Notițe usturătoare și dulci de weekend

Mă lasă rece observațiile și panseurile lui Varujan Vosganian. De cînd a înțeles că este insuficient să scrii un roman ca să te alegi cu un Premiu Nobel, Vosganian a trecut la mize tot mai mici și tot mai comice. Din păcate, aceeași marcă a stafidirii sale este fixată și pe funcția de la Uniunea Scriitorilor din România.

Curtea de Conturi a României infirmă toate contractele încheiate între primării și consilii județene, pe de o parte, și ziare, radiouri și televiziuni. Și apoi trimite dosarele la DNA. Nu murim de grija altora, dar felul în care înțelege Curtea de Conturi să trateze promovarea evenimentelor locale sau a proiectelor abia încheiate ține mai degrabă de anii socialismului victorios. Probabil că Nicolae Văcăroiu a adormit și visează frumos la măsurile pe care le-a luat la Consiliul de Stat al Planificării.

De cînd a devenit numărul 1 mondial, numele Simonei Halep este iar pe buzele tuturor. Cică nu ne-am fi dat seama dacă n-ar fi fost comentariul tenisistic plin de iluminări trăsnitoare ale filmologului Cristian Tudor Popescu.

Peste tot în magazinele din țară poți vedea galantarele cu prețuri marcate în RON. Nimeni nu scrie că prețurile sunt în lei, de parcă oamenii s-ar înghesui să plătească și cu lei vechi. România are leul drept monedă națională. A recurs la o denominare și s-a ales cu o nouă denumire a monedei sale vechi de 150 de ani. Pe stradă, oamenii vorbesc despre lei, dar în magazine prețurile sunt în RON.

România rămîne țara guvernanților tembelo-deștepți. Cei care își fură singuri căciula, cei care se încurcă în socoteli băbești, cei care preferă înjurăturile populației pentru decizii profitabile. Tot soiul de mediocri, netrebnici și aventurieri ajung să conducă după cum îi taie capul. Și astfel s-a ajuns în situația unică pe Glob ca bărbați și femei în toată puterea să fie pensionați la 40-45 de ani și să aibă pensii mai mari decît salariile. Iar o cucoană, trompeta Guvernului, să colinde televiziunile pentru a convinge lumea că pensiile nu scad în nici un fel.

Județul Hunedoara este legat de județul Bihor prin celebrul drum E 76. De ce este atît de celebru? Pentru că el leagă lumea moților de o parte și de cealaltă a Apusenilor. Pe el ajung hunedorenii la Țebea, la Hălmagiu și Hălmăgel, dar și la Ștei, la Beiuș și la Oradea. Drumul acesta scurtează distanța dintre județul Bihor și județul Hunedoara, fiind calea cea mai scurtă pentru cei care pleacă spre vest sau se întorc de acolo. Drumul trece prin Tara Moților și duce călătorul printre cele mai frumoase peisaje din zona de vest a României. Din păcate, de ani și ani, drumul național E 76 a fost abandonat de CNAIR (CNADNR) și de autoritățile locale. Cei care se încumetau să-l parcurgă riscau să-și rupă roțile și să rămînă pe cine știe unde. O bună bucată de vreme a fost cel mai spart drum din România. Din anul 2008 a început lungul drum de modernizare a acestui drum istoric. A fost împărțit în trei segmente, scos la licitație și adjudecat de tot felul de asfaltangii. Unii au lucrat, alții au tras mîța de coadă sau au dat faliment. Pe o porțiune de drum a fost relansată o licitație, iar acum se lucrează între Beiuș și Vîrfurile. În județul Hunedoara, drumul a fost dat în folosință și este cea mai frumoasă cale care te duce în Munții Apuseni. De la marginea județului, panglica de asfalt se retează brusc și te aruncă într-un soi de călătorie în infern. Bihorenii zic că porția lor din acest drum istoric va fi gata pînă la sfîrșitul anului. De un scurt segment ce traversează un ic ce aparține de județul Arad nu s-a apucat nimeni.

Sîmbătă, 7 octombrie, am participat la aniversarea a 80 de ani a unui personaj aproape emblematic pentru partea bihoreană a Apusenilor și pentru județul care se fălește cu Oradea și cu Beiușul. Este vorba despre Ioan Degău, fost director al filialei Bihor a BNR, un fel de trunchi de care s-au sprijinit diverse proiecte literare, folclorice și muzicale. Ioan Degău, născut în Buntești, este socotit una dintre personalitățile importante ale locului. La aniversarea sa s-a strîns toată floarea Bihorului, de la politicieni, scriitori, istorici, artiști și dascăli la dansatori și soliști. Rareori poți vedea cum într-un oraș se adună atîta lume pentru a sărbători un senior aflat la loc de cinste în istoria locului. Ce m-a impresionat cel mai mult la o aniversare?

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*