În SUA, jurnalismul de investigații, cu o culme de prestigiu în timpul afacerii „Watergate“, s-a mutat din media comercială în media non-profit. Washington Post avea în timpul afacerii „Watergate“, un buget de peste 100 milioane de dolari. O fundație specializată în anchete de tip jurnalistic are azi un buget de 10 milioane de dolari. Este clar că vremurile de glorie ale investigației gazetărești s-au dus.
La noi, n-au sosit niciodată. Am avut poate impresia, după 1990, că va fi înflorit și la noi acest gen. Era o falsă percepție. Niciodată redacțiile noastre nu au avut bugete care să poată susține investigații oneste, complete și profesioniste.
Azi, nu rezistă pe piața de la noi decât proiecte non-profit, finanțate exclusiv de interese partizane.
Dacă vom căuta cauzele majore ale deprofesionalizării actuale a întregului climat media de la noi (mai puțin cel focusat pe divertisment), vom afla că incapacitatea obiectivă a trusturilor noastre de presă de a finanța investigații importante, de lungă durată și de maximă credibilitate, este una dintre aceste cauze. În media de pretutindeni, investigația este în mare suferință. Se mută, este adevărat, în unele filme documentare, dar încă nu a fost posibil să se formeze o școală de documentariști care să conteze în materie de investigații esențiale, cu mare impact la public.
Dacă am fi avut câțiva profesioniști ai jurnalismului investigațional, ei ar fi fost un pericol pentru procurorii diletanți din DNA (sau din alte parchete), căci ei ar fi putut dezvălui superficialitatea unor dosare construite sub influență sau la comandă extrajudiciară.
Poate că subfinanțarea acestui gen de jurnalism a fost urmărită și în acest scop: să nu existe concurență reală pentru procurorii abuzivi. Dar situația e generală. Nici în media din SUA nu mai găsești profesioniști capabili să demonteze convingător eventuale înscenări judiciare (cum a fost dosarul Dominique Strauss-Kahn).
Cu toate acestea, investigația privată nu are cum să moară fără să învie. Cu siguranță, în curând, vom avea forme noi de investigaționism. Deja le vedem. Dezvăluirile tot mai numeroase cu privire la trolii din media virtuală
și la practicile fake-news conturează deja un profil nou al subiectelor majore care merită investigate.
cum adica, deci toata tocana dela a3 este vrajeala?
Excelenta observatie!
daca Dominique Strauss-Kahn se lua de tine,Buduca,atunci cand a iesit din baie in negligeu romantic,clantaneai si acum din placa dentara,iti arata rabinul ala „inscenare”!Dar,cand esti cum te descria Spanu in iunie 2015 in „Scrisoare deschisă către domnul Ioan Buduca”,e inscenare,ce sa mai incolo-incoace!Pentru ca era ‘o inscenare”a imbogatito DSK pe camerista Nafissatou Diallo? Sau ca sa scape,fraiere?!:)))Falsifici istoria,nu e bine,nu e bine…
A murit jurnalismul de investigatie,care nu a existat niciodata !Dar cand scrii in metru iambic ,poti afirma orice!
Pe toate le vede dom’ Buduca, mai putin vede coruptia endemica a politichienilor nostri, astazi condusa cu aplomb de Dragnea si Tariceanu stindardul coruptiei din Romania, secondati indeaproape de alti trepadusi precum Serban Nicolae sau Tudorel Toader ca „experti in drept”. Cand este vorba de coruptie dom’ Buduca sufera de orbul gainilor. O avea si ‘mnealui niscaiva schelete prin dulapuri si sub paturi, de este asa de inversunat impotriva justitiei si mai ales impotriva procurorilor. Dumnealui stie bine ca fara procurori nimeni nu poate ajunge sa fie judecat decat in cauze civile, dar nu penale. Daca omori procurorii, judecatorii nu au ce judeca si coruptii sunt salvati. Asta e schema propusa de domnul Buduca, dar nu e singurul, mai este si domnul Spanu de exemplu.
Cata dreptate aveti domnule Ioan Buduca. Dar nu e tarziu. Ma bazez pe exemplul vostru al jurnalistilor de exceptie de la Cotidianul care ati „virat” la 180 de grade in revelarea si relevarea onesta si cat mai obiectiva in presa si judecata publica a „fenomenelor” intamplate in realitatea vietii de zi cu zi. Eu cred ca voi o sa le dati curaj celor indrazneti, care pana acum de frica au „stat la cutie”, sa inceapa investigarea culisele crimelor si suferintelor comise si provocate oamenilor nevinovati de ticalosii din „campul tactic”. Am aceasta credinta domnule Buduca ca actele si faptele procurorilor, militienilor, securistilor, a unor judecatori, care au adus atata suferinta unor oameni nevinovati, „luptand cu coruptia”, in curand vor fi aduse in lumina reflectoarelor si judecatii opinei publice din Romania.