Două expoziţii aproape concomitente au prilejuit din nou întâlnirea cu un artist proteic, desenator, pictor, sculptor, designer redutabil, profesor adulat de studenţi, Vladimir Şetran.
“Cod de bare”, organizată la ICR, în sala al cărei plafon a fost conceput cu mulţi ani în urmă de Vladimir Şetran şi Ion Bitzan, şi “Sânziene”, ce poate fi vizitată până la 22 iulie la Galeria AnnArt, ambele de grafică, reiau o dualitate mereu prezentă în creaţia artistului: abstract-figurativ. Prima, etalând lucrări recente ale acestui virtuoz al liniei, era rezultatul metamorfozării atât de rigidului cod de bare, întâlnit pe ambalajul diverselor produse, în imagini sensibile, sugestive, propunând ochiului un periplu într-o lume stranie şi ademenitoare. Liniile rigide ale motivului iniţial se mişcă, apar unghiuri inedite, raportul alb-negru variază, pauzele diluează dreptele severe, construind un întreg univers oferit spre descifrare imaginaţiei. Un joc al minţii, un tărâm smuls semnului codificat şi transformat în lume în continuă devenire, trăind după o ritmică impusă de autor, anulându-şi abstracţia seacă prin învestirea ludică.
Vladimir Şetran şi excelentul joc alb-negru al desenelor sale
Operele descoperă imagini din natură, ploaie, nori, arhitecturi, căderea frunzelor, pentru cei care simt nevoia unui rapel la lumea din jur, oferind bucuria jocului grafic, vibraţiile liniei, subtilele diferenţe de duct, contrapunctul creat de micile semne colorate în unele imagini şi peste tot pecetea roşie ca marcă a jocului artistului, pentru cei deprinşi să urmărească mesajul semnului.
Încă o dovadă a unui creator imprevizibil, reuşind mereu să descopere modalităţi noi de figurare, de traducere pe hârtie sau pe pânză a tuturor formelor de realitate, de la un trup de femeie la expresiile animalelor, de la zborul păsărilor la abstractele codificări signaletice.
“Certitudinea este periculoasă. Poţi constata că drumul e închis. Ce faci? Unde te mai întorci? Or, eu simt nevoia să văd unde duce o experienţă. Câteodată în serios, câteodată fără succes, dar întotdeauna am vrut lucruri pe care nu le mai făcusem”, declara într-un interviu Vladimir Şetran.
Secretul Evei
Fondul colorat cu acrilic exaltă albul corpului
În sălile elegante ale Galeriei “AnnArt” regăsim un motiv care a jalonat arta lui Vladimir Şetran de-a lungul evoluţiei ei: nudul feminin. Deschisă sub semnul Nopţii de Sânziene şi pusă sub semn blagian, expoziţia înlănţuie mari desene, etalate ca un colaj, o lacomă dorinţă de pătrundere a “eternului feminin”.
Demersului abstract al “Codului de bare” i se contrapune senzualitatea îndelung rafinată a nudului din desenele trasate parcă dintr-o suflare.
Sobrietatea mijloacelor accentuează senzualitatea reprezentării
Gen prezent de-a lungul întregii istorii a artei, nudul feminin este învestit la Vladimir Şetran cu o modernitate a viziunii ascunsă în primul moment de copleşitoarea prezenţă a modelului. Zeci, sute de ipostaze ale eternului feminin, surprinse de artist într-un moment încremenit al mişcării, graţiose sau, cel mai adesea, provocatoare, aducând pe buzele privitorului un surâs sau mărturisind profunde emoţii în care dorinţa se împleteşte cu o subtilă ingenuitate. O îndelungă preocupare pentru desen, dă liniei supleţe şi anvergură, iar compoziţiei, prospeţime. Nudurile lui Vladimir Şetran vizitează, fără tabuuri şi fără apăsări „freudiene”, întreaga gamă de mişcări posibile, de gesturi expresive, de poziţii plastice ale corpului feminin, constituită în metaforă existenţială, în ceea ce s-a numit în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea, „ritualul trupului”. Linia fină sau accentuată, raportul alb-negru sau subliniat de culoare transformă fiecare lucrare într-un univers complet. O secvenţă existenţială imortalizată de artist şi supusă admiraţiei.
Abandonul în somn sau în fantezie caracterizează o seamă de lucrări
“Sculptate” în linii-aluzie, marcate de multe ori de culoarea ce le desăvârşeşte conturul, continuu sau întrerupt de prea plinul formei, imaginile se alătură una alteia într-un copleşitor flux în care explorarea anatomică sublimată coexistă cu surprinderea frustă a gesticii, monumentala punere în pagină cu jocul ameţitor al mişcării. Există admiraţie, dar există mai ales o voluptuoasă abandonare a artistului, martor al unei senzualităţi nu o dată necenzurate. Vladimir Şetran pare a fi dorit cu adevărat să descopere în acest “film venusian”, cum îl numea criticul de artă Aurelia Mocanu, secretul ascuns al Evei. Nu întâmplător, la intrarea în expoziţie te întâmpină cuvinte “extrase” din poezia “Eva” a lui Lucian Blaga: “Când şarpele întinse Evei mărul îi şopti la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în scripturi. Nici Dumnezeu n’a auzit, cu toate că a ascultat şi El. De-atunci femeia ascunde ceva ce noi nu ştim, ce nimenea nu ştie, nici Dumnezeu chiar”.
O frescă a feminităţii necenzurate
Artistul caută secretul în trupurile cu senzualităţi rubensiene, ocupând orgolios albul hârtiei sau detaşându-se, altletic sau lasciv, din fondul colorat, experimentând parcă diversele poziţii şi priviri ale seducţiei, privind uneori vizitatorul sau abandonându-se nonşalant într-o intimitate menită de obicei alcovului.
Masiv, cu figură de efigie indiană, accentuată de bandana de pe frunte, plin de vitalitate, Vladimir Şetran, căruia boala gravă de acum doi nu i-a răpit nici pasiunea pentru artă, nici umorul, nici interesul pentru tot ceea ce îl înconjoară, îmi mărturisea într-un interviu: “M-a preocupat nudul feminin multă vreme. Mă preocupă şi acum. În afară de întreg, care este extraordinar, nudul are atât de multe detalii de care nu poţi să nu ţii seama!”.
Semnul abstract devine joc sugestiv în Cod de bare
Pictor, grafician, unul dintre întemeietorii şcolii de design din România, Vladimir Şetran este un artist proteic, căruia nu-i este străin niciun domeniu al artelor vizuale. Sculptura semnată de el a fost apreciată în mai multe expoziţii, ca şi tapiseriile, iar la Televiziunea Română un vitraliu şi un panou de metal dau măsura calităţilor lui în artele decorative, pentru a da numai un exemplu. Pictura sa, nonfigurativă, construieşte o lume cromatică aparte, suculentă, dramatică, o magmă în care tensiunea este indusă de contrastul cromatic, de diferenţele de împăstare ale diferitelor porţiuni ale pânzei. Demersul strict intelectual al compoziţiei este dublat de o forţă aproape viscerală a materiei. Grafica, cu nuduri senzuale, cu insolite „portrete” de animale şi păsări, respiră vitalitate şi un hedonism structural.
Cod de bare
De-a lungul a mai bine de jumătate de veac, creaţiile sale au fost expuse în România, dar şi în multe ţări europene, în Statele Unite, Canada, America de Sud sau Extremul Orient. Distins cu „Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România” (1984), „Premiul Special al UAP” (1988), „Premiul pentru Design al UAP” (1994), „Premiul pentru ambient-instalaţie” (2001), decorat cu Medalia „Meritul Cultural”, cu „Serviciul Credincios”, în rang de Cavaler, şi cu „Meritul pentru Învăţământ”, în rang de Comandor, Vladimir Şetran este şi „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.