Președintele Donald Trump a declarat că are în vedere atacuri la sol în Venezuela, împotriva cartelurilor drogurilor. Pe 15 octombrie, întrebat de presă despre posibilitatea unor astfel de operațiuni, președintele american a răspuns că SUA au în vedere „partea terestră acum, pentru că controlează foarte bine marea”. Trump a confirmat că a autorizat CIA să desfășoare operațiuni clandestine în Venezuela, după cum a dezvăluise The New York Times.
„Această confirmare publică, neobișnuită pentru operațiunile clasificate CIA, a provocat o undă de șoc în Caracas și în cadrul comunității internaționale, alimentând temeri de o confruntare directă în emisfera vestică”, notează site-ul venezuelean Efecto Cocuyo.
Trump a refuzat să spună dacă CIA a avut undă verde să-l asasineze pe omologul său venezuelean Nicolás Maduro.
Într-un discurs de pe 15 octombrie, Maduro a reacționat pronunțându-se împotriva „loviturilor de stat promovate de CIA”. „Nu războiului din Caraibe […] Nu schimbării de regim care ne amintește atât de mult de războaiele fără sfârșit și eșuate din Afganistan, Iran, Irak”, a insistat șeful statului venezuelean, care a ordonat desfășurări militare în toată țara, în special prin desfășurarea de forțe în Petare și Catia, cele mai mari cartiere muncitorești din Caracas.
Administrația Trump și-a exprimat interesul de a-l îndepărta pe Maduro: îl consideră șeful unei organizații narcoteroriste care este responsabilă pentru exportul de criminalitate, droguri și imigranți ilegali în Statele Unite. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat că Maduro nu este președintele legitim al țării, din cauza falsificării evidente a rezultatelor alegerilor din 2024, iar Departamentul Justiției a ridicat recompensa pentru capturarea sa la 50 de milioane de dolari.
Cu hispanicul Marco Rubio la conducerea Departamentului de Stat, o acțiune decisivă împotriva regimului Maduro pare probabilă. Rubio este adeptul politicii de ”presiune maximă” asupra liderilor latino-americani care au o atitudine fățiș anti-americană. La finalul primului mandat al lui Donald Trump, pe atunci senatorul Rubio a făcut presiuni asupra președintelui pentru a-l recunoaște pe Juan Guaido drept președinte interimar al Venezuelei și a postat pe rețelele sociale imagini cu Manuel Noriega într-o închisoare din Miami, după invazia americană în Panama, în 1989, precum și imagini cu Muammar Gaddafi înainte de a fi ucis de rebelii susținuți de NATO în Libia – un mesaj pentru Nicolas Maduro.
Acum, Rubio are un nou favorit în Venezuela – Corina Machado, proaspăt laureată a Nobelului pentru Pace, cea căreia Rubio i-a scris un laudatio în revista Time. Candidatura lui Machado la alegerile prezidențiale din 2024 a fost respinsă; a candidat în locul ei un opozant mai moderat al regimului – Edmundo Gonzales – care apoi a fugit în Spania. Machado a ales să se ascundă în Venezuela, in așteptarea unui sprijin american decisiv.
Dincolo de presiunile pentru o invazie pe care le poate face Marco Rubio, descoperirea de către Exxon a unor mari zăcăminte de petrol într-o zona din Marea Caraibelor disputată de Venezuela și Guyana poate constitui un alt argument pentru îndepărtarea lui Maduro. Acesta din urmă a amenințat cu o invazie în Guyana, pentru a obține controlul asupra zăcămintelor. Consilierul companiei Exxon care a contestat naționalizarea industriei petroliere de către fostul guvern al lui Hugo Chavez a devenit ambasador la Washington al ”președintelui” Juan Guaido.
Apoi, există și considerentele electorale ale Partidului Republican. În Florida sunt circa 600.000 de refugiați din Venezuela, care ar putea întări în viitor orientarea pro-Trump a statului, pentru că aproba abordarea dură a regimului Maduro. Totuși, în ciuda acestui potențial sprijin electoral, planul anti-imigrație al administratiei Trump a ajuns să fie aplicat și împotriva acestor refugiați, care al căror statut de protecție temporară în SUA ar urma să fie anulat.
”Înlăturarea lui Maduro va necesita mai mult decât sancțiuni, amenințări sau presiuni: va necesita război, iar această posibilitate pare din ce în ce mai probabilă pe zi ce trece”, scrie Responsible Statecraft. ”Cele mai evidente costuri sunt cele ale invaziei inițiale. Invazia americană a Panama din 1989, pentru a răsturna guvernul generalului Manuel Noriega, a fost efectuată de o forță de aproximativ 27.000 de soldați americani, dintre care 23 au fost uciși și alte sute răniți. Venezuela este mult mai mare decât Panama, iar Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale estimează că o invazie în Venezuela ar necesita aproape 50.000 de soldați americani, dintre care unii nu se vor întoarce acasă”.
Dar cele mai mari vin după invazie. Este posibil ca forțele armate venezuelene să nu opună o rezistență puternică, dar ocuparea și reconstruirea țării este o altă poveste, așa cum SUA au învățat SUA în Orientul Mijlociu.
”O invazie americană ar oferi cartelurilor ocazia de a se prezenta ca mișcări de rezistență anti-imperialistă și de atrage de partea lor rețelele de patronaj și corupție ale fostului regim Maduro. Unitățile din Armata de Eliberare Națională, gruparea marxistă din Columbia, intră deja frecvent pe teritoriul Venezuelei, iar o schimbare de regim riscă să cufunde Venezuela în același război permanent al drogurilor în care Columbia este implicată de zeci de ani. Forțele americane ar urma să fie implicate direct în asemenea conflicte în timpul ocupației și reconstrucției Venezuelei”, mai atrage atenția Responsible Statecraft.
Ce are America voie , nimeni nu are.