzica, moda şi video-tehnologia.

English National Ballet în Le Jeune Homme et la Mort

Să nu uităm o nouă versiune a baletului „Esmeralda”. Acest titlu al secolului al XIX-lea revine în repertoriu după un veac în care a fost ignorat. După versiunea de la Teatrul „Balşoi” şi cea de la „Opera din Berlin”, cea mai recentă montare a acestei coregrafii a lui Marius Petipa, din 1886, bazată pe originalul lui Jules Perrault şi muzica lui Cesare Pugni, este datorată dansatorului italian Toni Candeloro, care a pus-o în scenă la „Teatrul de Operă” din Astana, capitala Kazahstanului. Acest teatru, unul dintre cele mai moderne din ex-republicile sovietice, are o companie de balet redutabilă, de excelentă şcoală rusă. Candeloro a semnat şi decorurile şi costumele şi a lucrat timp de două luni cu soliştii şi cu corpul de balet. Coregrafia lui se bazează pe cercetări istorice şi pe amintirile balerinei Ethery Pagava (interpreta preferată a lui Petipa), care a avut rolul titular, alături de dansatoarele baletului imperial rus, Liubov Egorova şi Olga Preobrajenska.

Ivan Vassiliev şi Osipova

Baletul Operei Bavareze din München cuprinde până în vară trei coregrafii concepute de Frederick Ashton, acest artist destul de rar reprezentat în afara Marii Britanii. „Scena de bal”, creată în 1948, pentru tânărul pe atunci „Royal Ballet”, şi două piese din anii ’70: „Five Brahms Waltzes in the Manner of Isadora Duncan”, gândit ca un omagiu adus pionierei dansului liber, şi „Voices of Spring”.

Excepţionalul balerin Ivan Vassiliev împreună cu Jia Zhang, de la English National Ballet

Pe afiş figurează şi „The Song of the Earth”, pe care Kenneth MacMillan l-a creat în 1965 pe muzica lui Mahler pentru Baletul di Stuttgart. Într-un alt spectacol poate fi admirat baletul „Las Hermanas”, pentru care MacMillan s-a inspirat, în 1963, din drama scriitorului Frederico Garcia Lorca, „Casa Bernardei Alba”, şi un solo, creat de Russel Maliphant în cadrul „Centenarului Baletelor Ruse”, inspirat de desenele lui Vaslav Nijinsky. Coregraful german Christian Spuck îşi prezintă şi el cea de a treia piesă, „full evening”, după povestirea scriitorului german Ernest A.T. Hoffmann, „Das Fräulein von Scuderi”, care narează povestea scriitoarei Madeleine de Scudéry.