La Viena putea fi văzută adeseori o femeie cu voal pe faţă, solidă şi energică, venită la cumpărături. Misterioasa clientă ieşea din magazine cu o mulţime de pungi pline de articole pe care numeroşii valeţi i le duceau la Mercedesul ei. Cumpărăturile terminate aici, mergea mai departe, iar automobilul de lux era urmat de o juma de duzină de altele, pline de gărzi de corp şi de servitori. Se putea zice că o caravană modernă traversa capitala austriacă. Shoppingul odată terminat, dama se retrăgea la Hotel Imperial, unde ocupa un apartament regal. Dacă misterioasa străină nu era de sânge albastru, în schimb era foarte bogată. Era a doua soţie a lui Muammar Kadhafi, liderul Libiei, şi, în pofida aparenţelor, nu era o arăboaică get beget, ci de unguroaică.
A văzut lumina zilei sub numele Zsofia Farkas în oraşul bosniac Mostar, locuit de croaţi, bosniaci şi sârbi. Potrivit revistei săptămânale budapestane „Heti Valasz” – care publică toate aceste informaţii -, în Mostar nu a existat niciodată o comunitate maghiară importantă. Bunicul Zsofiei, Janos Farkas, sosise acolo din întâmplare ca inspector pedagogic regional, după ce Bosnia fusese supusă de monarhia austro-ungară, în 1878. El şi-a petrecut acolo tot restul vieţii şi a decedat în 1902. A fost un ins foarte activ, el publicând regulat articole într-o revistă bosniacă de pedagogie. Populaţia locală ignora total această poveste, dacă, în ianuarie 2011, radioul militar din Tuzla nu ar fi dezvăluit-o într-o emisiune în limba croată. Numele Farkas a reapărut în a doua jumătate a anilor ’60, în momentul în care Zsofia s-a angajat ca profesoară la centrul de antrenament militar din Mostar. La această bază militară veneau să se instruiască tineri străini din cadrul ţărilor nealiniate – între care Iugoslavia de atunci era unul dintre piloni. Într-un asemenea context a sosit la Mostar şi un tânăr ofiţer libian numit Kadhafi, care a cunoscut-o pe Zsofia. Au urmat un love story fulgurant în Libia şi căsătoria, deşi la ora aceea el mai avea o soţie, care-i născuse un băiat. Doar numai prima căsătorie a fost încheiată potrivit tradiţiei musulmane: un mariaj aranjat între părinţi, cu întâlnirea celor doi miri doar în ziua căsătoriei lor. Ei au divorţat şase luni mai târziu, atunci când femeia aştepta un copil. Se pare că Zsofia s-a căsătorit cu logodnicul ei înaintea loviturii de stat de la 1 septembrie 1969, când regele a fost răsturnat şi Muammar Kadhafi a ajuns la putere în fruntea unui grup de tineri ofiţeri. Nu există nici o dată precisă în ce priveşte căsătoria cu Zsofia, întrucât, imediat după ce a ajuns în Libia, ea a dispărut din peisaj timp de ani de zile. A fost publicată doar o versiune oficială în legătură cu acest mariaj, dar are foarte îndepărtate legături cu realitatea. Astfel, comunicatul respectiv trece sub tăcere faptul că soţia liderului libian era de origine străină. Este şi motivul pentru care numele ei a fost arabizat – cel puţin pe hârtie.
Potrivit versiunii oficiale, Kadhafi ar fi întâlnit-o pe „Safiya” la Benghazi, la spitalul militar, unde tânărul ofiţer ar fi ajuns în urma unui accident de automobil. Ea lucra acolo ca infirmieră, continuă comunicatul, care adaugă că ea descinde dintr-unul dintre cele mai prestigioase triburi din Libia orientală, Al-Barassi, şi că era originară din oraşul Ajdabiya. Nimeni nu era surprins că Safiya nu putea prezenta nicio rudă arabă şi că în „oraşul ei natal” nimeni nu auzise vorbindu-se despre ea. Safiya nu a apărut niciodată în public, ceea ce este un lucru neobişnuit în protocolul musulman.
Potrivit publicistei americane Barbara Walters, cunoscută realizatoare de televiziune care a făcut mai multe interviuri cu Kadhafi, Safiya era ascunsă întrucât ea nu stăpânea bine limba arabă şi pentru că s-ar fi observat uşor originile ei străine. Barbara Walters a reuşit, totuşi, să vorbească cu Prima Doamnă a Libiei, care, reacţionând la atacurile la care este supus acum soţul ei, s-a întrebat retoric: „Dacă el ar fi fost un ticălos, aşa cum se spune despre el, credeţi că aş fi rămas lângă el, făcând şase băieţi şi o fată?”. De-a lungul anilor, Safiya a sfârşit prin a-şi însuşi rolul de Primă Doamnă a ţării. Convoiul ei de maşini apărea frecvent în deşert, când ea vizita triburi. Acolo nu se vorbeşte araba literară şi vizitatoarea de marcă nu şoca pe nimeni când nu folosea o expresie adecvată. Un fapt extrem de ciudat în ce-o priveşte s-a consemnat în 2008, cu prilejul reuniunii la nivel înalt a Uniunii Africane, de la Sharm El-Sheikh, Egipt, când Safiya Kadhafi a fost aleasă vicepreşedintă a acestei organizaţii a primelor doamne panafricane. Până aici toate bune, numai că, aşa cum arată site-ul de informaţii arabe Elaph, alegerea a avut loc în timp ce Safiya Kadhafi nu asista la reuniune, ea neparticipând vreodată la activităţile instituţiilor Uniunii Africane. În fine, în biografia cunoscută a lui Kadhafi, în afara unui stagiu în străinătate, în Marea Britanie, nu se spune o vorbă despre cel de la Mostar, despre care scrie publicaţia budapestană scoasă de guvernul lui Viktor Orban din 2001, ca să aibă un organ propriu.
