Ne scufundăm odată cu corabia lui Băsescu

Nu mai avem o opoziţie parlamentară unită, care să împărtăşească, pe termen scurt, „aceleaşi idealuri”, acelaşi program de guvernare (alternativă la cel al actualului guvern) şi acelaşi premier, cum am avut până să fie schimbat preşedintele PSD (Victor Ponta face pe nebunul, n-are nici o strategie de guvernare, în spatele lui e Adrian Năstase, trage de timp; PSD e convins că acumulează capital politic fără să facă nimic, fără să se angajeze într-o coaliţie de guvernare).

Sigur, PSD vrea să fie vioara întâi, e convins că la eventuale alegeri parlamentare anticipate în 2010 (pe fondul sărăcirii explozive a populaţiei şi al falimentului ţării) ocupă locul I şi poate să formeze singur guvernul. Deşi ambele partide din opoziţia parlamentară, opoziţie dezbinată, au avut azi un singur obiectiv: să dea jos guvernul Boc, să facă pe plac electoratului, să oprească punerea în aplicare a legilor austerităţii. Motiv să voteze şi PNL moţiunea de cenzură a PSD, intitulată alarmant „Opriţi genocidul social” (nu-mi pot imagina cum văd cei din Uniunea Europeană un asemenea titlu, „genocidul social” fiind inacceptabil şi dacă e produs teoretic).

E chiar prea de tot ce se întâmplă: în caz că moţiunea de cenzură a PSD ar fi trecut şi ar fi căzut guvernul Boc, PSD nu ar fi vrut să vină să guverneze! Dar ar fi fost dispus să guverneze PNL, probabil în ideea că ar fi fost susţinut tacit de către PSD (cum s-a întâmplat până la alegerile parlamentare din 2008; deşi Victor Ponta a anunţat ferm că nu va susţine PNL la guvernare). În acest caz, dacă ar fi trecut moţiunea de cenzură, ar fi trebuit să apară un guvern de tehnocraţi care să organizeze alegeri anticipate?

Dacă nu cumva Traian Băsescu ar fi anunţat că PDL intră în opoziţie parlamentară şi ar fi început nebunia formării unei noi majorităţi parlamentare – adică să fi trebuit, lângă PNL şi PSD (deşi sunt greu de pus la un loc, fiecare vrând să aibă programul lui de guvernare şi propriul premier), care n-au singure majoritate, să vină UDMR, sau o parte dintre „independenţii spăşiţi” şi minorităţile, altele decât maghiară. În vremuri de criză, e imposibil să concepi numai o altă luptă pentru formarea unei noi majorităţi, după ce PSD şi PNL s-au despărţit şi România e intrată în incapacitate de plată.

Mircea Geoană avea dreptate să susţină că alta ar fi fost situaţia azi, la votarea moţiunii de cenzură, dacă opoziţia ar fi fost unită, dacă PSD şi PNL ar fi rămas într-o coaliţie guvernamentală, reunite în jurul unui premier „independent”, tip Klaus Johannis. Din păcate, soluţiile scoaterii României din fundătura istorică, în care a băgat-o mafia Băsescu-PDL, nu stau în portofoliul unei guvernări PSD şi PNL, liderii acestor partide au gestionat greşit opoziţia parlamentară, nu s-au gândit nici o clipă că puterea actuală se deteriorează atât de rapid.

Acum va urma o remaniere, să facă pe plac, totuşi, populaţiei protestatare, să-i arunce nişte ţapi ispăşitori la derută, şi la toamnă Băsescu îl va sacrifica pe Boc – venirea frigului având să provoace coşmaruri, în condiţiile în care populaţia, sărăcită de măsurile guvernamentale de tăiere a unui sfert din salariu şi a 15 la sută din pensie, nu va mai avea cu ce să plătească întreţinerea. Până atunci rămâne de văzut dacă legile austerităţii (a pensiilor, în principal) sunt considerate constituţionale de către Curtea Constituţională. După care PSD a anunţat depunerea unei noi moţiuni de cenzură „pe tema pensiilor”.

15 iunie – acum 20 de ani, şi azi. În 1990, oameni în stradă cu miile, emoţii, nervozitate, violenţă, minerii şi bucureştenii care-i aplaudau, toţi susţineau în stradă noua putere aleasă pe 20 mai, a „regimului Iliescu” (o apărau de „golanii” Pieţei Universităţii, protestatari care au sperat degeaba că vor fi excluşi de pe listele electorale activiştii PCR şi securiştii, conform Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, adoptată şi la Bucureşti; n-au fost excluşi, ba chiar un nomenclaturist de la vârful PCR-Securitate, Ion Iliescu, a fost ales cu 85 la sută din voturi preşedinte al Românei).

În 2010 bugetarii protestează în stradă la adresa actualei puteri, împotriva „regimului Băsescu”, care a nenorocit România şi a scăzut nivelul de trai în mod iresponsabil (premierul Boc şi ministrul Blaga ne anunţă senini că de 60 de ani, sau de la cel de-Al Doilea Război Mondial n-a mai fost o asemenea situaţie dezastruoasă în România).

Sunt cumpene ale poporului român, popor care nu are clarviziune la urna de vot – fiindcă, până la urmă, aici e esenţa problematicii răului perpetuat în România pe mâna „foştilor”, votul dat emotiv celor care nu le servesc interesele, politicienilor compromişi sau puşi pe căpătuială, şmecherilor descurcăreţi. Adică am pierdut şi în 1990, şi în 2010 pe mâna noastră. Băsescu-PDL, dovediţi corupţi şi incompetenţi la putere, nu pleacă, vor să se scufunde odată cu ţara.