Misterele Sarmizegetusei. Regia se (re)descoperă

Pentru a ajunge la Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a Daciei, străbați un drumul destul de desfundat, din Orăștie spre Costești. De la Căstău, sat cu origini îndepărtate, am luat-o la dreapta, trecând pe lângă culturile de afine de la Beriu, prin Orăștioara de Sus, apoi prin cea de Jos, și, după aproximativ 20 de minute, am ajuns în Costești. Drumul este asfaltat, dar plin cu gropi, apoi ultimii 17 km sunt pe fostul drum forestier, refăcut acum, dar „spart“ din loc în loc de exploatatorii forestieri și de torenții ce se scurg de pe culmile Munților Orăștiei. Așa am ajuns la Capitala Istoriei noastre.

Am făcut acest drum pentru că doream să ajung aici, să mă identific încă o dată cu dacii și romanii. Doream să văd drumurile de odinioară și să calc, măcar spiritual, pe urmele strămoșilor mei.

Acoperit acum de un strat gros de pământ, acesta este unul dintre drumurile dacilor, cu nimic inferior celor construite de romani

Am parcat – la sfârșitul drumului există o parcare amenajată – și am mers ultimii doi kilometri pe jos. Meritam o plimbare până în capitala statului dac, ridicată la jumătatea secolului I î.Hr.

La intrarea în sit am fost plăcut surprins de prezența Jandarmeriei Montane, instruită pentru interacțiunea cu turiștii, care a înlocuit subunitatea Jandarmeriei de intervenții, pregătită pentru altfel de acțiunii.

Ajunse pe masa specialiştilor, fiecare ciob, fiecare urmă antică depun mărturie despre vremurile trecute

Descoperiri importante în Sarmizegetusa Regia

Foarte recent publicul a putut să vadă rezultatele muncii echipei de cercetători și arheologi din acest sezon de săpături arheologice. Situl arheologic Sarmizegetusa Regia a fost pregătit să primească un număr mare de vizitatori cu prilejul evenimentului „Ziua porților deschise“. Turiștii ajunși aici au avut ocazia unică să vadă cele mai noi descoperiri ale arheologilor, care sunt, din câte se pare, cele mai importante din ultimii 50 de ani.

Celor ajunși la „Sarmi“ le-au fost oferite ghidaje de specialitate la monumentele din așezarea dacică și posibilitatea de a vizita săpăturile aflate în desfășurare.

Cercetările arheologice desfășurate la Sarmizegetusa Regia au inclus terasa a IX-a, aflată în zona centrală a capitalei dacice. Între rezultatele obținute până în momentul de față se numără identificarea unui nou segment al aleii pavate (o ramificație a drumului care asigura accesul dinspre fortificație spre zona sacră) și a unui nou edificiu cu elemente din calcar. Se adaugă descoperirea a numeroase artefacte, precum fragmente ceramice, inclusiv de la vase pictate cu motive geometrice și zoomorfe, piese din fier, sticlă etc.

Prof. dr. Gelu A. Florea

„Anul acesta am avut o campanie lungă, se va încheia la sfârșitul lunii septembrie, grație fondurilor alocate de Ministerul Culturii și de Consiliul Județean Hunedoara, rezultatele fiind pe măsură. Am început săpăturile pe terasa a IX-a, deasupra zonei sacre, care s-au soldat cu descoperirea unor monumente interesante. Este vorba în primul rând despre reidentificarea unei alei pavate despre care se știa încă din 1989 și noi am continuat cercetarea ei, rezultatele fiind promițătoare. De asemenea, am găsit fundațiile unui edificiu din piatră, căruia în anii următori o să reușim să-i precizăm planul, în condițiile în care suntem doar la început în cercetarea lui. Sigur, materialul arheologic este pe măsură, este divers și destul de bogat: ceramică pictată, vârfuri de săgeți, o daltă, o fibulă.

În anii următori o vom dezveli în întregime și, ceea ce e mai interesant, dacă vom avea noroc, să găsim și înspre ce ducea. Noi bănuim că la capătul unui asemenea drum pavat trebuia să se afle ceva important“, a declarat, pentru Cotidianul, prof. dr. Gelu A. Florea, coordonatorul lucrărilor din acest an.

Campaniile arheologice viitoare vor avea între obiectivele lor stabilirea planului complet al construcției amintite, urmând ca după măsurile de conservare-restaurare aceasta să fie introdusă în traseul de vizitare. Zona cercetată va intra în conservare.

Ştefan Bâlici, managerul INP

„Avem acum o imagine extinsă asupra anvergurii și complexității zonei sanctuarelor, față de ce se știa până în prezent. Existau indicii, din timpul cercetărilor anterioare, asupra existenței altor amenajări, dar acum au apărut detalii remarcabile pe care le putem studia în contextul arheologic neperturbat și acest lucru ne poate ajuta, pe de o parte, să înțelegem mai bine ce se întâmpla în zona aceasta, iar pe de altă parte, ne poate ajuta, din perspectiva Institutului Național al Patrimoniului (INP), în colaborarea pe care am inițiat-o anul acesta cu Consiliul Județean Hunedoara, pentru realizarea unui proiect de amenajare, restaurare și punere în valoare a întregului sit arheologic. Este un proiect care se poate derula pe o perioadă lungă și suntem la început.

Ne propunem să facem un studiu de prefezabilitate care să contureze opțiunile pe care ar trebui să le luăm în calcul și sperăm ca anul viitor să putem trece la etapa următoare și să proiectăm intervenții de punere în siguranță, de restaurare a elementelor care sunt mai afectate și apoi de amenajare pentru vizitare“, a declarat Ștefan Bâlici, managerul INP.

Din anii 1980, susține acesta, nu au mai existat intervenții care să se refere la întreg situl, ci doar intervenții punctuale de restaurare.

Cercetările arheologice din această vară au fost efectuate de un colectiv științific format din arheologi și studenți la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Au fost finanțate de Ministerul Culturii și Identității Naționale cu circa 35.000 lei și de Consiliul Județean Hunedoara cu 100.000 lei.

Fundaţiile unui edificiu multimilenar, necunoscut până acum

Sarmizegetusa Regia a fost și va rămâne un important obiectiv turistic, vechea capitală a Daciei preromane de la poalele Vârfului Godeanu fiind considerată de unii dintre istorici „muntele sfânt al dacilor“. Aici călătorii găsesc urmele unei așezări înfloritoare din vremuri străvechi, în jurul căreia au fost ridicate celelalte cetăți dacice, care aveau în special rol de apărare, fiind compusă din trei zone cu funcții diferite.
„Aşezarea civilă era formată din cartiere ce se întindeau pe câteva zeci de terase şi constituia cea mai mare aşezare dacică cunoscută. Aceasta cuprindea locuinţe, ateliere metalurgice, magazii etc. Din cauza amplasării şi a dimensiunilor oraşului, dacii au trebuit să dezvolte un sistem complex de instalaţii pentru captarea şi transportarea apei potabile (atunci nu se cunoştea principiul vaselor comunicante), dar şi pentru drenarea apelor în exces. S-au descoperit numeroase conducte, tuburi, un decantor din lemn de brad cu capacitate de circa 3.000 de litri şi alte instalaţii care conduceau apa la gospodării şi la ateliere. Apele pluviale erau decantate prin canale de drenaj, care în cazul zonei sacre erau cioplite în piatră. Casele erau în cea mai mare parte a lor construite din lemn şi lut, motiv pentru care s-au păstrat foarte puţine urme arheologice. Pe lângă gospodării s-au mai descoperit ateliere de ceramică pictate, hambare, tuburi de conductă, o cisternă etc. Hambarele erau construite la suprafaţă şi în ele s-au descoperit mari cantităţi de provizii de mei, secară, orz, orzoaică, diferite specii de grâu, secară, linte, muştar, zizanie, bob şi rapiţă.
Cetatea este cea mai mare dintre cetăţile din Munţii Orăştie. Are circa trei hectare, cu ziduri din blocuri de calcar construite în sistem murus dacicus. Avea rol de apărare pentru armată şi populaţia civilă, pe timp de pericol. După ce a fost cucerită de romani, aceştia au refăcut-o şi au transformat-o în sediul unui detaşament din Legiunea a IV-a Flavia Felix, care asigura securitatea regiunii.

Ziua porţilor deschise, ocazie unică de a lua contact cu vestigiile moştenite de la daci

Zona sacră ce reprezintă complexul de sanctuare este aşezată la circa 100 de metri de poarta de est a cetăţii şi este legată de aceasta printr-un drum pavat, denumit şi via sacra. Sanctuarele sunt de formă patrulateră (Sanctuarul mare de calcar, Sanctuarul mic de calcar, cele două Sanctuare patrulatere de andezit şi Sanctuarul mare de andezit) şi de formă rotundă (Sanctuarul mare circular şi Sanctuarul mic circular). S-au păstrat din ele bazele de coloană din piatră, pe care se ridicau coloane de lemn sau de andezit. Sanctuarul mare este reprezentarea în piatră a calendarului dacic. Discul solar, din andezit, reprezintă Soarele şi arată caracterul urano-solar al religiei geto-dacice.“

Recomanda
Dan Orghici 12 Articole
Author