O poveste cu intelectuali

Augustin Buzura a stat 14 ani pe funcția de președinte al FCR (ICR). După 14 ani de șefie, începuse să se creadă nemuritor pe funcție, dar noul președinte al țării, Traian Băsescu l-a schimbat și nu i-a oferit nimic în schimb.

În cei 14 ani, a devenit socrul lui George Maior, care avea să devină șef civil al SRI. Când a plecat de la ICR, ginerele fostului șef al exportului cultural românesc, George Maior, urca în funcția de director al SRI. Socrul său i-a povestit deseori frustrarea sa. Cu mult talent de plângăcios. Cea mai mare frustrare nu era că a trebuit să plece de la ICR, ci că în locul lui a fost pus Horia-Roman Patapievici. Putea să fie pus și Eminescu: Buzura era ranchiunos.

George Maior, care era un pseudo-intelectual, a înțeles, după 8 ani de plângeri cvasi-penale ale socrului său, că are ocazia să-l pedepsească pe Patapievici. Venise un nou premier, Victor Ponta, căruia îi era naș. A pus la cale o campanie de denigrare a noului șef al ICR, care, apoi, a fost înlocuit cu un reprezentant al liberalilor. Era vreme USL.

Campania sereistă de denigrare a lui Horia-Roman Patapievici avea puține inii de forță:

– Patapievici l-ar fi denigrat pe Eminescu, deși adevărul gol-goluț era că Patapievici scrisese cele mai strălucite pagini despre nostalgia paradisului în poezia lui;

– Patapievici nu ar fi patriot, deși sub președinția sa exportul cultural al României a crescut, cel puțin cantitativ, de 10 ori;

După președinția lui Patapievici, la ICR exportul cultural românesc s-a întors la… sărmăluțe și dansuri populare. Nici azi nu mai interesează.

Dar imaginea lui Patapievici a rămas, în capul unora, aceea creată de George Maior, consiliat de socrul său. Rareori o arie a calomniei a avut un succes mai persistent.

A intrat în corul calomniei, unde Augustin Buzura era foarte influent.

Ar fi fost influent și unul ca Dinu Săraru, dacă era socrul șefului SRI.