Marius Tucă, reîntâlnire cu poezia anilor de liceu

Ne-am obişnuit cu ideea că elevii de-astăzi nu citesc, părinţii îşi frâng mâinile de neputinţă în faţa unui competitor de neînvins, computerul, copiii preferă jocurile pe tot felul de dispozitive electronice, spun ei.

Începând cu primii ani de viaţă, puştii cască plictisiţi ascultând poveştile cu Făt Frumos, Ben Ten din desene animate se poate transforma în şapte dihănii extraordinare, pe lângă el, prinţul nostru este pistol cu apă.

Am trăit însă astăzi o experienţă relevanţă: Marius Tucă a fost invitat la liceul teoretic “Mihail Sadoveanu” din Capitală, de profesorul Florin Murat, pentru a lectura câteva poezii ale sale.

Am intrat într-o sală arhiplină cu eleve, în număr foarte mare, dar şi elevi, care ştiau foarte bine nu doar de activitatea de gazetar a lui Tucă sau cea de om de televiziune, ci îi cunoşteau foarte bine poemele în general, şi în special cele de dragoste.

Poezia lui Marius Tucă este iubita de adolescenţi pentru că exprimă foarte bine ce simt ei. După ce a citit versurile din “Am să te iubesc până la sfârşitul lumii”, au început întrebările. La început timid, “când aţi scris prima poezie?”, pentru că apoi să curgă un torent de întrebări: unii dintre copii voiau să fie ziarişti şi voiau sfaturi. “Jurnalismul este mai mult o pasiune decât o profesie”, a spus Marius Tucă, “şi dacă voi simţiţi că sunteţi pasionaţi, faceţi asta”, a continuat el.

Întrebarea iniţială era dacă este adevărat că în unele redacţii nu se mai poate vorbi de jurnalism, în zilele noastre. Şi-apoi a venit vorba despre alte violenţă, “violenţa nu este niciodată o cale”, le-a răspuns el, îndemnându-i să citească din şi despre John Lennon. Pentru că elevii liceului Mihail Sadoveanu ştiau şi de Beatles, şi de Pink Floyd şi despre Deep Purple, ştiau şi versurile cântecelor lor.

“Vă recomand să ţineţi un jurnal, pentru că rândurile pe care le scrieţi pe hârtie va ordonează mintea”, a mai spus Marius Tucă, ridicând astfel o altfel problema: “Cum să facem să nu ne citească părinţii jurnalul?”, şi-au urmat alte întrebări: “Cui este dedicat volumul “Am să te iubesc până la sfârşitul lumii”? “Dariei, fiica mele”, a răspuns Marius Tucă, continuând să relateze despre relaţia de prietenie pe care o are cu Daria, explicând de ce niciodată nu va privi spre ea încruntat atunci când va avea o relaţie, pentru că nu a uitat cum este să fii adolescent.

Şi-au urmat poezii şi alte întrebări, astfel că o oră a fost total insuficientă pentru a vorbi despre tot ce-i preocupă pe elevi acum. Au fost şi poze multe, şi autografe, şi o curiozitate imensă privind televiziunea, radio-ul, astfel că s-a şi stabilit că următoarea întâlnire va avea loc la sediul Smart FM.

În loc de concluzie, cităm din Bogdan Naumovici, care spunea în emisiunea “Discuţii de oameni MARI”, de la Smart FM, că nu-i va interzice niciodată fiului sau să stea în faţă computerului, din simplul motiv că nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul. “La bunica mea, când era tânăra, veneau peţitorii cu căruţele din satele învecinate, şi acum vorbeşte cu fiica ei, pe Skype, în Canada”. Probabil că toleranţa este, din nou, cuvântul care se potriveşte în orice situaţie, inclusiv în relaţia părinţii – copii. Pentru că, în generaţiile noi, sunt şi copii foarte buni, aşa cum am văzut la Sadoveanu.