O spunem din acest colț de pagină de câțiva ani, mai precis de când USR (Uniunea Striviți România) s-a întrupat din spuma mării (negre) post-securiste și din orientările incerte merkel-macroniste, transplantate cu anasâna la o țară de-abia ieșită din marasmul de lagăr, impuse unui popor post-bizantin, căruia, în plus și sistematic, i s-a și spălat creierul cu dușuri de apă rece, comunistă, de-a lungul iernii aduse și împământenite timp de 45 de ani de crivățul rusesc.
Am spus-o și o repetăm: USR este un partid neo-marxist, continuatorul (deocamdată cultural, existențial) al utopiei comuniste clasice și falimentare (de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi), simulacrul lor de ideologie – sub forma globalist-progresistă – nefiind decât giulgiul în care se ascunde sinistra lozincă, îngropată de istorie, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” Îngropată, dar nu și ucisă. Cum spunea cineva, comunismul este un cal mort, dar care mai dă din copite. USR este chiar copita.
Cazul Lasconi – cu efectele lui ”secundare” mai relevante decât cazul însuși – aruncă o lumină necruțătoare asupra goliciunii acestui partid-sectă, străbătut, la interior, de cea mai pură limfă neo-stalinistă. Nu ne interesează aici dramele de comunicare ale familiei Lasconi și nici reverberațiile de tragedie antică ale schismei mamă-fiică. Ne interesează, din perspectiva unei minime igiene civice, hidoșenia revelată a acestei gupări tribale rătăcită în secolul 21, fanatismul ei tineresc, eminamente inconștient, dar cu atât mai neclintit, cu atât mai înfricoșător. Amintind de fanatismul revoluționar al ilegaliștilor cominterniști. Fanatism pe care l-am reîntâlnit, regurgitat, după 45 de ani de „socialism multilateral dezvoltat”, în Internaționala îngăimată în fața plutonului de execuție de un Ceaușescu zombificat, atins de rigor mortis înainte de a muri.
Te apucă într-adevăr panica, văzându-i pe acești copii tot încercând fatalmente să refacă deșertul prin care părinții și bunicii lor – practic o jumătate de Europă – s-au târât în secolul 20: coșmarul comunist. În cel mai clar stil al proceselor-spectacol staliniste, de eliminare a deviaționiștilor (după ce „recunoșteau”, sub tortură, că sunt trădători și complici ai „imperialismului american”, implorând chiar să fie pedepsiți de partid), USR pretinde că Elena Lasconi s-a desistat singură de pe lista europarlamentarilor – și nu că Drulă ar fi desistat-o cu o seară înainte.
Ulterior, despre „deraierea” primăriței s-a discutat în sedința forului de conducere, convocată în pripă, ca la cutremur, dar s-a discutat doar pentru a o pune la zid pe împricinată, băieții având grijă să nu voteze nimic, să nu-și murdărească mâinile; dna Lasconi, „dându-și seama” de rușinoasa postură în care a pus partidul (prin menționarea în public a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie), a cerut pasămite singură să plece de pe listă. Totuși, partidul, în mărinimia sa, o lasă în continuare primar la Câmpulung și o va sprijini… Iar ea, îngenuncheată (urmând, în compensație, pe plan local, să îngenuncheze probabil și ea pe alții), s-a supus. În politică, umilință pe umilință se scoate, nu?
În aceste condiții, apariția fiicei Oana – rezidentă la Paris, în inima capitalismului „putred și decadent”, și nu la Moscova, Beijing sau Phenian, unde i-ar fi locul – reprezintă hârtia de turnesol care developează adevărata față a acestui partid de măscărici amorali, farisei ai justițiarismului opiaceu – nota bene, justițiarism bun numai pentru alții, nu și pentru ei (vezi cazul Clotildei sau al lui Barna, care nu, nu sunt penali, numai alții, adversarii politici sunt penali…)
Prin ce este relevantă, din perspectiva interesului public, intervenția ca musca-n lapte a fiicei Lasconi? Prin aceea că ni se confirmă încă odată, de data asta cu subiect și predicat, că, sub umbrela USR, se practică programatic, în scop de înșelătorie a electoratului, joncțiunea între două teme separate, care n-au nici în clin, nici în mânecă: tema LGBTQ+ și tema socialismului.
Într-adevăr, scandalul iscat inițial de Drulă și ai lui a avut ca punct de plecare opțiunea familie de tip LGBTQ, advocată de USR, contrapusă opțiunii familiei tradiționale, pronunțată de mama Lasconi. Or, iată că dintr-o dată aflăm, prin fiica Lasconi, ce se ascunde, în realitate, în arealul USR, dincolo de controversele parteneriale, dincolo de calea existențială personală, în esență apolitică. Ce se ascunde? Nimic altceva decât calea existențială comună – foarte politică – socialistă!
Ce ne spune imberba Lasconi din Place Pigalle, împătimită a limbii ruse și a jocurilor online, alias, după cum se prezintă chiar ea, „a Transylvanian anticapitalist in Paris”? Să cităm: „Poziția mea politică este de stânga, însă nu stânga românească actuală sau istorică. Sunt socialistă pentru că susțin cu tărie că avem de unde să îi ajutăm pe toți. În loc să dăm bani pe războaie, trebuie să îi hrănim pe cei înfometați. Sunt anticapitalistă pentru că lumea actuală prioritizează profitul chiar și peste supraviețuirea omenirii. Putem să avem o piață liberă și de succes și fără să facem sacrificii abjecte sau să concentrăm averea planetei într-o mână de oameni”
Varza neo-marxistă care dospește în capul acestei respectabile membre LGBTQ+ este chiar varza neo-marxistă a USR-iștilor, concretizată în prestațiile lamentabile, unele de-a dreptul iresponsabile, ale multora dintre ei la butoanele executive din trecutul recent. De la premierul zero barat, Cioloș Julien, zis și macron de Dâmbovița, trecând prin tribulațiile cu efecte criminale ale ministrului Sănătății Vlad Voiculescu, o lipitoare cu studiile rămase în continuare în beznă, continuând cu doctorița Mihăilă, expertă în epilări inghinale, și ajungând la numitul Ghinea, fost așa-zis ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, în fapt bomboana gheboasă pe coliva Românei – toți acești “salvatori” și-au adus „contribuția” la halul în care se zbate țara.
Este foarte posibil ca USR să aibă servituți ascunse, care ies de sub controlul democratic normal al electoratului român. Departe de ideologia liberală “Prin noi înșine!”, USR este tributar și unor rezerviști revanșarzi din serviciiile secrete, care au schimbat vasalitatea față de Moscova cu vasalitatea față de Bruxelles. Bâlbâielile, șerpuirile și împleticirile acestei grupări, care se încurcă în propriile minciuni, în propria vomă comportamentală, de scandal continuu, nu arată altceva decât că marja lor de manevră este dirijată și – ce e cel mai grav – nu de ei, de șefii formali ai grupării (și cu atât mai puțin de interesele naționale), ci de cu totul alte entități și alinieri, invizibile pentru omul de rând.
Modul urgent, aproape isteric, ca și când ar fi fost ars cu acid sulfuric, în care a acționat Drulă la auzul opiniei pro familie tradițională rostită de candidatul europarlamentar nr. 1 al partidului, opinie recepționată de talibanii USR ca o lovitură în bărbie, ca o deviere, o trădare a dogmei lor ideologice (de tip revoluție culturală maoistă), ne indică tocmai frica subită, viscerală, de a nu fi trași de urechi de cineva, de undeva, de o mână diriguitoare care e în stare, la o adică, dacă se supără, să te plesnească de nu te vezi.
Publicul a început să înțeleagă cacealmaua care se ascunde în spatele acestui bluff numit USR. Așa se explică de altfel scăderea drastică în sondaje. Prestațiile lor – și la nivel local, prin numiții Nicușor-plicușor la primăria București, Clotilde – DST la sectorul 1, Fritz – BND la Timișoara – sunt mai curând lamentabile. România este – prin intermediul acestor cozi de topor – un teren experimental al “binevoitorilor” externi.
Binevoitori, nu-i vorbă, dar nimeni nu–ți face niciun cadou pe gratis – și chiar față de prieteni trebuie să stai în picioare și nu în genunchi, dacă vrei să fii luat în seamă. Pentru că slăbiciunea, transformată în viciul vasalității, atrage negreșit, din partea cealaltă, tentația irepresibilă de patronare, de impunere, de exersare a suzeranității. Adică, mai pe șleau, dacă ți-o ceri, ți-o iei. Morala: Salvați-vă de salvatori cât mai e timp!
„dar nimeni nu–ți face niciun cadou pe gratis „. Serios dnul Serbanescu?. Se vede ca ati scris in mare graba.