Postul de televiziune Digi24 a organiza o dezbatere între candidații la funcția de președinte al României. Dezbaterea pe care, inițial, am considerat-o în mod eronat un fel de Cântarea electorală a României, și pe care am judecat-o ca fiind menită să aducă rating în plus postului respectiv, și-a dovedit utilitatea. Asta, mai ales pentru că fuseseră anunțate două absențe de marcă, aceea a lui Marcel Ciolacu și aceea a lui Nicolae Ciucă.
Justificările lor au fost jenante: Unul a spus că s-a dus să discute cu Mark Rutte despre întârirea flancului de Sud-Est al NATO. Și chiar a fost, și chiar a vorbit, dar mai mult de atât nu am aflat, semn că a fost o vizită organizată în pripă. Motivând absența, Ciolacu a spus că nu avea cum să lipsească, pentru că întâlnirea cu oficialul NATO fusese aranjată de mult. E cam subțire justificarea, mai ales că, din câte a dezvăluit Cosmin Prelipceanu înainte de începerea emisiunii, de la Digi24, de la PSD i s-a transmis că Marcel Ciolacu nu va veni nici atunci, nici altădată, la vreo dezbatere.
La rândul său, Nicolae Ciucă s-a prefăcut din nou că moare de grija României, dând o fugă la Viena pentru a discuta cu Karl Nehammer despre intrarea țării noastre în Schengen și pe cale terestră, când știm bine că grija lui principală e aceea de a-l aranja pe Iohannis, după cedarea mandatului. Subțire motivație, subțire dialog, subțire rezultat al dialogului, pentru că, pur și simplu, și această vizită a fost în afara unui cadru oficial.
Și a început dezbaterea. Și, cum a început, cum a apărut surpriza: Ludovic Orban anunță că se retrage din cursa pentru președinție, declarând sprijinul total pentru Elena Lasconi. O fi el total, o avea ceva impact de imagine, dar nu știm cât va cântări la vot. Apoi, a început ”dansul”.
Nu știm cine l-a sfătuit pe Mircea Geoană, dar prestația lui a fost jenantă, nu neapărat pentru cum a răspuns la întrebări, ci pentru atacurile repetate asupra Elenei Lasconi. Ataci o dată, de două ori, de trei ori, dar a ținut-o langa, devenind penibil. În felul acesta, cred că independentul Geoană a devenit ”repetentul clasei”, iar dacă modul de abordare a venit în urma sfaturilor lui Dumitru Borțun, omul din umbra campaniei sale, acesta a dovedit că, probabil, știe cum să conceapă o campanie publicitară pentru vânzarea de detergenți, dar la electorale…
La rândul său, Kelemen Hunor a probat stăpânire de sine, experiență politică, echilibru, cunoștințe legislativ-administrative, dar și aplecare spre apărarea lui Viktor Orban printr-o mică stratagemă de comunicare cât se poate de perfidă: ”Politica ghiocelului trebuie abandonată”. Sună bine în urechile suveraniștilor români, doar că vorbele erau rostite în legătură cu o întrebare legată de antieuropenismul prim-ministrului maghiar.
Elena Lasconi, din păcate pentru ea, și-adovedit țățismul, rățoindu-se în principal la Mircea Geoană, însă, în general, justificat de statutul de ”țintă umăr nr. 3” hărăzit de strategia fostului oficial NATO. Iar, dacă în materie de politică externă a comis-o grav, mai ales în legătură cu întrebarea legată de recunoașterea sau nerecunoașterea statului Palestinian, la restul întrebărilor care s-au referit la situații interne a răspuns în general corect, mai ales că a pus un accent corect pe rolul de mediator al președintelui și pe cel de catalizator pentru a rexzolva o problemă sau alta.
Cât privește George Simion, acesta și-a dovedit mediocritatea, dar nu din cauza prestației sale care a fost peste media serii, ci din puținătatea ideilor cuprinse de programul politic al AUR, dovedind în fața electoratului că sărăcia acestui program care nu avea cum să-i furnizeze răspunsuri concrete la întrebări destul de precise, pierzându-se și el în generalisme. La fel ca și ceilalți, și Simion și-a avut momentul său de penibilitate.
Asta, pentru că, după ce a spus că nu va duce România în război, aducând ca argument jurământul pe Biblie, zece minute mai târziu s-a contrazis răspunzând întrebării lui Florin Negruțiu, și afirmând că, dacă țările baltice ar fi atacate de Rusia, România, ca membru NATO, își va îndeplini angajamentele asumate prin Tratatul de aderare. Cu alte cuvinte, va duce țara în război!
Dar, nu putem să trecem peste moment, spunându-i domnului Simion că practica creștină interzice jurământul pe Biblie, chiar dacă el, după cum știm, de exemplu, este adoptat ca ritual în momentul preluării funcției de președinte. Asta, pentru că, dacă ești dispus să juri în acest fel, înseamnă că ești dispus să îți dai ca plată Credința, în cazul în care pierzi rămășagul.
Cât despre Cristian Diaconescu, se pot spune puține lucruri. A dovedit că, de fapt, este cel mai bine pregătit pentru funcția de președinte, doar că România are nevoie de acțiune, de un om care să se implice, or, el, deși precis în răspunsuri ca o lamă, a arătat că și-a pierdut vigoarea, înfățișându-se electoratului mai mult ca poet al politicii, și nu ca om de acțiune.
Ca a mai arătat dezbaterea de aseară? Că Marcel Cioilacu este aprope compromis, nu atât prin dezvăluirea legăturilor sale cu clanul Nordis, ci prin lașitatea de care a dat dovadă prin neparticipare. La fel, Nicolae Ciucă și-a dovedit și el lașitatea, la el adăugându-se și doza de analfabetism funcțional de care dă dovadă de multe ori, fapt care îl face incapabil de un dialog public aplicat pe temă.
De acum, așteptăm ziua de 24 noiembrie. Cu siguranță, dacă Nicolae Ciucă nu are nicio șansă pentru a trece hopul, aparatul de partid și de primari al PSD îl va duce pe Ciolacu în turul doi. Însă, indiferent dacă îl va avea mai apoi de înfruntat pe George Simion sau pe Elena Lasconi, cei doi candidați cu șanse reale de a intra în finala electorală, Ciolacu va pierde alegerile, iar dacă va fi așa, pentru PSD va gfi cea mai rușinoasă înfrângere.
Dacă va lupta împotriva lui Smion, probabil că electoraul de dreapta va sta acasă. Însă electoratul sătul de PSD și de PNL (prin asociere), la care se vor adăuga nehotărâții, își va da votul candidatului AUR.
În cazul la fel de probabil în care în turul doi, în locul lui Simion, va accede Lasconi, tot electoratul de dreapta, inclusiv liberalii care vor spera la o ciosvârtă dintr-o eventuală alianță ulterioară pentru formarea noului guvern, se vor mobiliza și îi vor acorda acestei doamne voturile.
Și într-un caz și în altul, voturile lui Simion sau ale Elenei Lasconi din finala electorală pentru prezindențiale vor fi mai multe decât cele pentru Marcel Ciolacu. Așadar, viitorul președinte al României va fi ori George Simion, ori Elena Lasconi, iar Ciolacu va pierde. Am curaj să fac pariu, dar pe o cutie de trufe de ciocolată, nu pe Biblie, pentru că eu sunt creștin pe bune.
La final, regretul personal că până acum nu s-au dezbăturu aproape deloc programele partidelor înscrise în cursa electorală. E drept că mai toate seamănă între ele, dar să nu uităm că președintele are rol limitat, iar parlamentul și guvernul sunt cele care decid linia politică și economică pentru următorii patru ani.
Nu VETI FACE CVORUM 😉și nu veți mai putea ocupa locurile de comanda…..Marsh la goroapa de gunoi a istoriei ,pa.raz.iti sa.bo.tori ASE.er.viti