Naşterea Sf. Ioan Botezătorul

Sărbătoarea închinată naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, denumită în popor şi Sânziene sau Drăgaica, este prăznuită pe data de 24 iunie. Această dată nu a fost fixată în mod întâmplător ca zi a naşterii Sale.

Sfântul Ioan Botezatorul, care reprezintă Legea Veche, se naşte când ziua se micşorează, după solstiţiul de vară din 21 iunie, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea lui Hristos. Astfel, Naşterea Mântuitorului este prăznuită pe data 25 decembrie, după solstiţiul de iarnă din 22 decembrie, când ziua începe să crească.

Biserica a închinat lui Ioan şase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), naşterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima şi a doua aflare a capului lui (24 februarie) şi a treia aflare a capului său (25 mai).

Potrivit Evangheliei, Ioan Botezătorul este „cel mai mare între cei născuţi, cel mai mic în împărăţia cerurilor”. „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11, 11).

Potrivit crestinortodox.ro, Sfântul Maxim Mărturisitorul explică: „Teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urmă dintre îngeri”, rezumând „împărăţia cerurilor” la lumea îngerilor, împărăţia cerurilor nefiind încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfantul Ioan este mai mic decât orice înger.

O altă tâlcuire a Sfântul Maxim Mărturistorul este aceasta: „Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplaţie toată cunoştinţa îngăduită aici, cunoştinţa cea mai mică şi cea mai de pe urmă în viaţa viitoare e mai mare decât cea de aici”. De aici reiese că orice cunoaştere a lui Dumnezeu în această lume este doar „în parte” sau „ca în oglindă, în ghicitura”, pe când în lumea de dincolo, cunoaşterea va fi „faţă către faţă”, „deplină”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).

Ca să înţelegem că Ioan Botezatorul este „cel mai mare între cei născuţi din femei”, ne este de ajuns să ştim că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlneşte cu Fecioara Maria atunci când aceasta Il purta în pântece pe Domnul, că a vieţuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la râul Iordan etc.

Al treilea înţeles, potrivit Sfantului Maxim Mărturisitorul: „Cel ce stă pe treapta cea mai de pe urmă în vieţuirea evanghelică e mai mare decât cel înălţat în treapta Legii”. De aici reiese că Sfântul Ioan Botezătorul, neîmpărtăşindu-se de harul revărsat la Cincizecime, neprimind „botezul cu Duh Sfânt şi cu foc” este „mai mic decât cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu”.

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar

Conform tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune, putând deveni însă dăunătoare pentru cei păcătoşi.

Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Amuţitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.