Milă de Bill Gates?

Numeroși adversari ai vaccinului – „conspiraționiști“, cum îi înfierează lumea –, care-l consideră pe Bill Gates rădăcina tuturor relelor în criza provocată de coronavirus, cer demararea unei anchete judiciare împotriva lui.

Dar poate fi urmărit în justiție un om care nu e întreg la minte? Între timp, în mass-media mainstream, tot felul de psihologi și sociologi semnează editoriale despre tipuri și comportamente conspiraționiste – mai multe decât ar încăpea într-o bibliotecă plină de reviste medicale. Dacă e vorba de texte comandate, se poate spune că până acum au lipsit sponsorii pentru un studiu referitor la profilul psihologic al lui Bill Gates. Un asemenea studiu mi s-ar părea justificat. Până și o stewardesă trebuie să treacă un test psihologic la angajare. Cu atât mai mult ar trebui să ne preocupe sănătatea mintală a lui Gates, al cărui mecenat debordant influențează, sub formă de donații în valoare de miliarde de dolari, agenda politică a unor guverne rezultate în urma unor alegeri democratice.

Presupunând că dl Bill Gates suferă de atacuri de anxietate recurente și, în loc să se teamă de cărăbuși delicați, se dă de ceasul morții ca să apere lumea de un virus considerat periculos pentru el personal, cum îl putem noi ajuta? După ce a depozitat, la Polul Nord, semințe într-un buncăr antiatomic și a pus să se construiască alt buncăr de înaltă securitate sub domeniul lui din Seattle, nu-i exclus ca pe magnat – chinuit, cum pare, de tot felul de frici – să-l apuce periodic năbădăile. Până la marea isterie provocată de Covid-19, martorii percepțiilor și ai fantasmelor lui panicarde atât de speciale erau limitați la un cerc mic de oameni. Unul dintre ei este Hall, fostul tehnician responsabil de întreținerea piscinei lui Gates, și câțiva angajați, pe care, vizibil alarmat, acesta din urmă i-a sfătuit în 2010, în timp ce urgenta zor-nevoie încheirea lucrărilor la superbuncăr, să părăsească Statele Unite până în weekendul următor.

Cum ar trebui să ne purtăm cu un om ale cărui tulburări anxioase seamănă mult mai bine a conspiraționism decât ale celor care se tem de el și se răzvrătesc împotriva lui. Probabil că dl Gates nu s-ar sfii să le prezinte protestatarilor jucăria lui preferată sau să le destăinuie cine știe ce hobby-uri bizare dacă ei l-ar trata cu milă în loc de furie, dacă s-ar arăta înțelegători față de un om, probabil, suferind în loc să-l critice. Nu-i exclus ca la următorul episod de anxietate această tristă figură să intre-n panică din pricina unei mutații la iepurași și, ca atare, să întoarcă iarăși lumea cu susu-n jos. Atunci mai mulți veterinari, nu doar dr. med. vet. Lothar Wieler, directorul institutului epidemiologic german „Robert Koch“, vor avea un cuvânt greu de spus în combaterea pandemiei, iar sărbătoarea Paștelui va dispărea pentru totdeauna.

Dl Gates este, fără îndoială, o personalitate charismatică. Dar, în evaluarea unui model comportamental, n-ar trebui să conteze atât aspectele pozitive și negative ale acțiunilor cuiva cât mai degrabă resorturile personale care-i determină profilul. Mai ales că nici cei mai cunoscuți dictatori ai lumii n-au dus lipsă de charismă, ba mai mult, au suferit cu toții de psihoze din sfera complexului Mesia (așa-numitul sindrom Ierusalim).    

Pentru o mai bună înțelegere a acestor Mesia fervenți, e foarte indicată cartea Scene din inimă, scrisă de Malena Ernman, mama Gretei Thunberg, cunoscuta activistă suedeză angajată în lupta contra încălzirii globale. Potrivit explicațiilor date de autoare cu privire la sindromul Asperger (o boală de familie), militantismul ecologist a fost un mod de a ușura simptomele care o chinuiau de mult timp pe fata ei.

E drept că dl Gates se poate lipsi de sfaturi de la amatori, de vreme ce, în imperiul lui și în complicata rețea de organizații de binefacere aflate sub patronajul lui, poate să recurgă la sprijinul Fundației Rockefeller, care dispune de o vastă cunoaștere în domeniu, îmbogățită grație generoaselor finanțări destinate cercetării neurologice din Germania nazistă. Studiul „Flexible Antworten – offene Fragen: Zu den Förderstrategien der Rockefeller-Stiftung für die deutsche Hirnforschung im Nationalsozialismus“ [Răspunsuri flexibile – întrebări deschise: despre strategiile de finanțare ale Fundației Rockefeller în sprijinul cercetării în domeniul neuroștiințelor din Germania nazistă]¹, semnat de prof. dr. med. Frank W. Stahnisch în revista de specialitate Neurologie, Neurochirurgie und Psychiatrie-Zeitschrift für Erkrankungen des Nervensystems, recenzia lui Garland E. Allen, intitulată „Was Nazi eugenics created in the US?“ [A fost eugenismul nazist creat în SUA?], la cartea lui Edwin Black War Against the Weak: Eugenics and America’s Campaign to Create A Master Race [Război contra celor slabi: eugenismul și campania americană pentru făurirea unei rase superioare]² ș.a. sugerează o funestă simbioză transatlantică între bogăția nemăsurată și știința antiumană a celui de-al Treilea Reich.

Transformarea democratică a Germaniei nu garantează că politica și banii, cărora li se atribuie roluri egale în sistemul sanitar, servesc mereu interesele umanității. Paleta largă de proiecte comune pe care le-au desfășurat acești doi actori, în perioada cea mai neagră a istoriei Germaniei, în vederea producerii de vaccine și a prevenirii pandemiilor este de natură să-i îngrețoșeze până și pe adepții convinși ai vaccinului. Una e să te uiți la Banda Olsen, serialul de comedie danez despre un trio de gangsteri trecuți de prima tinerețe, și alta e să privești critic alianța dintre organizațiile caritabile ale lui Gates și Rockefeller. Dar nici această coalizare n-ar fi chiar atât de sinistră dacă am afla că Bill Gates, ajuns pe culmile gloriei, nutrește fantasme religioase la fel de bizare ca cele ale miliardarului și baptistului John D. Rockefeller, care a pus, în 1901, piatra de temelie a universității neoprotestante ce-i poartă numele. Dacă am descoperi că credința pseudoreligioasă în sfârșitul lumii – credință foarte răspândită și de bonton în SUA secolului al XIX-lea – și-a găsit în vremurile noastre un prozelit sau un agent în adormire tocmai în persoana celui care a inventat PC-ul, dezvăluirea ar fi, fără îndoială, de un comic irezistibil. Atunci recunoștința noastră, a tuturor, pentru contribuția lui Gates la modernizarea tehnologică a lumii noastre n-ar exclude, bineînțeles, nici mila pentru slăbiciunile sale, pe lângă critică și zeflemea.