Moldova a murit frumos, cu un paşaport românesc în mână

(Articol apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de marţi, 15 noiembrie)

Este aproape terminată numărătoarea voturilor la CEC-ul de la Chişinău, iar rezultatul este de acum cunoscut. Preşedintele socialiştilor din Republica Moldova, Igor Dodon, este preşedintele Republicii Moldova. După numărarea a 99,9 procente din secţiile de vot, filorusul are un avans de 70 de mii de voturi, astfel că rezultatul nu mai poate fi schimbat.

Ieri, la prânz, lucrurile păreau să meargă în altă direcţie. O foarte bună mobilizare în diasporă, precum şi în ţară, făceau ca la ora 18:00 să se atingă pragul de un milion şi jumătate de voturi, ceea ce, în logica matematică a voturilor de la primul tur, arăta cum candidatul Maia Sandu îşi recuperase deficitul de 130 de mii de voturi şi se îndrepta spre victorie.

„Operaţiunea autobuzul” a făcut inutilă mobilizarea diasporei

Spre seară, când au început să se introducă procesele verbale din ţară, dezastrul de la Chişinău devenea din ce în ce mai evident. În toate circumscripţiile, Igor Dodon avea voturi în plus faţă de turul întâi, chiar şi în localităţile din centrul Moldovei unde, teoretic, Maia Sandu stătea mult mai bine în primul tur. O prezenţă mai mare a fost şi în sud, în Găgăuzia; nordul, a venit de asemenea cu un aport mare de voturi la socialistul Dodon. Şi ar mai fi de menţionat un surplus de 20 de mii de voturi pe listele speciale, de la transnistrenii aduşi în Republica Moldova cu microbuzele să-l voteze pe pro-rusul Igor Dodon.

Dacă ne uităm la datele finale, constatăm că Igor Dodon a reuşit să câştige între turul unu şi turul doi aproape 170 de mii de voturi. La o analiză simplă, se observă că cele 80 de mii de voturi ale lui Ciubaşenko (candidatul oligarhului Renato Usatîi, primarul din Bălţi, care acum se ascunde de justiţie la Moscova) din primul tur s-au dus la Dodon. Scăzând cei 20 de mii de transnistreni, descoperim că socialistul a reuşit să-şi mobilizeze 70 de mii de oameni în plus în sprijinul său, făcând, astfel, inutilă mobilizarea exemplară a tinerilor din diaspora europeană, care au parcurs sute, chiar mii de kilometri, și au stat în ploaie şi frig pentru a o vota pe Maia Sandu.

Geopolitica pe maţul gol

Aseară, la zece jumătate, am reuşit să văd începutul spectacolului de la Realitatea, unde Rareş Bogdan a adus eminenţele cenuşii Iulian Chifu şi Dan Dungaciu să ne explice rezultatul alegerilor. De la început, Dan Dungaciu a concluzionat sec că rezultatul este unul geopolitic, argumentându-şi afirmaţia prin faptul că Rusia şi-a trimis cei 20 de mii de votanţi transnistreni să schimbe rezultatul alegerilor. Ori, în realitate, voturile transnistrenilor nu au fost decisive ca număr şi, cel mai important, ei nu au fost trimişi de Rusia, ci aduşi de oligarhul Plahotniuc, în baza relaţiei de bună înţelegere cu Şevciuc. Nu m-aş mira dacă am afla că fiecare amărât transnistrean care a trecut Nistrul a fost şi remunerat pentru asta. Atât am reuşit să văd din emisiunea lui Rareş Bogdan, dar sunt convins că, în ceea ce-a urmat, profesorul Chifu ne-ar fi explicat cât de bun este Plahotniuc, cum este el salvarea Moldovei care va menţine „echilibrul geopolitic” în această parte de Europă.

Privind cu atenţie compoziţia votului de ieri, pot să trag concluzia că Igor Dodon, faţă de turul întâi, a câştigat vreo 80 de mii de voturi de la cetăţeni moldoveni vorbitori de limbă română, acei moldoveni care aici sunt numiţi „statalişti”. Încerc să explic un pic acest succes al lui Dodon şi văd trei planuri pe care acesta s-a mişcat foarte bine.

Câştigătorul dezbaterilor

În perioada scursă între turul întâi si turul doi al alegerilor prezindenţiale, socialistul Dodon s-a tranformat brusc într-un apărător al statalităţii Moldovei. A lăsat-o mai moale cu apropierea de Rusia, a promis menţinerea acordului de asociere cu Uniunea Europeană, ba mai mult, i-a asigurat pe moldoveni că vor beneficia în continuare de libera circulaţie. În toate cele patru dezbateri televizate, socialistul a acuzat-o pe Maia Sandu că distruge statul moldovean, punându-i în cârcă viziunea unionistă a acesteia.

Astfel, socialistul s-a referit la un interviu de-acum doi ani, în care Maia Sandu, întrebată dacă în eventualitatea unui referendum ar vota pentru unire, a răspuns afirmativ. Poate lovitura cea mai cruntă pe care i-a aplicat-o contracandidatei sale a fost în cadrul dezbaterii de la Moldova1, în joia dinaintea turului doi, când socialistul a întrebat-o pe Maia Sandu dacă are paşaport românesc, respectiv dacă îşi aminteşte enunţul jurământului pe care l-a depus la dobândirea cetăţeniei române. Acesta a speculat faptul că Maia Sandu jurase să respecte legile statului român şi să apere interesele României. Un alt capitol la care a punctat Dodon au fost atacurile la persoana Maiei Sandu, care este necăsătorită şi nu are copii, lăsând, la un moment dat, să se înţeleagă, că aceasta ar face parte din comunitatea LGBT. Mai mult, Dodon a amintit şi de faptul că Maia a făcut parte din guvernarea PLDM, asociind-o cu fostul prim-ministru Vlad Filat, pentru a-i crea acesteia imaginea de participant la furtul miliardului de dolari din băncile moldoveneşti.

Cuplul Plahotniuc-Dodon

În ultimile două săptămâni de campanie a fost tot mai evidentă susţinerea de care s-a bucurat Dodon din partea oligarhului Plahotniuc. Între timp, au avut loc incidente în care membrii PDM au distribuit fluturaşi denigratori la adresa Maiei Sandu. Dar, poate cel mai important sprijin a fost în ziua votului, când PDM-ul, printr-o mobilizare exemplară, i-a adus socialistului maximum de voturi pe care democraţii le puteau găsi în Moldova. Întreg aparatul de propagandă al oligarhului a lucrat la turaţie maximă în ultimile zile. Televiziunile lui Plahotniuc s-au chinuit să prezinte un stat moldovenesc care funcţionează, beneficiind, printre altele, de sprijin extern în acest demers şi, aici, poate cel mai important element ar fi acordul bordului FMI de a oferi asistenţă financiară Moldovei în următorii trei ani.

Cedarea Basarabiei

Lipsa de susţinere a Maiei Sandu de la Bucureşti l-a făcut pe Dodon preşedinte. Preşedintele României, Klaus Johannis, precum şi ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, nu au transmis niciun mesaj de susţinere a candidatului cetăţean român Maia Sandu. Ba mai mult, statul român, prin diversele sale instituţii, l-a credibilizat pe oligarhul Plahotniuc. Aşa cum vă spuneam vineri, lovitura de graţie dată de oligarh a fost că DNA-ul a trecut Prutul.

O vizită neinspirată a Codruţei Kovesi şi o gafă a lui Traian Băsescu

La sfârşitul săptămânii trecute, Laura Codruţa Kövesi, împreună cu ministrul justiţiei Raluca Prună, s-a aflat la Chişinău, la un forum Republica Moldova-România, pe tema anticorupţiei. Nu ştiu cât de eficientă a fost lecţia de anticorupţie dată de Codruţa Kövesi directorului CNA Viorel Chetraru (foto 1), dar ştiu că imaginea anticorupţiei de la Chişinău, credibilizată de şefa DNA, a fost pe toate televiziunile oligarhului. Un alt sprijin nesperat pentru Dodon a venit de la fostul preşedinte Traian Băsescu, care, printr-o „gafă” în care o confundă pe Maia Sandu cu Ana Guţu, transmite un mesaj foarte interesant electoratului statalist, potrivit căruia Maia Sandu a discutat cu Victoria Nuland despre posibilitatea unirii României cu Republica Moldova. Ori, în realitate, Maia Sandu nu avusese niciodată o astfel de discuţie, dar asta nu a mai contat.

Nu oricând este bine să se discute despre Unire

Tot la acest capitol, ar trebui încadrat şi meeting-ul unionist de la Bucureşti de-acum o lună, în care George Simion îşi rupea geaca de pe el să ajungă la Dacian Cioloş, respectiv la Klaus Johannis, pentru ca aceştia din urmă să introducă în proiectul de ţară problema unirii Basarabiei cu România. Vreau să vă spun că acea întâlnire a fost foarte, foarte bine promovată în presa de la Chişinău, tocmai pentru a-i speria pe moldovenii statalişti de pericolul ca România să-şi oficializeze demersul unirii. Extrem de eficient s-a dovedit Plahotniuc în a convinge autorităţile de la Bucureşti de faptul că deţine pârghii de control în Republica Moldova, astfel încât Igor Dodon nu va reprezenta un pericol pentru viitorul pro-european al Republicii Moldova. Foarte interesant a fost faptul că partidul Uniunea Salvaţi România, partener politic al Maiei Sandu, nu a transmis niciun semnal de susţinere pentru Maia.

Aşadar, ieri, la Chişinău a fost învinsă ultima mişcare de protest împotriva oligarhului Plahotniuc, deoarece, în realitate, alegerile de pe 13 noiembrie nu au fost despre unionism, pro-europenism sau geopolitice. Tot ieri, s-au confruntat două tipuri de a face politică: pe de-o parte, Igor Dodon, omul sistemului controlat aici de Plahotniuc, iar pe de alta parte Maia Sandu, omul în care societatea moldovenească îşi pusese ultima speranţă că ar putea schimba ceva în modul de a face politică în Moldova, doborâtă, în mod ironic, tocmai pentru faptul că are un paşaport românesc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.