Deşi, aparent facil de realizat în teorie, încercarea de a compara ediţiile paralele ale celor două emisiuni de analiză late-night, de pe TV-ul autohton, “În gura presei” şi “Lumea lui Banciu”, se dovedeşte a fi, în sine, un curs practic de nevroze, cât mai live cu putinţă.
Cei doi corifei ai debutului nopţilor românilor, Mircea Badea şi Radu Banciu, realizează, de mai acuşi un deceniu unul şi aproape jumătate din interval celălalt, o emisiune, minimalistă, ca format, şi gastric de acidă, ca şi conţinut şi stil, în ambele cazuri, diferenţa esenţială dând-o prezentatorii. Apropos de prezentare, să vedem cine sunt aceşti preopinenţi:
În cazul lui Badea, binomul el-măsuţa lui au rezistat uzurii timpului şi gustului publicului încă de când mai avea ce presă scrisă să treacă în revistă, atingând ratinguri şi share-uri de nebătut, oricare a fost concurenţa sa – şi, atât înainte, cât şi după apariţia lui Banciu, epigoni nu au întârziat să fie aruncaţi în arena tronsonului orar de mai toate posturile TV. Măsuţa, stilul propriu, capacitatea de a contesta orice şi aproape pe oricine, de la anumiţi clienţi tradiţionali din politica de la noi sau de aiurea la serviciul de PR sau pe cel responsabil de aerul condiţionat de la însuşi postul TV unde se manifestă de cinci ori pe săptămână au devenit brand. Iar celebra sa zicere-epilog, de fiecare seară, cu “trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”, nu face decât să îl înşurubeze şi mai strâns în panteonul figurilor media relevante de după 1990.
Creaţie a aceleiaşi minţi de strateg media ca si Badea, Radu Banciu a intrat în lupta tronsonului orar, decis să conteste tot ceea ce contestă celălalt, să înjure cam tot ce apără celălalt, toate enunţate ritos, în cadrul aceluiaşi format de monolog, dar mai degrabă monoton, pe al său ton grav şi cu a sa pronunţie specială. Banciu, deşi evită referirile războinice explicite ale lui Badea, intelectualismele urbane de tipul “să moară…” sau “ să îi rup/rupem capul lui…”, nu a putut scăpa de derapajele grave ale miştoului lăsat liber pe pustii, de tipul afirmaţiilor jignitoare la adresa moldovencelor de peste Prut, că să numim doar una dintre ultimele.
În ceea ce priveşte emisiunile din seara de miercuri, luându-le pe rând, Banciu s-a prezentat în faţa telespectatorilor ca un împătimit al fotbalului românesc sau, mai exact, al noii conduceri a Federaţiei Române de Fotbal, în persoana nou-alesului preşedinte al acesteia, dl Răzvan Burleanu. Astfel, Banciu postulează că, odată cu venirea noii conduceri, “ultimul bastion al comunismului, FRF, a căzut”. “Răzvan Burleanu este singurul care vine şi pleacă de la principii sănătoase. Să fii preşedintele FRF este ca şi când ai fi preşedintele României.
Vă garantez că acest om este integru. Mircea Sandu este un escroc, a fost groparul societăţii româneşti. Devenise un dictator de ţară africană. Fotbalul nu-l bate nimeni (n.r. – făcând referire la meciul amical România-Argentina, de miercuri seară, şi la audienţele atinse de meciurile de fotbal), nici Voiculescu cu Gâdea, Badea sau ceilalţi retardaţi ai lui”.
Mergând pe firul logic (!) al emisiunii şi dorind să dezbată un subiect în esenţă grav, ar putea spune publicul, Radu Banciu a prezentat un studiu, conform căruia 30% dintre româncele trecute de 15 ani au fost bătute sau violate.
Normal că nu se putea limita doar la evidenţierea acestui fapt, pentru că nedumerirea lui era, de fapt, “câte au fost bătute în timpul emisiunii mele, doar bătaia vine mai mult seara?”. Să fie oare acesta îngrijorat că a sa emisiune ar putea cauza nervozitate telespectatorilor? Se prea poate, în încercarea sa de a fi un Badea 2.
Zapând la Mircea Badea, acesta se lăuda cum, cu o seară înainte, l-a injurat la un semafor pe preşedintele României. “Nu mi-a ajuns sa îl înjur la emisiuni. La 5 dimineaţa râdeam în somn, cred că de fericire. M-am simţit atât de bine. Da, Băsescu, io eram ăla de azi-noapte. Ştiu unde stai. Avec moi!”
Ce au avut în această seară în comun cei doi? Pe lângă stilul care seamănă, dar nu răsare, ce ar mai putea intra? Ei, Iulia Vântur se pare că a intrat. În finalul emisiunilor, cei doi au părut depăşiţi de declaraţia acesteia, care apărea pe pagina unui ziar spunând: “Pot să-mi aleg un partener de viaţă cu care să împărtăşesc cultura sufletului”.
Ca să cităm alţi pamfletari clasici în viaţă, după aşa declaraţii nu mai poţi spune decât “pam-pam”.
