Moţiunea a căzut, poporul s-a trezit

Moţiunea de cenzură a căzut. Au lipsit doar opt voturi pentru ca o mediocritate ţâfnoasă numită Emil Boc să nu mai conducă un guvern marionetă. Sucit şi învârtit pe dedesubt, dar şi mângâiat pe creştet de Traian Băsescu. Sigur că matematica a avut un rol important în eşecul moţiunii de cenzură. Sigur că o masă critică a nemulţumirii generale nu a fost atinsă. Sigur că frica şi ameninţările, şantajul şi laşitatea, temerile şi incertitudinile, ca provocările, şi-au atins scopul. Parlamentarii din arcul guvernamemtal şi başbuzucii din jurul lor au socotit ce pot ei pierde şi au decis în consecinţă. Multe vorbe goale s-au tot vehiculat în numele „Ţărei şi Neamului”.

Fripturismul şi oportunismul actual au uneori şi ştaif. Diplomele şi doctoratele obţinute cu trudă au fost date la maculat. Pentru o funcţie, pentru o situaţie materială mai bună, pentru şansa de a linge o mână suspusă. Păcat. Dar şi această victorie a lui Traian Băsescu – şampania urma s-o dea Elena Udrea – este una care nu va duce la nimic bun. Nu va salva soarta românilor lui Boc şi nici nu va umple „haznaua” (vistieria) statului cu mulţi bani. Să te bucuri că iei oamenilor din pensii şi salarii este o formă de cinism abject. Burta lui Sebastian Vlădescu este o ofensă adusă naţiunii precum propriul lui rânjet.

Poporul român a înţeles, abia acum, cine sunt aceşti guvernanţi. Care i-au păcălit cu găleţi şi sticle cu ulei, cu şepci colorate şi kile de zahăr decolorat. Va trece şi vara asta fierbinte şi vom mai consemna ce se va mai întâmpla. Bodyguarzii lui Boc nu-i pot proteja însă şi prostia. Faimosul Salazar, dictator portughez cu acte, umbla fără gărzi de corp şi escortă. Şi ca să mai şi surâdem niţel, să menţionăm faptul că eşec în limba turcă înseamnă măgar. Nu mai traducem ce înseamnă boc, e limpede că primul-ministru actual nu va putea întreprinde o vizită oficială la Ankara, ar râde în hohote 70 de milioane de oameni.

Cel mai important factor care a contribuit la nereuşita votului a fost lipsa de încredere. În oricine şi în orice. Aici ne-au adus aceşti „cică nişte pedelişti”, un grup de politicieni mereu plecaţi de undeva, la care s-au raliat mereu alţii care nu s-au mai regăsit nicăieri. Puşi pe căpătuială şi învârteşuguri, pe mulţi parai, dacă nu e loc de „başhîş” şi „peşcheş”, devenind peste noapte partid de dreapta, ei fiind de niciunde şi aruncând în derizoriu o secvenţă gravă din istoria românilor – procesul comunismului -, actuala guvernare a pierdut frânele realităţii.

Tot luptând cu fantome (sanchi reforma statului, sanchi judecarea „bolşevicilor” – a lui Ion Iliescu, în principal -, sanchi modernizarea statului, fel de fel de gogoriţe cu pensiile-lefurile „neruşinate” etc.), partidul lui Traian Băsescu a băgat zâzanie între români. Între diferite categorii profesionale. Între cei tineri şi cei bătrâni, învrăjbind pe toată lumea cu toată lumea. Divide et impera. Merge o vreme, dar nu ţine prea mult. Ne aşteaptă o vară fierbinte, care nu poate fi redusă nici cu 15, nici cu 25%.