Noua Cortină de Fier

Principala evoluție în disputa dintre Ungaria, Polonia și Bruxelles privind vetoul împotriva bugetului UE pe șapte ani și a fondului de relansare economică a fost anunțată, miercuri, de Financial Times. ”Bruxellesul ia în calcul variante de a merge mai departe cu crearea unui fond de recuperare după criza produsă de Covid-19 fără participarea Ungariei și a Poloniei, a spus un înalt oficial al Comisiei Europene, sporindu-se astfel presiunea asupra celor două țări, pentru a le face să renunțe la vetoul pe bugetul uniunii”, scrie Financial Times.

”Oficialul a spus că restul de 25 de state UE ar putea să creeze fondul de 750 de miliarde de euro anul viitor, pentru a acționa ca o „punte”, până când Ungaria și Polonia renunță la vetoul pe buget și fondul de recuperare în valoare totală de 1,8 trilioane de euro”, scrie Financial Times. „Diplomații speră că Ungaria și Polonia pot fi convinse să renunțe la obiecții și să se alăture fondului de recuperare asupra căruia s-a căzut de acord la summitul din iulie”, mai scrie Financial Times.

Ce înseamnă trecerea peste vetoul Poloniei și Ungariei? Din punct de vedere tehnic, înseamnă încheierea unui tratat interguvernamental între restul statelor membre pentru un fond de 750 de miliarde de euro. Din punct de vedere politic, înseamnă un eșec al UE, care va dovedi că organizația care aspiră să fie federație nu este capabilă să fie nici măcar o uniune interguvernamentală.

Polonia și Ungaria, care sunt vizate deja de măsurile punitive ale Articolului 7 din Tratatul UE (suspendarea dreptului de vot), consideră că încercările UE de a lega accesul la banii din bugetul european de respectarea ideologiei UE – sau ceea ce Bruxellesul numește ”stat de drept” – sunt o nouă încercare a UE de a impune valori și directive străine în statele suverane membre ale uniunii.

Dreptul de veto nu este ilegal, este prevăzut în Tratatul UE și este acolo pentru a garanta că interesele statelor membre nu sunt încălcate. Scopul vetoului nu este acela de a distruge uniunea, ci de a duce la dezbatere și, prin aceasta, la consens.

Calea de mijloc propusă de Germania

În această vară, Germania, care asigură acum președinția rotativă a UE și are interese economice majore în Ungaria și Polonia, a avut o altă abordare. Berlinul a propus o soluție mai puțin constrângătoare – o declarație politică (similară cu cea care stabilește acum cadrul viitoarei relații dintre Marea Britanie și UE) care să promită că statul de drept nu va deveni o armă politică, dacă statele membre nu se abat în mod radical de la principiile sale. Președinția germană a UE nu a avut succes cu această abordare, ca urmare a reacțiilor Olandei, Austriei, Suediei, Danemarcei, Finlandei.

Aceasta fiind situația, la mijlocul lunii noiembrie, Ungaria și Polonia au anunțat că se vor opune bugetului european și amintitului fond de recuperare, câtă vreme accesul la banii UE va fi condiționat de respectarea statului de drept. Această condiție politică nu apare nicăieri în Tratatul UE, ea este impusa acum, prin vot de majoritate calificată al statelor membre. Ungaria și Polonia au propus modificarea Tratatului UE pentru introducerea acestei condiții, aceasta însemnând dezbateri suplimentare și, fundamental, unanimitate. Refuzate, cele doua guverne conservatoare au decis să-și susțină cauza folosind dreptul de vot acolo unde acesta este prevăzut de Tratatul UE – la aprobarea bugetului european.

O dispută politică și culturală, nu financiară

Poziția statelor occidentale este următoarea. Este necesară introducerea unui mecanism care sa condiționeze accesul la banii europeni de respectarea statului de drept. Acest mecanism este necesar pentru a proteja interesele financiare ale UE, adică pentru a proteja banii contribuabililor europeni de corupție și potențialele fraude comise de guverne. Acest criteriu poate fi introdus în legislația europeană prin vot de majoritate calificată în Consiliul European, ceea ce înseamnă că opoziția Poloniei și Ungariei poate fi ușor depășită.

Pozitia guvernelor de la Budapesta și Varșovia este următoarea. Mecanismul statului de drept este foarte vag și poate fi folosit oricând ca o pârghie de influențare sau chiar dictare a politicii interne a unui stat membru. Statele vestice contrazic aceasta poziție și spun că definiția statului de drept este foarte limpede și este prezenta chiar în Tratatul de funcționarea a UE, pe care statele membre s-au obligat să-l respcte la aderare. „Conform statului de drept, toate puterile publice acționează întotdeauna în limitele stabilite de lege, în conformitate cu valorile democrației și drepturilor fundamentale și sub controlul instanțelor independente și imparțiale”, spune Tratatul UE.

Budapesta și Varșovia consideră ca o asemenea definiție este vagă, câtă vreme face trimitere le ”valorile democrației și drepturilor fundamentale”. „Astăzi ne confruntăm cu… un mecanism complet nou care, prin arbitrariul său, natura politică a aplicării sale și deciziile politice motivate… va duce la fragmentarea UE și poate chiar la destrămarea acesteia. Acest mecanism este un regulament interpretat în mod arbitrar referitor la așa-numitul stat de drept. Dar, în realitate, este un regulament care se presupune că se referă la buget, dar care sub acest pretext se referă la alte subiecte”, a spus premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Polonia și Ungaria sunt beneficiari neți ai fondurilor UE însă, oricât ar părea de irațional din punct de vedere economic, blocarea bugetului UE este justificată de politica internă a celor două guverne. Blocând un mecanism care permite interferența Bruxellesului în politica internă, cele două guverne își respectă promisiunile făcute alegatorilor lor conservatori, care se așteaptă ca liderii să lupte pentru suveranitatea țării. Nu este de mirare că sprijinul pentru cele două guverne s-a menținut în ultimele cicluri electorale și că sondajele arată ca ungurii si polonezii sunt mai mulțumiți de modul în care funcționează democrația în țările lor decât erau în anii precedenți.

”Vetoul Poloniei si Ungariei arată că se lasă din nou o Cortină de Fier în Europa. Această cortină este una culturală, nu economică. Bruxellesul a arătat limpede până acum că este nemulțumit că multe din statele central și est-europene nu aderă la valorile „progresiste”. Pentru Ungaria și Polonia, UE este un soi de organizație de liber schimb, or, asta vine în contradicție cu viziunile de la Paris și Berlin și ale federaliștilor europeni”, scrie The Telegraph, într-un articol dedicat blocajului în care a ajuns bugetul UE.

”Statele central și est-europene din UE sunt mai bine plasate pentru a se opune Bruxellesului decât statele din sud, pentru că majoritatea și-au menținut moneda națională și pot să se retragă mai ușor din UE. Deși se crede că aceste state nu au motive să părăsească UE, pentru că aici au beneficii financiare, realitatea sugerează că aceste state beneficiază tot mai puțin de pe urma bugetului UE, pe măsură ce economiile lor cresc (în mod ironic, se poate spune că UE le-a ajutat să se dezvolte până la punctul în care nu mai au nevoie de UE)”.

Iar The Telegraph vine cu câteva cifre: estimarea creșterii economice în acest an pentru Polonia si Ungaria este peste cea din Franța, Italia sau Germania. La fel, cele două țări stau mai bine decât Franța sau Italia în termeni de deficit bugetar și datorie publică.

Concluzia articolului citat: ”Țările central și est-europene sunt extrem de sensibile la orice încălcare suveranității. În timp ce statele vestice se decreștinează, cele din Centrul și Estul Europei se recreștinează, iar credința a fost un punct de sprijin pentru ele în timpul comunismului. Statele central și est-europene își doresc un nivel de trai mai bun, însă nu cu orice preț, în special (așa cum văd acum) nu cu prețul suveranității și identității lor. Bruxelles-ul pare să fi dat acum de o problemă mai mare decât Brexitul”.

O problemă mai mare decât Brexitul?

Există analize care fac o paralelă între situația actuală și cea care a precedat referendumul din Marea Britanie pentru ieșirea din UE. Totul pleacă de la curentele din societate care cer mai multă suveranitate și lideri mai fermi, iar aceste curente se manifestă mult mai puternic după criza economică izbucnită în 2008. Cetățenii cer mai multă suveranitate fiind nemulțumiți de cadrul multilateral al UE, care nu a reușit să readucă la prosperitatea anterioară. Creșterea inegalității explică și ea nemulțumirea alegătorilor. Brexitul a plecat de la aceste realități vizibile și în Ungaria, Polonia și alte state central și est-europene.

Până sa ajungem la o situație similară cu cea a Brexitului, nu trebuie să uităm că UE are reputația unei organizații ce reușește să ajungă la compromisuri în al doisprezecelea ceas. Așa s-a ajuns la sprijinul financiar pentru Grecia, în condițiile în care legislația de atunci a UE interzicea sprijinul acordat statelor membre. La fel, UE a reușit să treacă peste deciziile Curții Constituționale a Germaniei, pentru a permite Băncii Centrale Europene să cumpere obligațiuni ale statelor UE. La fel s-a întâmplat, recent, cu decizia UE de suspenda Pactul de Creștere și Stabilitate, pentru permite ajutorului de stat pentru companii pe perioada crizei pandemiei. Este probabil ca statele membre să caute portițe în Tratatul UE care să permită includerea în viitorul buget a tuturor țărilor membre, dar și portițe care să permită sporirea presiunii asupra Poloniei și Ungariei.

Ce este limpede până în acest moment

Câtă vreme nu se va ajunge la un acord, va rămâne în vigoare actualul cadru financiar multianual (2014-2020). Asta înseamnă că programul de refacere economică în valoare de 750 de miliarde de euro (Next Generation EU) nu va putea începe să lucreze, deoarece el se bazează pe așa-zisa Decizie pentru Resursele Interne, prin care Comisia Europeană este mandatată să împrumute bani de pe piețele financiare pentru a finanța programul de refacere. Or, acest mandat necesită un vot unanim al statelor membre. Acest program are a întârzia chiar și în cazul în care Polonia și Ungaria decid să renunțe la vetoul lor, pentru că el trebuie aprobat de parlamentele naționale, iar estimările analiștilor arată că Next Generation EU nu va intra în vigoare decât spre finalul anului 2021.

Mai este limpede că, în cazul unei opoziții prelungite a Poloniei și Ungariei, în anul 2021 UE se va baza pe o extensie de un an a cadrului financiar multianual anterior (2014-2021). Asta înseamnă că state net contributoare la bugetul UE, precum așa-numitul ”club al zgârcitilor” (Suedia, Danemarca, Austria, Olanda, Finlanda) vor avea de cotizat mai mult la bugetul european decât ceea ce negociaseră pentru noul cadru multianual. Însă nici pentru statele net beneficiare ale bugetului UE nu sunt vești bune, pentru că prelungirea actualului cadru bugetar permite doar finanțarea proiectelor cu fonduri UE deja începute și nu permite finanțarea unor noi proiecte.

Cât privește mărul discordiei, condiționalitatea respectării statului de drept, este limpede că aceata se va aplica începând din 2021, indiferent de ce se va întâmpla cu Cadrul Financiar Multianual.

Mai este clar că nu vor fi afectate programul UE împotriva șomajului, care este finanțat din resurse extrabugetare ale UE, prin contribuții ale statelor membre.

Apoi, nu va fi afectat nici Mecanismul European de Stabilitate, fondul creat de UE în urma crizei financiare din Grecia, unde pâinea și cuțitul le are Germania. MES poate fi folosit nu numai în cazul unei crize financiare, ci și în cazul unei crize sanitare, precum actuala pandemie. Este puțin probabil ca acest mecanism să fie afectat de disputa pe marginea statului de drept, câtă vreme menirea lui este de a ajuta o țară aflată pe marginea prăpastiei. Riscurile în ce privește reputația ar fi prea mari pentru ca Olanda, Germania, Austria, Danemarca, etc. să se opună pe motive politice funcționării acestui mecanism.