„Martha Graham Dance Company”, o legendă a dansului, la București

Pagini din istoria dansului şi lecţii de modernitate

Aproape centenară, Martha Graham n-are un rid.

Pe 19 septembrie, se va afla pentru prima dată în România cea mai cunoscută companie de dans din America, Martha Graham Dance Company, invitată a Întâlnirilor JTI. O „întâlnire” așteptată cu nerăbdare și emoție de publicul bucureștean, dar și de artiștii „Martha Graham Dance Company”.

„Suntem fericiți că vom dansa la București!” a declarat LaRue Allen, Directorul Executiv al Martha Graham Dance Company (MGDC) pentru cotidianul.ro. LaRue Allen este Director Executiv al MGDC din 2005, când companiei i s-a alăturat și Janet Eilber, Director Artistic.

Martha Graham a fost una dintre cele mai mari artiste ale secolului 20. „Niciun artist nu se află înaintea timpului său,” spunea Graham. „El este timpul său. Doar că ceilalți se află în urma timpului.” Artista a fondat compania în 1926, la New York, a avut propria viziune asupra dansului, bazat pe căutarea esenței umane, iar tehnica Graham se predă și astăzi în școlile de coregrafie.

Pe parcursul carierei sale îndelungate, Martha Graham a creat 181 de lucrări de dans și a oferit o bază de instruire unora dintre cei mai cunoscuți artiști și coregrafi ai dansului modern. Printre foștii membri ai Companiei se numără Merce Cunningham, Erick Hawkins, Paul Taylor, John Butler și Glen Tetley, iar printre colaboratori, celebrități ca Mikhail Baryshnikov, Margot Fonteyn, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya, Tiler Peck, Misty Copeland, Herman Cornejo și Aurelie Dupont.

Începând din 2005, sub conducerea Directorului Artistic Janet Eilber, Compania urmează o nouă viziune, privind prezentarea creațiilor Marthei Graham alături de lucrări ale artiștilor contemporani.

Janet Eilber ne-a amintit că Martha Graham Dance Company este cea mai veche companie americană şi faptul că ea este la originea dansului modern.

Lista artiștilor care au realizat lucrări pentru dansatorii Graham în ultimul deceniu e uimitoare: Margot Fonteyn, Lisa Minelli, Rudolf Nureyev, Maia Pliseţkaya, Kathleen Turner, Kyle Abraham, Aszure Barton, Sidi Larbi Cherkaoui, Lucinda Childs, Marie Chouinard, Michelle Dorrance, Nacho Duato, Mats Ek, Andonis Foniadakis, Liz Gerring, Larry Keigwin, Michael Kliën, Pontus Lidberg, Lil Buck, Lar Lubovitch, Josie Moseley, Richard Move, Bulareyaung Pagarlava, Annie-B Parson, Yvonne Rainer, Sonya Tayeh, Doug Varone, Luca Vegetti, Gwen Welliver și Robert Wilson.

Să ne readucem aminte faptul că pentru a-şi redescoperi corpurile Gregory Peck şi Bette Davis au urmat cursurile sale.

În cele 181 de balete create de Martha Graham ea s-a inspirat din dansurile primitive, din Literatură, din Biblie, politică şi mitologie.

TNB, alături de Opera din Paris și teatrele din New York

Dansatorii Martha Graham Dance Company s-au bucurat de aprecieri din partea publicului din peste 50 de țări. Iar pe 19 septembrie, Compania se va afla în România, fiind invitată la cea de-a XIX-a ediție a Întâlnirilor JTI. Vom vedea pe scena Teatrului Național București cinci momente coregrafice: Lunca întunecată (Dark Meadow), Extaz (Ekstasis), Lamentație – Variațiuni (Lamentation – Variations), Cursa în labirint (Errand into the maze) și Ținutul împădurit (Woodland).

La începutul lunii septembrie, Martha Graham Dance Company a prezentat Lamentație – Variațiuni, pe scena Operei din Paris, iar în octombrie dansatorii companiei se vor afla la Beijing. Așadar, și Bucureștiul se află acum pe harta marilor capitale unde iubitorii dansului contemporan se află față în față cu spiritul extraordinar al Marthei Graham. Compania susține însă spectacole nu doar pe marile scene ale lumii, ci și în teatre mici sau în alte spații cu audiență restrânsă.

În ultimii ani, MGDC a depășit așteptările și a experimentat cu o gamă largă de oferte. A creat o serie de evenimente cu audiență restrânsă, a clădit parteneriate creative neobișnuite cu Compania SITI, Performa, the New Museum, Barney’s și Festivalul de Teatru Grecesc din Siracusa (pentru a enumera câteva). A realizat spectacole digitale majore pentru Google Arts and Culture, YouTube și Cennarium. A construit un model pentru a ajunge la un public nou prin intermediul rețelelor de socializare.

„Astăzi, putem dansa la Palais Garnier, pe scena Operei Naționale din Paris, cu 21 de dansatori și orchestră live, iar mâine putem susține un spectacol într-un teatru mic, cu un buget redus”, declară LaRue Allen. Este o lecție pe care artiștii MGDC au învățat-o în urma dificultăților cu care s-a confruntat compania după moartea Marthei Graham. „În acest moment, suntem o instituție puternică, solidă. Am descoperit multe în acea perioadă dificilă, am învățat spre exemplu cum să susținem spectacole în foarte multe tipuri de teatre”, mai spune directorul executiv al companiei. „Ne dorim pe viitor creșterea bugetului și producții de mare anvergură. Devenim din ce în ce mai puternici din perspectivă financiară și ne continuăm creșterea începută în 2005”, a adăugat LaRue Allen.

O companie cu un nume istoric, dar care se adresează publicului cu toate mijloacele moderne, Martha Graham Dance Company va continua să aibă aceeași abordare flexibilă și, după cum anunță LaRue Allen, va adăuga repertoriului actual noi piese. Pentru noile lucrări compania va colabora cu trei coregrafi, și anume Maxine Doyle, Bobbi Jene Smith și Nicolas Paul. Acesta din urmă este unul dintre dansatorii companiei, devenit recent coregraf. Compania va continua să danseze în toată lumea, precum și în New York. De asemenea, vor fi consolidate legăturile dintre companie și școala de dans, fondată în aproximativ aceeași perioadă cu MGDC. „Mulți dintre dansatorii actuali ai companiei au fost elevi ai școlii. Este, de altfel, cea mai bună modalitate de a învăța tehnica Marthei Graham și de a obține un loc în companie”, a mai precizat LaRue Allen.

Actualii dansatori ai MGDC provin din întreaga lume și, deși au o pregătire de bază tipică Graham, sunt capabili să se transpună în stilul coregrafilor contemporani, aducând excelență tehnică și artistică în tot ceea ce fac – de la lucrări foarte noi și până la lucrările Graham clasice și la cele ale precursorilor, cum ar fi Isadora Duncan, Jane Dudley, Anna Sokolow și Mary Wigman. „Unii dintre cei mai talentați și puternici dansatori pe care putem spera să-i vedem vreodată,” potrivit Washington Post.  „Una dintre companiile mărețe ale lumii,” afirmă The New York Times, în timp ce Los Angeles Times notează că „Par a fi capabili să facă orice, iar totul devine simplu și poetic în același timp.”

Sacru şi profan

Compania Martha Graham duce mai departe stilul inovativ, inconfundabil și îndrăzneț al unei artiste care a revoluționat dansul contemporan și continuă să fie o sursă de inspirație neprețuită pentru noi și noi generații de coregrafi și dansatori.

Suita Lunca întunecată este compusă în 2016 din elementele unei lucrări mai lungi a Marthei Graham, care a avut premiera în 1946, la New York. Lunca întunecată este inspirată de dragostea artistei față de ritualurile nativilor din sud-vestul Americii și Mexic. Graham scria despre propria lucrare: „Lunca Întunecată este o reconstituire a misterelor care însoțesc eterna aventură a căutării”, iar coloana sonoră compusă de compozitorul mexican Carlos Chavez pentru acest moment coregrafic potențează esențial acest experiment.

Extaz, realizat în 1933, este considerat a fi creația cu numărul 37 a Marthei Graham. Virginie Mécène, director de program al Companiei „Martha Graham”, a reimaginat versiunea Ekstasis care va fi prezentată la București, pe baza documentației solo-ului original, inclusiv a fotografiilor.

Lamentație – Variațiuni a fost conceput inițial în 2007, pentru a comemora evenimentele tragice din 11 septembrie. Deși era planificat să se interpreteze o singură dată, primirea de către public a fost atât de entuziastă, încât piesa a fost adăugată repertoriului permanent al Companiei.  Lucrarea, concepută de Janet Eilber, director artistic al companiei, în colaborare cu un grup de coregrafi, debutează cu un film al Marthei Graham de la începutul anilor ‘40. Variațiunile au fost realizate în condiții creative specifice, fiecare coregraf fiind invitat să creeze o schiță coregrafică spontană ca reacție la filmul Marthei Graham. Printre alte condiții impuse pentru realizarea lucrării se numărau 10 ore de repetiții. Muzica este semnată de Gustav Mahler, George Crumb și Frédéric Chopin.

Cursa în labirint a avut premiera în 1947, având-o ca protagonistă pe însăși Martha Graham, care repovestește, din perspectiva Ariadnei, mitul lui Tezeu, cel ce străbate labirintul pentru a se confrunta cu Minotaurul.  Actuala producție a Cursei a fost re-creată după ce decorurile și costumele originale au fost distruse parţial de uraganul Sandy. Această versiune, golită de elementele producției clasice, este intens concentrată pe coregrafie.

Ținutul Împădurit este realizat în 2016 de coregraful Pontus Lidberg. „Folosind muzica lui Irving Fine ca punct de plecare, în loc de concept, am auzit structura, precum și o posibilă imagistică: ținutul împădurit, lumina lunii și creaturi hoinare”, își explică Lidberg demersul.

Născută în 1894 la Pittsburgh, Martha Graham şi-a început cariera de dansatoare în 1916. În 1925, s-a lansat în coregrafie şi pedagogia dansului, iar un an mai târziu a fondat, aşa cum aminteam, propria şcoală şi apoi propria companie, Martha Graham Dance Company.

Coregrafa a reînnoit arta dansului lucrând asupra respiraţiei, a mişcărilor de contractare şi decontractare ale corpului şi a creat peste 180 de opere coregrafice, sursă de inspiraţie a coregrafilor şi dansatorilor secolelor al XX-lea şi al XXI-lea, printre care, Merce Cunningham, Erick Hawkins, Pearl Lang, Pascal Rioult şi Paul Taylor.

În timpul sărbătoririi bicentenarului Statelor Unite, a primit înalta distincţie, Medalia Prezidenţială a Libertăţii. În 1998, Time Magazine a numit-o “Dansatoarea Secolului”. Prima dansatoare care a evoluat la Casa Albă, ambasadoare culturală în străinătate, ea a ştiut să capteze spiritul unei naţiuni. S-a stins în 1991, la New York.

Figură iconică a dansului, Martha Graham a lăsat publicului o moştenire fabuloasă: baletele sale. Martha Graham Dance Company perpetuează o istorie a dansului conjugat la prezent, între repertoriu şi creaţie. Un repertoriu ce cuprinde piese de la Clytemnestre la Lamentation, de la Night Journey la Maple Leaf Rag. Ea a spart codurile reprezentaţiei, distanţându-se de baletul clasic. Trupa a vrut însă să meargă mai departe, trecând comanda unor coregrafi actuali, ca Sidi Larbi Cherkaoui, Nacho Duato, Annie-B Parson sau Pontus Lidberg. O altă manieră de a perpetua spiritual Graham. Încă din 1930, Martha Graham a propus un nou nou limbaj gestual, în completă comuniune cu omul, prin intermediul trupului şi sentimentelor lui.

Adeptă a minimalismului scenic, ea a apelat la scenografi inovatori, ca Isamu Noguchi, care a colaborat la 20 de creaţii importante ale coregrafei între 1944 (Appalachian Spring) şi 1988 (Night Chant).

A lucrat, de asemenea, cu compozitorii contemporani, căutând o formă teatrală care să-şi atingă cea mai reuşită expresie în transpunerile marilor mituri ale tragediei greceşti: Cave of the Heart, despre Medeea, 1946, Night Journey despre Oedip şi Iocasta, 1947, Clytemnestra, 1958 ; Phaedra, 1962 ; Myth of a Voyage, 1973. A creat însă şi roluri de eroine cu care, după cum declară, “s-a identificat total”.

După ce în 1955 i s-a alăturat Paul Taylor, Martha Graham s-a asociat cu George Balanchine pentru a crea Episodes (1959), pe care au dansat-o concomitent Compania ei şi New York City Ballet. În pofida problemelor de sănătate care au obligat-o să părăsească scena în 1969, după ce a interpretat Cortege of Eagles (1967), ea şi-a continuat activitatea de creatoare, mai ales pentru Rudolf Noureïev şi Margot Fonteyn (Lucifer et The Scarlet Letter, 1975). A revenit la conducerea propriei Companii, realizând Acts of Light, 1981 ; The Rite of Spring, 1984 ; Temptations of the Moon, 1986 ; Maple Leaf Rag, 1990. Moartea a surprins-o în momentele în care lucra la o nouă compoziţie, The Eye of the Goddess, destinată Jocurilor Olimpice de la Barcelona.

Cea care afirmase “creez astăzi pentru oamenii de astăzi”, şi-a publicat carnetele de lucru în 1973 sub titlul The Notebooks of Martha Graham

Pentru lumea dansului, dar şi pentru teatru şi pentru modă, Martha Graham a fost nu doar o inspiraţie, ci şi temelia pentru întreaga construcţie pe care o avem acum.

Graham a impus profilul unei femei puternice înr-un mediu cultural dominat de bărbaţi.

Evenimentul este organizat și în acest an de Fundația Art Production, beneficiind de consilierea artistică a Silviei Ghiață.

Încă odată, mulţumiri Gildei Lazăr pentru regalul oferit.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.