Când am văzut-o pe Oana Badea muşcând aerul de parcă ar fi sărit la gâtul Ecaterinei Andronescu, am închis televizorul. Nu puteam să-l sparg! Cum nu l-am putut sparge nici la obrăzniciile ieşite de sub fruntea lată de două degete a lui Cristian Boureanu. De fapt, agresivităţile lui Cristian Boureanu seamănă perfect cu ale lui Marcel Hoară. Dar Hoară e şi o poamă în materie de bani.
Şi Traian Radu Ungureanu,de când a intrat sub pulpana PDL, s-a schimbat. Omul mătăsos de altădată muşcă mereu, ca un câine înghesuit în fundul curţii. O muşcătură de cuvinte pe care o regăseşti şi la Daniel Funeriu, şi la Andreea Pora sau la Cezar Preda. De fapt, muşcăturile Andreei Pora sunt la fel cu ale lui Mircea Limbăeş. Diferenţa dintre el şi Radu Moraru este doar una care ţine de alfabetizare. Un aşa comportament agresiv n-am mai întâlnit niciodată în politica românească! Devine emblemă şi face şcoală!
Cum scoate capul unul mai nou, trimis de PDL la o discuţie, cum te trezeşti cu muşcături, cu ţepuşe de cuvinte, cu strâmbe băgate pentru dinamitarea oricărei discuţii. Ai sentimental că un antrenor a repetat până la epuizare tehnica de a arunca în aer orice discuţie serioasă. Şi a exersat-o de nenumărate ori până la un dresaj stabilizat şi în subconştient. Adică atacă fără milă, neagă adevărurile preopinentului şi astupă-i gura cu altceva perplexant, amuţitor şi ameţitor, care să-l întoarcă pe dos! Nu-l lăsa să vorbească. Până se dumireşte, calcă-l în picioare, pune-i în spate toate vinovăţiile care îţi trec prin minte şi zâmbeşte superior!
Aţi observat un lucru? Orice acuzaţie se aduce unui PDL-ist o întoarce în capul adversarului. De criză sunt vinovaţi ceilalţi. De sărăcie sunt vinovaţi doar predecesorii. Probabil şi urmaşii care îi vor arunca la coşul de rateuri ale politicii. Nu aveţi sentimental că Monica Macovei nu mai vorbeşte? Închideţi ochii şi veţi simţi cât de mult seamănă cu Cătălin Avramescu şi cu Andreea Pora! E de necrezut!
Şi explicaţia acestei stranii identităţi de comportament şi discurs nu este de natură organizatorică. Adică nu vine de la programul partidului. Nu vine nici de la cuvântul de ordine transmis tuturor prin SMS-uri de la Cotroceni. Mai degrabă asemănarea frapantă vine din curajul sinucigaş cu care aceşti oameni sunt siliţi să sară în apărarea unor minciuni gogonate, a unor adevăruri schilodite, a unor catastrofe ce trebuie puse în cârca adversarilor. Se simt şi frica, şi disperarea, şi o plăcere sadică pe care le-o dă puterea. Dar, mai mult decât toate acestea, se simte o ură surdă faţă de toţi cei care au altă putere şi, mai ales, au curajul să-i înfrunte!
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.