Michael Douglas: „Am ieşit cu bine din infern”

Palid şi vizibil slăbit, cu o coamă de păr alb, răvăşită, după şase luni de chimioterapie, în care a pierdut 15 kilograme, Michael Douglas a declarat că probabil a reuşit să învingă cancerul. Într-o apariţie televizată la „Today Show” de la NBC declara: „Am trecut cu bine acest iad pe care nu l-aş dori nici celui mai rău duşman. Tumoarea s-a dus, va trebui să fiu supus unor controale medicale regulate, timp de câţiva ani. Abia acum înţeleg cât de importantă este viaţa. Sunt mai conştient acum de timpul care mi-a mai rămas de trăit şi de felul în care vreau să mi-l petrec. Acum doresc să stau acasă cu Catherine şi cu cei doi copii”.

Michael Douglas şi Catherine Zeta-Jones

În continuare Michael Douglas mărturisea: „În aceste luni dificile am învăţat să preţuiesc valoarea prietenilor şi a familiei. Toată această afecţiune pe care am primit-o de la cei dragi, cât şi de la fanii mei care m-au îmbărbătat, a fost de nepreţuit. Însă problema care m-a măcinat întrucâtva au fost paparazzi, care mă urmăreau asiduu. Prietenii mă sunau şi mă întrebau: eşti sigur că eşti bine?! Suntem preocupaţi de a ne apăra copiii, Dylan Michael şi Carys Zeta. Şi anumiţi fotoreporteri şi-au găsit un fel de plăcere macabră de a ne fotografia trişti în această perioadă”. Michael le-a povestit copiilor despre această boală şi i-a lăsat chiar să asiste la o şedinţă de radioterapie. „Au văzut acel tip de mască din «Războiul Stelelor», pe care mi-o puneau atunci când ţinteau tumoarea”.

Celebrul actor, în vârstă de 66 de ani, promite să nu se lase cuprins de euforie şi să-şi facă programe pentru a se recupera: să ia în greutate, să facă gimnastică, ba, mai mult, să facă un nou film.

Shia Labeouf, James Brolin şi Michael Douglas în Wall Street 2

Ne aducem aminte de septembrie, când, între aplauze, la emisiunea lui David Lettermann, unde era invitat, Michael a confirmat, cu o voce stinsă, că are cancer, boală pe care a atribuit-o fumatului şi alcoolului. După 8 săptămâni de tratamente chimioterapeutice şi de radio-terapie, şansele lui de vindecare erau mici, deoarece tumoarea era de gradul IV, într-un stadiu avansat. Situaţie care a împins-o pe soţia sa, splendida actriţă Catherine Zeta-Jones, să acuze doctorii de diagnostic tardiv, după dureri pe care el le acuzase în gât şi în urechi. A avut forţa de a merge mai departe. În noiembrie, veşti triste au înconjurat lumea. Era foarte slab, cu o faţă trasă, fotografiat în timpul unei plimbări cu câinele.

În Montagne russe cu Catherine, Carys şi Dylan

Michael Douglas a fost întotdeauna atras de roluri negre, de personaje puternice, dominatoare, care sunt puse în situaţii dificile, precum în Dan Gallagher din „Atracţie fatală” (nominalizat la Premiul BAFTA), realizând creaţii memorabile. De neuitat pentru cinefili a rămas şi rolul său din „Basic Instinct”, cu Sharon Stone, cele din „Cădere liberă” (1993), „Hărţuire sexual” (1994), „Jocul” (1997), „Trafic” (2000). „În această carieră, spune el, e greu să ţii o balanţă între profesie şi viaţa privată, pentru că într-un anumit punct balanţa se înclină într-o parte sau alta. Pentru profesie mi-am sacrificat tot timpul, neocupându-mă de fiii mei mai mari (Cameron a fost arestat pentru implicarea în afaceri cu droguri) şi nu vreau să-i pierd acum şi pe cei mici”. În 2010, Michael a împlinit 10 ani de căsătorie cu Catherine Zeta-Jones, mai tânără decât el cu 25 de ani. Le place să-şi petreacă timpul liber într-o insulă din Bermude de unde era originară mama lui, Diana Dill. La aflarea rezultatului, legendarul actor Kirk Douglas, cunoscut, printre altele, pentru rolurile sale din „Spartacus”, „Cărările Gloriei”, „Campionul”, a izbucnit în lacrimi, spunând „Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile”. În casa sa veneau Frank Sinatra, Billy Wilder, Burt Lancaster, Tony Curtis… „Tatăl meu are 94 de ani, este o persoană incredibilă, plină de energie, scrie cărţi. Arătându-mi ultimul scenariu, i-am spus: Tată, asigurările pentru a filma costă mai mult decât întregul film pe care vrei să-l produci”.

Cu Glenn Close în Atracţie fatală

În 15 octombrie 2010, Michael Douglas avusese premiera cu „Wall Street2 – Banii nu dorm niciodată”. La primul său „Wall Street”, din 1987, fusese răsplătit cu un Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal, cu un Golden Globe, cu „David di Donatello” şi „Nastro d’Argento”. Acum a revenit, după 23 de ani, în rolul lui Gordon Gekko, un personaj „rău”, fără nuanţe, dotat cu o eleganţă magnetică. Pentru acest rol este propus la Golden Globe 2011, pentru cel mai bun actor în rol secundar, ce se va decerna duminică seară.

Cu Sharon Stone în Basic Instinct

Într-un interviu pe web, acordat în exclusivitate lui Lynn Hirschberg, de la revista de modă „W”, Michael Douglas spune: „Mi-amintesc când am vizionat primul film alături de fratele meu, Joel, în 1956, şi când l-am văzut pe tatăl meu, Kirk, interpretând rolul lui Van Gogh. Nu-mi venea să cred că este tatăl meu. Era minunat. De atunci am început să iubesc cinematograful. Eram un produs al anilor ’60 şi nu aveam multe alegeri. M-am gândit că a face studii teatrale era drumul cel mai simplu pentru un hippy ca mine”. Îşi aminteşte de un moment dificil, din 1975, când a fost producător al peliculei „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, după volumul lui Ken Kesey, în care Kirk îşi achiziţionase drepturile teatrale şi în care trebuia să fie în rolul protagonistului. „M-a durut foarte tare faptul că regizorul Milos Forman l-a înlocuit pe tatăl meu, din cauza vârstei, cu Jack Nicholson. I-am înţeles foarte bine deziluzia lui Kirk. Aceste roluri, ca Gordon Gekko în «Wall Street», apar rar în viaţa unui actor”. În „Wall Street 2″, Michael Douglas apare ca un bărbat îmbătrânit, rodat şi cu lecţiile de viaţă recapitulate în închisoare, ceva mai înţelept, nostalgic şi temperat de lacom („Greed is good” rămâne predica lui). Ca şi mafiotul convertit din „Naşul 3″, face şi acte caritabile, semn că şi Oliver Stone simte nevoia de puţină morală. În această peliculă este istoria Crizei care a schimbat vieţile noastre.

După chimioterapie, plimbându-şi căţelul

După „Solitary Man” („Singuraticul”), realizat în 2009, povestea unui om care din cauza unor relaţii extraconjugale pierde totul, Michael se destăinuie: „Când am citit scenariul m-am gândit că este o poveste «Off Broadway». Acum îşi doreşte să joace din nou. Ar urma să-l întruchipeze pe Liberace, excentricul pianist şi actor transsexual, cunoscut şi sub numele de Lee pentru prieteni şi Walter pentru familie, care în anii ’50 era cel mai bine plătit muzician din lume. A rămas şi ca un personaj extravagant, îmbrăcat cu haine kitsch, cu mantouri aurii şi blănuri. O întoarcere, fie şi pe ecran, la boemă.

Încă o dată, Michael şi-a desluşit „nebunia” existenţei sale. Curajul nu-i lipseşte. O altă treaptă pe scena vieţii.