Cum am ajuns să îl iubim: Ştefan Bănică

S-a stins din viață pe 26, la Bucureşti,  dar vocea sa rămâne vie, precum și şarmul său şi stilul greu de confundat.

De L.V.
Cum am ajuns să îl iubim: Ştefan Bănică

S-a stins din viață pe 26, la Bucureşti,  dar vocea sa rămâne vie, precum și şarmul său şi stilul greu de confundat.

Într-o zi de 11 noiembrie, în 1933, se năștea Ştefan Bănică. Actor complex, unul dintre cei mai renumiţi  ai comediei româneşti, ne-a lăsat în amintire roluri memorabile, din multele sale piese de teatru, film realizate, pe micul ecran sau la teatrul naţional radiofonic.

S-a născut în localitatea Călăraşi  și a plecat dintre noi într-o lună de mai, când se scutură florile, în anul 1995.

S-a stins din viață pe 26, la Bucureşti,  dar vocea sa rămâne vie, precum și şarmul său şi stilul greu de confundat.

A stat alături de nume mari ale scenei româneşti realizând interpretări de excepţie.

A dovedit înclinaţii artistice încă de copil 

Ştefan Bănică a absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L.Caragiale” din Bucureşti,  în 1955, la clasa profesorului Alexandru Finţi.

Copil talentat, el a cântat în Corul de copii Radio şi a participat, tot la radio, la emisiuni dedicate celor mici.

 Ştefan Bănică s-a remarcat şi ca un cântăreţ talentat

Ne rămâne în amintire prin piesele sale celebre:  ”Cum am ajuns să te iubesc”,  ”Of, inimioară”, ”Gioconda se mărită”, ”Cine umblă prin vecini”, ”Îmi acordaţi un dans”,”Astă seară mă fac praf”,  ”Altă dată”, ”Ştiu de mult”…

Alături de actriţa Stela Popescu  au format un cuplu extrem de  iubit de public. Au încântat publicul la teatrul de revistă şi în spectacole de divertisment la TV.

În cinematografie şi-a făcut debutul în 1965, fiind distribuit în  ”Dincolo de barieră”.

A mai jucat în filmele precum  ”Golgota” (regia Mircea Drăgan, 1966), ”Tunelul” (regia Francisc Munteanu, 1966), ”Împuşcături pe portativ” (regia Cezar Grigoriu, 1967), ”Zile de vară” (regia Ion Niţă, 1967), ”Vin cicliştii” (regia Aurel Miheleş, 1968), ”Brigada Diverse intră în acţiune” (regia Mircea Drăgan, 1970), ”Cântecele mării” (regia Francisc Munteanu, 1971), ”Brigada Diverse în alertă!” (regia Mircea Drăgan, 1971), ”Proprietarii” (regia Şerban Creangă, 1973), ”Păcală” (regia Geo Saizescu, 1974), ”Fair Play” (regia Alexandru Danciu Satmari, 1977), ”Septembrie” (regia Timotei Ursu, 1977), ”Cianura şi picătura de ploaie” (regia Manole Marcus, 1978), ”Singur printre prieteni” (regia Cornel Todea, 1979), ”Nea Mărin miliardar” (regia Sergiu Nicolaescu, 1979), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1982), ”Harababura” (regia Geo Saizescu, 1990), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993)  (potrivit volumului ”1234 cineaşti români”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).

Pe scena Teatrului Bulandra a făcut roluri de  excepţie în piese precum „D’ale carnavalului” (Iordache), „O scrisoare pierdută” (Ghiţă Pristanda), „Revizorul”, „Furtuna”, „Victimele datoriei”.

”Anecdota provincială”, ”Bărbierul din Sevilla”, ”Districtul celălalt”, ”Visul unei nopţi de iarnă” sunt doar câteva  dintre piesele realizate de  Ştefan Bănică pentru Teatrul Naţional Radiofonic.

Marele artist este înmormântat la Cimitirul  Reînvierea din Capitală.

Fiul său, Ștefan Bănică Junior,  îi moștenește talentul și îi păstrează cu grijă memoria.

An de an, el merge să îi aprindă câte o lumânare tatălui său. Mormântul e alb, cochet, din marmură albă.

 

 

 

 

Distribuie articolul pe:

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.