O declarație periculoasă a Ursulei von der Leyen

Înfrângerea lui Viktor Orban a fost echivalată cu o înfrângere a populismului corupt în Europa. Hillary Clinton a scris imediat că este o victorie a democrației. Cancelarul Friedrich Merz a vorbit despre ”un semnal clar împotriva populismului de dreapta”. Președinta CE, Ursula von der Leyen, a fost periculos de optimistă.

Premierul Viktor Orban a pierdut puterea, după 16 ani, din cauza scăderii nivelului de trai în țară, a corupției și apropierii de Rusia lui Vladimir Putin, inclusiv prin implicarea agenților ruși în campania electorală. Declanșatorul declinului abrupt al lui Orban și al partidului Fidesz a fost mușamalizarea la vârful republicii (președinte și Ministerul Justiției) a unui caz de pedofilie, în 2024. Bomboana de pe coliva guvernării Fidesz a fost pusă de vizita perdantă a vicepreședintelui SUA, care le-a spus mult prea direct si pruncitor ungurilor cum să voteze.

De la Gyurcsány la Orban: ciclurile crizelor in Ungaria

În 2010, Viktor Orban a revenit la putere pe fondul scăderii nivelului de trai și al unor înregistrări în care premierul socialist Ferenc Gyurcasny recunoaștea că a mințit populația vreme de doi ani. Problemele economice din 2010 erau cauzate de criza financiară globală, de criza datoriilor suverane din Europa și rețeta austerității draconice prescrisă de FMI, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană. Problemele economice din 2026 au fost cauzate în Ungaria de blocarea accesului la fondurile UE pe criterii politice, în aproape întreg ultimul mandat al lui Viktor Orban.

Viktor Orban a câștigat alegerile din 2014, 2018 și 2022 respingând migrația în masă, cotele stabilite contabilicesc de către UE, respingând activismul progresist. Factorii care l-au adus și l-au menținut pe Viktor Orban la putere nu au dispărut. Sunt la fel de prezenți acum în Ungaria. Cauzele ascensiunii populismului și suveranismului sunt la locul lor.

Ursula von der Leyen și tentația centralizării

Iar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen dorește să întărească această afirmație nu sub forma unui avertisment, alimentând cauza suveranistă în Europa. ”Von der Leyen se folosește de înfrângerea lui Orban pentru a promova excluderea dreptului de veto in materie de politica externă”, scrie Politico.eu. ”Pasul către votul de majoritate calificata în politica externă este un mod important de a evita blocajele sistemice, așa cum am văzut în trecut”, a spus ea. Le-a cerut guvernelor să ”folosească impulsul acestui moment”. ”Putem vedea foarte clar că Magyar este pe calea europeană, angajând noul guvern în cooperare cu noi”, a spus von der Leyen. A adăugat că progresul negocierilor privind fondurile europene (unde blocajul a fost elementul central al căderii regimului Orban) este o prioritate, pentru că ”poporul maghiar merită asta”.

Blocaj instituțional sau mecanism esențial?

Ursula von der Leyen cheamă guvernele europene să se folosească de momentul căderii regimului dintr-o tara de 10 milioane de locuitori și o economie cât 1% din PIB-ul UE pentru a elimina dreptul de veto care a fost prevăzut de Tratatul UE tocmai pentru a proteja interesele unor asemenea țări membre. Se aplică în politica externa, dar și în cea fiscala, energie, în extinderea UE. UE nu este o organizație a disputelor precum cele legate de ajutorul financiar pentru Ucraina sau de sancțiunile impuse Rusiei, cu Ungaria lui Orban în prim-plan. Istoria UE arată o organizație a negocierilor și compromisurilor. Or, fără drept de veto, influența unor țări mici în negocierile europene devine aproape nulă. Minoritățile de blocaj sunt greu de format de țări mici – necesita doar patru state, însă 35% din populația UE.

”Proto-suveranismul” olandez și francez

Dreptul de veto oferă statelor mai mici din UE capacitatea de a decide. În schimbul lui au cedat din suveranitate semnând Tratatele de Aderare. Fără veto, ele participa doar la votarea unor legi propuse și negociate de state mari. Vetoul face UE ineficientă și o împiedică să devina actor geopolitic, spune președinta von der Leyen. Pe de alta parte, vetoul este dovada, nu cauza, faptului că UE nu este un stat. Acest defect al sistemului UE va dispărea când UE va deveni un stat. Pașii către acest stat nu au fost anulați de către suveraniștii din Ungaria sau Polonia. A făcyt-o electoratul francez și olandez, la referendumul din 2005 pentru Constituția Europeană.

UE nu este un stat federal, ci este o uniune de state care negociază permanent. Vetoul este esențial pentru ca negocierea să existe. Atunci când divergențele sunt mult prea mari, birocrații de la Bruxelles au arătat că pot găsi soluții de ocolire a vetoului unui stat. Fie prin acorduri între grupuri de state membre, fie prin reinterpretarea tratatelor. Chira și blocarea accesului guvernului Orban la fondurile UE este o formă de forțare a compromisului cu un guvern.

Integrare economică incompletă sub von der Leyen

Procesul pentru o constituție și o federație poate fi reluat, însă nu neapărat prin înarmare sau afirmarea ”statului” Europa în escaladarea disputelor cu Rusia. Comisia de la Bruxelles poate începe prin renunțarea la barierele comerciale interne rușinoase pentru o uniune economică precum UE. Ele aduc mai multe pierderi decât toate sancțiunile cu care Donald Trump amenință Europa. Ar putea începe printr-o uniune bancară și a piețelor de capital. Sau măcar prin încercarea guvernului de la Berlin de a se uita la propria opoziție față de preluarea Commerzbank de către UniCredit din Italia, înainte de a critica opoziții similare din partea unor guverne mai mici.

Sau prin evaluarea atentă de către Comisia Europeană a impasului în care au ajuns Germania și Franța în încercarea de a dezvolta un nou model de tanc și un avion multirol de generația a șasea. Sau măcar printr-un zâmbet amar la declarația recenta a CEO-ului Rheinmetall despre rezultatele bune ale companiei în contextul înarmării europene: ”Guvernului francez nu-i place asta – Rheimetall devine prea mare”.

Apel nepotrivit într-un moment nepotrivit

Insistența președintei vom der Leyen pentru renunțarea la vetoul național în politica externă vine într-un moment în care un vot de majoritate calificată ar fi fost, cu siguranță, util. Dar este și un moment nepotrivit pentru a face apel la schimbarea sistemului. UE nu și-a revenit economic de la criza financiară din 2008-2009. A fost afectată suplimentar de criza energiei provocată de sancțiunile impuse Rusiei care a atacat Ucraina. Criza este acum exacerbată de blocarea petrolului din Golf. Dificultățile economice alimentează populismul. Administrația Trump alimentează același populism european, în mod programatic, chiar prin Strategia Națională de Securitate. Președinta von der Leyen alimentează și ea acest curent prin apelul împotriva vetoului național.

Peter Magyar, o evoluție generațională a lui Viktor Orban?

”Nu interpretați prea mult înfrângerea lui Orban. Victoria lui Peter Magyar nu este o respingere a național-conservatorismului și este departe de o victorie a liberalismului”, avertizează Politico.eu. Imediat după victorie, Magyar a declarat că guvernul său nu va intenționa să rupă legătura energetică cu Rusia. ”Nimeni nu poate schimba geografia. Rusia și Ungaria vor rămâne unde sunt. Guvernul va procura petrol și gaz la cel mai mic și mai sigur preț posibil. Uneori este ușor să spui lucruri. Înțeleg chestiunile morale și voi apăra drepturile omului. Însă să nu ne împușcăm în picior. Vom cumpăra petrol și gaz la cele mai mici prețuri cu putință”.

”Victoria lui Magyar nu este o înfrângere a dreptei europene, ci mai degrabă o evoluție generațională a ei. Doar circumstanțele speciale ale Ungariei au făcut ca liberalii și socialiștii, niște pitici politici în această țară, să facă parte din tabăra victorioasă acum”, atrage atenția Unherd. Noul guvern al Ungariei va fi unul al dreptei conservatoare. Ursula von der Leyen ar trebui să asculte de sfatul publicației deținute de Axel Springer și să nu ceară prea mult de la victoria lui Peter Magyar, mai cu seama renunțarea la veto.